Mănăstirea Bănceni (filmul documentar Forpost, Video)

0
1080

Mănăstirea Bănceni (Filmul documentar – Forpost, Video)

La 7 kilometri de granita cu Romania si la vreo 20 de kilometri de Cernauti, intr-o asezare romaneasca pitoreasca se inalta o Manastire tanara, cu nume bland, ca de copil: Banceni. „Cocotata” pe un Deal, ca un zid de aparare intre hotare ori lumi, „farpost”, cum spun ucrainenii, manastirea, asta si este, de fapt, o poarta spre o alta lume. O lume ireala, in care nu conteaza nimic decat credinta si dragostea.
Imediat ce treci de zidurile inalte si robuste din piatra, ai impresia ca intri intr-o „manastire a copiilor”. Printre calugari si calugarite se plimba tanci de cativa anisori, care se joaca cu rozaluri in loc de masinute si ii spun tata unui calugar inalt, cu infatisare ascetica: staretul manastirii, Mihail Jar.

In 1994, staretul, impreuna cu o mana de frati, au decis sa infiinteze aceasta manastire. Toti sunt romani, proveniti fie din zona Cernauti, fie de dincoace de granita, din Moldova. Au inceput de la zero. Aveau la ei doar niste cartofi si urzici culese, din care au fiert prima supa din istoria manastirii. Dar in 10 ani au reusit sa ridice 5 biserici si chilii. Si, in plus, case pentru aproape 200 de prunci. „Satul copiilor” se afla aproape de manastire, la Molnita. Iar povestea care a socat intreaga Ucraina a inceput in 2002. Atunci, calugarii au inceput sa ridice aici case si o biserica in care pruncii sa poata inalta rugaciuni catre Bunul Dumnezeu si sa-i multumeasca ca le-a daruit o familie. Cei mai multi sufera de boli grave si incurabile, ca SIDA. Tocmai de aceea au fost abandonati de parinti. Si nu i-a mai dorit nimeni. Au gasit insa mangaiere in manastirea parintelui Mihail. De atunci, din 2002, staretul a devenit „tata” pentru circa 200 de prunci. Toti il striga astfel. Si toti se bucura si de o „mama”. Parintele a compartimentat imobilul in asa fel incat doi-trei-patru copii locuiesc impreuna cu o calugarita care ii educa, ii indruma si ii iubeste.
Copiii invata, se roaga, au conditii de trai excelente, calugarii au amenajat inclusiv o mini-gradina zoologica si o ferma de vaci, pentru ca micutii sa aiba lapte proaspat.
Parintele vrea insa sa le ramana toata viata tata copiilor. Dupa insuratoare spune ca le va cauta slujbe si ii va ajuta sa-si construiasca o casa.
Pentru a intretine „orfelinatul”, parintele apeleaza la mireni, dar si la oameni cu potential financiar care sunt invitati sa boteze copiii. Devenindu-le nasi, ii sprijina si pe ei, dar si orfelinatul. Parintele povesteste adesea ca unii il intreaba ingrijorati ce vor face acesti copii in viitor. Dar el raspunde calm de fiecare data ca nadajduieste in Bunul Dumnezeu si Bunul Dumnezeu stie ca acesti copii trebuie hraniti, adapostiti, educati. Parintele este extrem de atasat de copii pentru ca, la randul sau, si el a fost orfan. Si spune cu sinceritate ca de multe ori s-a intrebat „de ce a trebuit sa-mi fie atat de greu”. Abia dupa ce a devenit tatal a 200 de prunci a inteles de ce: altfel nu ii putea intelege si ajuta pe acesti micuti.

http://www.youtube.com/watch?v=wofFFg7uANU