Despre condiţiile ascultării de duhovnic, canoane, Judecată şi datoriile creştinului în lumea de azi

0
938
chipul crestinului

Despre condiţiile ascultării de duhovnic, canoane, Judecată şi datoriile creştinului în lumea de azi

– Cat de departe sa mergem cu ascultarea fata de duhovnic?

– Ascultarea nu inseamna exploatare. Astazi s-a ajuns la o exploatare. Asculti de duhovnic pana unde nu se abate de la linia bisericii si a traditiei. Asta este esential. Presupune din partea noastra o cunoastere. Nemaiavand duhovnici de talia marilor Sfinti: Pahomie, Antonie, Arsenie, respectiv Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Calinic de la Cernica, presupune sa pui si tu osul la treaba. Cunosti mersul dolarului, cunosti mersul trenurilor, cunosti toate formatiile astea de muzica, si de echipele de fotbal? Esti obligat sa cunosti si notiuni minime de cateheza, de istorie, de crestinism, deci ai obligatia aceasta. Si atunci, Dumnezeu iti cere ca si tu, intr-o oarecare masura, sa vezi astazi, cand este o criza de duhovnici, daca el corespunde, intr-adevar, nu numai nevoilor tale sufletesti (te impaci cu el: ca el plange ca mine, se bucura ca mine, si iarta asa cum am eu nevoie si dezleaga cu usurinta si da Sfanta Impartasanie cum dau compotul de prune pe piata babele, sa ia un ban pe seama cuiva. Nu asa!).

Problema este deci, sa vezi daca concorda cu invatatura Bisericii ca uite vin vremurile apostaziei, si atunci iata, trebuie sa pui si tu osul la treaba, frate: citeste, studiaza, invata si deci asculti de duhovnic, in masura in care el asculta de Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Va ramane criteriul indestructibil pana la Sfarsitul veacurilor. In masura in care duhovnicul asculta de Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, in masura asta sa asculti de duhovnicul tau.

Deci, trebuie sa ai si o masura a cunostintei, si a constiintei totodata, care se ingemaneaza una pe alta. Trebuie sa mergem mai constient, si mai intru cunostinta pe calea mantuirii astazi. Impreuna cu duhovnicul astazi. Duhovnicii cam cresc odata cu ucenicii si ucenicii odata cu duhovnicii lor. Noi ne cam sprijinim unii pe altii. Este de un mare folos cand veniti cu astfel de intrebari, altfel lancezim in manastiri, si-o sa obisnuim ca la noi totu-i bine, n-am probleme cu secte, n-am probleme cu strainatatea, n-am probleme cu somajul; mi-aduc babele sapunul, mi-aduc babele fasolea si orezul, si-o duc bine; aicea mai vii, mai dai tu un dolar, eu te pomenesc, ti-am dat borsul de fasole, si-ai plecat. Iata aceste intrebari care vin de peste oceane, care vin din sufletul unor oameni care se confrunta cu nevoile, care n-au plecat neaparat din dragoste de bani si de materie in alta parte – ca stim ca sunt si alte motive, cum am amintit anterior – iata acestora le spunem si noi sa fie interesati, sa nu abdice, si sa inteleaga ca noi crestem impreuna, odata cu ucenicii nostri.

Indemn oricum la mai mult studiu, si sa asculte si sa ne probeze pe noi duhovnicii prin lumina invataturii Bisericii Apostolesti. Biserica Apostolica ramane temeiul de neclintit al nostru. Aici este toata identitatea noastra. In Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

– In ultima vreme se sustine ca, canoanele sunt invechite…

– Dragul meu, nu in ultima vreme. Cum apareau canoanele, imediat se si considerau ca nu mai sunt actuale. Este o minciuna care nu poate avea picioare lungi. Si ne convingem noi, mai ales astazi, vedeti reorientarea aceasta. De ce ne cauta atunci, daca suntem invechiti? De ce ne cauta? Numai pentru vechimea in sine? Tocmai pentru ca noi avem adevarul la baza. Canoanele nu se invechesc. Canoanele nu sunt niste dialoguri omenesti si atat. Ele sunt de inspiratie divina, dupa ce au fost ele fixate acolo, cu pret de foarte mult sange. Nu intamplator, primii care au vegheat sa nu se invecheasca canoanele, si ca sa nu fixam orice fel de canoane am fost noi cei interesati de mantuire. Noi le-am probat pe pielea nostra intai, noi n-am facut canoane pentru adversarii Bisericii intai. Si chiar daca sunt anateme, noi le-am facut ca pe o metoda extrema de insanatosire a umanitatii. Asta-i palma data omului de a-l trezi din betie, din minciuna. Nu este o “strangere de gat”, cum se credea. Anatema nu trebuie sa sperie. Anatema trebuie sa trezeasca omul aflat in ultimul stadiu de decadere. Deci este tot un medicament, si canoanele sunt toata siguranta noastra, tot scutul nostru de protectie. Si medicament totodata, si tamaduire.

Ne pare foarte rau cand aceste impresii vin chiar din partea unor teologi, din partea unor ierarhi, dar… sa se aleaga! Foarte bine ca puneti intrebarea aceasta. Inainte, nu se puneau astfel de intrebari. In Biserica nu se vorbea de nimic perimat si invechit. Asta este contributia lui Itic, este contributia lui Scarabuta care el vine mereu sa zica ca nu-i bun: Da-le bani si sa zica ca L-au furat. Minciuna si materia. Nu tine, minciuna asta n-are picioare lungi, ca i le vom scurta ori de cate ori o sa incerce sa se apropie de noi cu astfel de minciuni. Adevarul este Hristos, si este invincibil, dragul meu. Ar trebui sa avem mai multa incredere in Hristos, sa-L traim mai deplin, ca sa spulberam din doua cuvinte toate temerile acestea.

Da. Deci nu sunt invechite, nu sunt ale nostre, sunt ale bisericii. Biserica care este vesnica si vesnic biruitoare prin capul ei care este Hristos. Si ieri, si azi si in veci, Hristos acelasi este. Nu se invecheste Biserica, precum nu se invecheste Hristos, si Hristos nu se invecheste, precum nu se invecheste Persoana Lui. Dumnezeu este. Ce-a spus, ramane vesnic valabil. Nu se invecheste nimic in Biserica. Totu-i nou.

– In Apocalipsa scrie ca neamurile vor veni la judecata. Mantuirea este totusi ceva pe plan personal, cum sa intelegem aceasta?

– Dragul meu, neamurile vor veni la judecata. Abia asteptam. Noi, neamuri, abia asteptam momentul Judecatii. Judecata nu inseamna taierea capului, inseamna intalnirea cu Hristos. Plinirea eforturilor nostre. Traim, jerfim cu drag pentru Hristos, si asteptam si rasplata. Nu de dragul raiului, bineinteles, dar nu putem sa spunem ca daca n-ar fi raiul deasupra noastra, noi degeaba vorbim acum. Noi , in numele lui Iisus Hristos. Neamurile e normal sa fie chemate la judecata. Au fost create de Dumnezeu, si mai mult, noi suntem liberi sa facem ce vrem. Dar Judecata ce ilustreaza totodata? Si dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este si drept, si vrem sa asteptam aceasta zi a dreptatii lui Dumnezeu, nu pentru ca Dumnezeu sa pedepseasca pe altii, ci mai ales ca sa ne regasim noi cu El in chip desavarsit. Dorinta nostra este viata in Hristos. Judecata ce inseamna? Doamne, efectiv sa trec examenul final, sa nu mai fiu despartit de Tine prin cele trecatoare.

Judecata, inseamna ce? Efectiv, rasplata eforturilor mele de incredere in Dumnezeu, jertfirii de Dumnezeu, cu toate pacatele mele. Noi suntem slabi. Noi n-avem certitudinea mantuirii. Vai de capul nostru! Semnam cu  sangele nostru ca suntem pacatosi. Asta-i deviza noastra, ca suntem pacatosi, dar ramanem credinciosi, dragul meu. Dumnezeu si din mort face viu. Pentru noi a si venit. Este tocmai sansa noastra. Este tocmai ceea ce avem noi de valorificat de la Hristos, Dumnezeu. Deci pentru noi Judecata ce inseamna? Nu este tragerea la socoteala de Dumnezeu, ci este momentul intalnirii. Doamne, din nimicul pe care l-am avut acum in fata ta, Doamne, fa minunea asta cu mine. Este momentul efectiv al rasplatii in sensul acesta. Doamne, fa si cu mine minunea cum ai facut cu talharul… El a recunoscut ca este pacatos. Este momentul cand neamurile vor recunoaste ca suntem pacatosi, dar pe fondul unei credinte. Doamne, da, am fost curvar, pacatos, nenorocit, ticalos, dar n-am fost necredincios. Tu esti Dumnezeul meu! Alt Dumnezeu afara de tine nu stim, si tie ti se cade a ne milui si a ne mantui pe noi, Doamne Dumnezeul nostru. Deci avem toata incredintarea aceasta. Si mai asteptam, bineinteles, ce? Sa vada si neamurile acestea care n-au crezut in Hristos care este adevarul. Vrem sa straluceasca Hristos, deci sa straluceasca aceasta victorie a Lui in vecii vecilor.

Are multe semnificatii, bineinteles, aceasta Judecata si am zis ca noi o asteptam. Noi cu gandul la Judecata parcurgem fiecare zi, iar momentul intalnirii cu Hristos este ceea ce ne da noua viata. Eu daca stiu ca si la noapte pot sa mor, si-n clipa urmatoare, si nu ca as putea muri, moartea pentru mine inseamna ce? Domne’ in clipa urmatoare pot sa ma gasesc cu Dumnezeu. Eu pot sa traiesc acum 150, 200, 500 ani bine, dar tot vine clipa aceasta in care ma arata cu adevarat ce sunt. Deci noi vrem sa aratam ca nu ne inselam in credinta nostra. Judecata este momentul in cand noi efectiv traim aceasta bucurie a implinirii credintei noastre in chip desavarsit, a eliberarii de vremelnicie, de indoiala, de tot ceea ce poate sa fie opreliste, de toate intrebarile care sunt…

– Mergem ca neamuri. Deci neamurile vor fi chemate la Judecata, dar mantuirea este totusi ceva ce se face in plan personal. Cum se impaca aceste doua lucruri?

– Deci neam ce inseamna? Multime de persoane, dragul meu. Asta inseamna. Biserica lui Hristos, cand doi, sau trei se aduna in numele Meu, Eu voi fi in mijlocul lor. Domnule, ca sa intelegem mai clar. Astazi neamurile au venit mai mult la credinta. Este un lucru extraordinar. Neamurile l-au primit. Neamurile nu inseamna neaparat separatie, ci inseamna distinctie, care este cu totul altceva. Aceasta varietate este randuita de Dumnezeu, dar noi trebuie sa realizam o unitate in varietatea aceasta, in chip ecumenic, nu ecumenist. Sa facem distinctia: deci ecumenic, apostolesc, sobornicesc, nu ecumenist, si cu aceasta desfiintare cum vrea sa facem o branzarie comuna. Nu. Noi vrem rusul-rus, bulgarul-bulgar, grecul-grec, romanul-roman, toti Il proslavim pe Hristos.

Daca toti vor practica smerenia, in tara lor, dupa limba lor, isi vor cinsti eroii lor si sfintii lor, intru smerenie, intru dragoste dupa invatatura lui Hristos, niciodata n-o sa se certe ortodoxul-rus cu ortodoxul-bulgar s.a.m.d. Trebuie sa formam o rezistenta crestina la ora actuala. Se vorbeste de o globalizare si o mondializare, trebuie sa formam si noi o rezistenta ecumenica, o rezistenta crestina. Noi ducem astazi vremurile unui crestinism de rezistenta, dar o rezistenta senina, cu bucurie, cu curaj, nu cu temere, nu cu frica, nu izolati, nu nepasatori la durerile celuilalt. Trebuie sa fim foarte interesati de neamuri, sa avem o comuniune, si comunicare intre ele. Dialogul este o stare specifica a lui Dumnezeu-Treimea. Cuvantul s-a intrupat. Nici Tatal, nici Duhul Sfant, ci tocmai Cel care Se comunica, ni Se comunica, si ne-a dat noua posibilitatea comunicarii si a comuniunii. Lucrurile astea au valoare teologica, au valoare sacramentala. Noi nu le analizam doar asa, semantic, le traim, deci este modul nostru de viata in Hristos, Care este viu intre noi. El Se manifesta. Noi nu cautam cuvinte, noi exprimam ce simtim. Noi va spunem ceea ce dorim, ceea ce simtim in noi. Hristos vrea sa se manifeste in noi, vrea sa loveasca pe drac prin tine, prin cuvantul tau, prin bunatatea ta, prin dragostea ta. Deci, iata ce inseamna mantuirea, de ce este [personala].

Judecata este bineinteles personala, pentru ca Hristos are o relatie personala cu fiecare dintre noi, dar… comunitatea aceasta a neamului, ce este in fond? Este unitatea sufleteasca, este comuniunea in Hristos a tuturor persoanelor care formeaza un neam. Este o distinctie clara si este si evident cum se impaca una cu alta. Deci, dragul meu, noi formam neamul in masura in care ne identificam in Hristos. Nu a sta la gramada sa formam cireada formeaza neamul, ci este masura in care noi jertfim intru Hristos in comun, simtim in comun, traim in comun, iubim in comun, dar nu in sensul de cireada, de stat la gramada, ci in sensul de a ne identifica, de a ne purta crucea. Deci iata exista o identificare: Hristos, in trupul Lui a purtat intreaga umanitate, fara sa amestece sangele nimanui. Asta-i taina dumnezeirii, si este un mare dar. Gandeste-te ca ai niste particularitati, ai niste insusiri, si noi in Hristos ne putem contopi. Iubirea aceasta este cea care niveleaza [unifica] totul. Dar nu desprinsa de Adevar in sens ecumenist, ci iubirea ecumenica a Lui Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, si Lumina lumii, deci in sensul acesta, al transfigurarii noastre in Iisus Hristos, al salasluirii Domnului in noi.

www.razbointrucuvant.ro

http://www.youtube.com/watch?v=BfYVCW6k9Vs