Canibalismul în calitate de „serviciu medical” (Despre terapia fetală —folosirea celulelor embrionului ca metodă de „întinerire” şi „tratare” a unor maladii )

0
600

Canibalismul în calitate de „serviciu medical” (Despre terapia fetală —folosirea celulelor embrionului ca metodă de „întinerire” şi „tratare” a unor maladii )

Începând cu anii 90 a secolului XX  un număr de tehnocraţi, deţinători de posturi de răspundere din sfera sănătăţii şi ştiinţa rusă au încercat să promoveze aşa zisa „terapie fetală”. La baza acestei terapii stă extragerea şi folosirea ţesuturilor embrionilor umani şi a feţilor (lat. fetus), viaţa cărora este întreruptă artificial la diferite perioade ale sarcinii (cel mai des la 15–22 săptămâni). Celulele fetale –embrionale sunt introduse în organismul celor care suferă de diverse maladii, inclusiv cu sopul „întineririi” organismului îmbătrânit şi chiar utilizate la fabricarea produselor cosmetice.

Terapia fetală nu o singură dată a stârrnit proteste din partea publicului larg şi desigur a Bisericii Ortodoxe. Spre exemplu în declaraţiile Consiliului comunitar-bisericesc pentru  etica biomedicală a Patriarhiei Moscovei  ea este  numită nu altfel decât  „o formă a canibalismului”. În  «Bazele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse” (adoptată de către Sinodul arhieresc  la  13-16 august 2000)  este indicat:

«…Condamnând avortul ca un păcat de moarte, Biserica nu poate găsi nici o justificare, nici în cazul în care distrugerea unei vieţi umane concepute poate aduce la posibilile beneficii pentru sănătatea cuiva. Această practică În mod inevitabil va contribui la o răspândire şi mai larga a avorilor si comercializarea lor, o asemenea practică (chiar dacă eficacitatea ei, la momemt doar ipotetică, ar fi demonstrată ştiinţific) este una  imorală şi are un caracter illegal.»

Unul din cei mai activi adepţi ai terapiei fetale în Rusia este academicianul Academiei de Ştiinşe din Rusia, profesorul Gh. Suhih. Această persoană, care din 2007 conduce Centrul de Cercetări de Obstetrică şi Ginecologie, este „renumit” în toată Rusia, prin încercările sale perseverente de a impune acest canibalism fetal.

Este interesant, că unii dintre părtaşii academicianului Suhih, sunt de părerea că ar trebui să se  dezică de termenul „trapie fetală” (care deja a căpat o faimă urâtă în popor).

Într-adevăr, în loc de termenul de „terapie fetală” sunt folosiţi acum expresii care nu sunt atât de clare pentru nespecialişti. Spre exemplu  –  «transplantarea celulelor alogene stem ale fătului». Adepţii acestei terapii, cosideră această activitate a lor, ca pe o «tehnologie medical- avansată» .

Academecianul Gh. Suhih aşa şi-a caracterizat „înlata” activitate: «Biologia celulară ca remediu de bază în lupta cu multe maladii propune folosirea celulelor. Dar nu orişicare, numai pe cele embrionale şi fetale. Ele sunt obţinute din ţesuturile embrionilor avortaţi. Din embrionul, care îndeplineşte condiţiile necesare, sunt obţinute materialele necesare pentru scopurile medicale. Acest proces este anevoios, are nevoie de o precizie  şi sterilitate absolută.  Pentru metodele de obţinere a transplantulzui celular, ce nu are analogii în lume, este primit patentul № 2160112 din 10 decembrie 2000г.».

Conform patentului indicat de savantul Suhih [RU (11)2160112(13)C1,  «Metoda de a obţinere  a transplantului celular a ţesuturilor fetale»], metodă de pregătire a suspenziilor pentru tratare” din copiii avortaţi constă în următoarele :

«Pentru pregătrea transplantelor, sunt necesari feţi avortaţi la 17-21 de săptămâni de dezvoltare intrauterină, cu greutatea de 150 — 450 g. În lucru sunt acceptaţi doar feţii fără anomalii genetice şi fără a le se distruge integritatea pielii… Fătul este foarte minuţios prelucrat cu soluţie specială şi spălat cu apă distilată.… Apoi îi sunt extrase următoare organe: timusul, inima, plămânii, ficatul, splina, măduva spinării, glanda tiroidă, ochii. În afara de acesta…Ii se extrage pielea de pe abdomen şi spinareoragnele sunz mărunţite…».

Pentru cei care şi-ar dori acest minunat transplant, academicianul a adus numeroase argumente, care relatează despre minunea care va urma, spre exemplu :

· «optimizarea greutăţii corpului,

  • întinerire a aspectului exterior,
  • creşterea libidoului şi a potenţei,
  • încetinirea îmbătrânirii,
  • restabilirea capacităţilor intelectuale,
  • ş.a.

Conform cuvintelor savantului, terapia fetală   — este  «ultima realizare a medicinii şi biologiei», «o adăugare vie a terapiei obişnuite», printr-un cuvânt — «o direcţie promiţătoare a medicinii» .

Şi pentru această „terapie” cel mai bine  „îndeplinesc cerinţele de timp ” copiii nenăscuţi (de dorit sănătoşi),  care sunt extraşi fără milă din uterul mamei în al doilea trimestru (de obicei la 14-22 de săptămâni) de gravitate prin aşa zisele “avorturi controlate” conform prescripţiilor “medicale” sau “sociale”.  Un “avort controlat” – este o naştere prematură,  la intervenţia preparatelor hormonale. “Metoda” acesta poate aduce şi la naşterea unui copil viu.

Sunt oare gata autorii să relateze despre aceste invenţii şi propriilor copii sau nepoţi (desigur dacă îi au), să relateze despre inventarea unor „remedii diavoleşti” din pruncuşorii ucişi?

Şi nu e groaznic oare că cei care doresc să dea undă verde acestor “direcţii ale ştiinţei”  ocupă posturi avansate în ministerul sănătăţii şi departamnetele pentru «ocrotirea mamei şi copilului”?

Una din sursele de trupuşoare a copiilor nenăscuţi  (inclusiv şi săntoşi ) pentru terapia fetală pot servi avorturile eugenice. Aceste avorturi au la bază rezultatele diagnosticului prenatal (DP), dacă la copilaşul nenăscut  sunt depistate anomalii incurabile în dezvoltare, spre exemplu sindromul Down )şi mama este deacord să întrerupă sarcina). Deobicei avorturile eugenice au loc la termeni avansaţi de dezvltare a sarcinii (cel mai des în al doilea trimestru al gravidităţii).

În present ca rezultat al acestor avorturi sunt ucişi mii de copii bolnavi, dar şi sănătoşi.

Cei dintâi (mai ales cei depistaţi cu sindromul Down) sunt distruşi premiditat. Mamele insitent sunt aduse la „înţelegerea”, că avortul este unica soluţie, căci într-un „stat social”, care conform Costituţiei este  Rusia, este normal de a se cheltui banii pentru avoturi (uciderea copiilor nenăscuţi),  iar de a-i folosi pentru a ajuta invalizii micuţi, deja e o „povară socială”.

Iar în privinaţa copilaşilor sănătoşi aceştea sunt ucişi ca rezultat al diagnosticului prenatal şi ca rezulatat al acestei greşeli, mamele ce poartă un copil perfect sănătos sunt convinse că avortul este unica soluţie.

Statisticile asociate DP-ului, sunt complet opace pentru societate (de parcă ar fi vorba despre secrete militare). În special, este imposibil de a găsi date exacte privind numărul de rezultate fals-pozitive  în rezultatul cărora  copiii sănătoşi sunt avortaţi.

Deacea vom recurge la estimările proprii. Procentul stabilirii sindromului Down la femeile din „grupurl de risc”  (cărora conform screeningulului prenatal le se recomandă insistent DP-ul)  în medie este de 2 – 5% .  Şi chiar la această  etapă („de stabilire preventivă”) precizia de diagnosticare  a DP-ului nu este 100%, dar numai de aproximativ 99%, adică cu probabilitatea de aproape un procent este posibilă eroarea.

În practică, aceste cifre pot indica următoarele:  la diagnosticarea prin intermedil DP-ului invaziv a grupei de risc, de exemplu a 200 de femei gravide, vor fi identificaţi 4 – 10 copii nenăscuţi (2 – 5%), cu boli cromozomiale, cel mai des cu sindromul Down.  În aşa cazuri, medicii la indicaţia Ministerului Sănătăţii ca metodă de “tratament” insistent recomandă avortul.  Cel puţin doi copilaşi nenăscuţi din 200 de cercetaţi  (1%) vor fi diagnosticaţi „bolnavi” din greşeală (aşa numetele rezultate fals-pozitive).  Ca realitat aceşti doi copii sănătoşi, vor fi şi ei condamnaţi la avort.

Prin urmare, este uşor de calculat faptul că în grupul de femei trimise la un avort, pe baza DP-ului, proporţia copiilor „din greşeală” avortaţi pot ajunge la 20 – 30%.

Aceşti copilaşi, cum reiese din comunicatul academicianului Suhih, prezintă un “interes” deosebit pentru “terapeuţii” fetali.

Evident, programele  „de reducere a încărcării sociale şi genetice ” prin avorturile eugenice  sunt unul dintre factorii care creează condiţii pentru realizarea programei de terapie fetală în Rusia – o formă sofisticată a canibalismului.

S-a ajuns deja la punctul în care această ” metodă unică de transplant fetal (embrionar) a celulelor  omului”  este propusă ca o ofertă de „servicii medicale” în unele staţiuni de agrement şi tratare.

Dar  necătând la entuziasmul  acestor „vindecări”, un astfel de tratament nu este deloc sigur pentru pacienţi, şI nu doar pentru sufletele lor, dar şi pentru sănătatea trupească.  Preparatele obţinute din corpurile copiilor nenăscuţi, dar de fapt ucişi ca rezulatat sau în urma extragerii lor din uterul mamei) aduc  riscul infectării  cu diverşi  agenţi patogeni, deoarece este un domeniu  neexplorat (de exemplu poate fi vorba despre specii de viruşi nedescoperiţi şi necunoscuţi ştiinţei.

În afara de acesta celule fetale trnasplantate pot cauza în organismul recipientului dezvoltarea celulelor cancerogene. Despre aceasta relatează un caz tragic cu un copil din Israel, căruia după o tratare cu asemenrea transplant în Rusia i-au fost depistate tumori, ce au avut ca sursă primară anume acele celule preluate de la copii avortaţi.

S-a părea că acest caz în urma căruia au suferit copiii nevinovaţi – trei „legitim” avortaţi şi băieţelul bolnav, ar fi trebuit să-i puie pe gânduri pe „terapeuţii fetali”, politicienii şi unii conducători ai ministerului sănătăţii despre imoralitatea acestei activităţi criminale.

În plus, impunerea societăţii ruse a acestui canibalism pe bază ştiinţifică, ar putea împiedica cu adevărat dezvoltarea unor tehnologii  celulare importante care nu sunt legate de uciderea copiilor nenăscuţi.

În special, acestea includ studii legate de cercetarea  şi utilizarea celulelor stem de la donatorii adulţi (inclusiv celule autologe de la pacient), etc . De exemplu, mari speranţe în ştiinţă,  sunt legate de descoperirile care permit de a reprograma celulele obişnuite ale omului matur în echivalentul  celor stem.

Într-adevăr, în anul 2010, în mass-media rusă  au apărut înştiinţări precum că Ministerul Sănătăţii din Federaţia Rusă a elaborat un proiect de lege care reglementează utilizarea de celule stem in cercetările legate de dezvoltarea a terapiei  celulare.

Este important că acest proiect de lege ar fi interzis practic (cu excepţia anumitor cazuri specificate), folosirea celulelor provenite de la embrioni şi fetuşi. Pe de altă parte, oferea oportunităţi excelente de cercetări cu adevărat promiţătoare şi etic acceptabile (cercetări  nelegate de uciderea copiilor nenăscuţi).  A apărut  speranţa că promovarea  acestui  canibalism fetal din Rusia în cele din urmă va fi oprit.

Dar, din păcate, soarta proiectului de lege „Cu privire la tehnologiile celulare biomedicale” nu este clară nici în prezent. O stare similară se observă şi în unele ţări ale CSI-ului. Spre exemplu colegul ucrainean al “terapeuţilor fetali” de la Moscova, şi fondatorul Centrului de terapie celulară de la Kiev a promis pe siteul centrului său că “deja  în acest secol va fi posibilă procurarea suspenziilor din celule embrionale, în farmacii specializate pentru tratament de specialitate la domiciliu sau în spitale. „

Cu toate acestea aceste cercetări şi tratări inumane au trezit şi numeroase revolte la nivel internaţional.  În special, pe un portal catolic «Human life international», în secţiunea dedicată analizei problemelor bioetice ale medicinei moderne, se poate de consultat articolul, al cărui titlu vorbeşte de la sine: “Experimente cu transplante din ţesuturile fetale: o cameră biologică a ororilor din Europa de Est” (2007) (autorul B. Clowesun publicist recunoscut şi colaboratorul permanent al portalului «Human life international») .

Pe de altă parte, terapia fetală este interzisă în Occidentul liberal. În special, în toamna anului 2008, oficiul European de brevete a impus o interdicţie cu privire la brevetarea tehnologiilor bazate pe extragerea celulelor embrionare, deoarece aceste  „tehnologii, ar provoca cu siguranţă un protest persistent şi acuzaţii de încălcare a principiilor de bază ale moralei”

Promovarea în continuare a tratamentului fetal în Rusia – este un simptom teribil a slăbirii “procesului de înţelegere”, şi a simţului moral, atât a furnizorilor cât şi consumatorilor de aceste „servicii medicale”, precum şi a oficialilor şi sponsorilor, care sprijină acestă activitate imorală.

traducere Natalia Lozan

site sursă www.r-komitet.ru