Din dragoste şi cu dragoste pentru femeia creştină

0
841

Din dragoste şi cu dragoste pentru femeia creştină

Multe s-au scris și multe s-au povestit despre cum ar trebui să fie o femeie creștină în ziua de astăzi. Dar oare diferă femeia creștină de azi de acea de cândva? Căci nu putem spune că cele de cândva erau altfel. Schimbări a suferit femeia zilelor noastre şi ar fi minunat să se întoarcă în chipul femeii creștine de cândva.

Anume acel chip ar fi cel mai potrivit pentru ea și nu cel de azi, cel modern. Libertatea modernizmului a modificat stratul frumos al chipului femeii din trecut și i-a adus crăpături în chipul sufletesc. Crăpături care i se par ca ceva normal, însă sunt spre propria ei pierdere.
Scripturile am mai multe repere care ar putea ajuta femeia la întoarcerea ei la chipul ei cel frumos.

Sfântul Apostol Petru în prima sa Epistolă sobornicească ne spune așa: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic”. Cuvinte de aur și pline de adevăr. Oare cât se mai poate atribui aceste cuvinte femeii emancipate din zilele liberalizmului actual. Sigur că femeia vrea să se simte liberă, însă vă spunem că din păcate devine mai constrânsă decât se crede că era femeia de cândva. Libertatea a robit-o făcând-o să creadă că e liberă.

Iată şi un alt text foarte folositor pentru îndemnul femeii spre perfecțiune: „Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale: Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie. Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale. Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea. Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră. Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei. Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu mănâncă. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!” Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă Proverbe 31:10-31!

La fel un verset renumit din proverbe prezintă metoda după catalogare a faptelor unei femei: „Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere” Proverbe 11,16. Dar și: „Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor” Proverbe 14,1. Deci cele interioare mărește valoarea personală a omului.

Însă să nu rămânem la cele interioare și după cum am început cu cele exterioare să încheiem tot cu ele spunând: „Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de DumnezeuI Timotei 2, 9-10. Dar slavă lui Dumnezeu că Apsotolii nu au uitat și de cele mai în vârstă spunându-le și lor un cuvânt de folos, căci nu e exclus să există cădere și în rândul lor: „Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu Tit 2, 3-5.

Să ajute Domnul Dumnezeu femeia să poată să facă o întoarcere radicală în timp pentru a se simți cu adevărat liberă. Să nu creadă că bărbatul e cel care o stăpânește ci libertatea e cea care o robește. Aceste rânduri sunt scrise din dragosteaa față de femeia creștină și din sincera dorință pentru mântuirea ei.