Sfânta Cuvioasă Taisia

0
1635
Sfânta Cuvioasă Taisia
21 octonbrie (8 octombrie)


Sfânta Taisia a trăit în Egipt în secolul al V-lea. Rămasă orfană după moartea părinţilor ei instăriţi, ea a dus o viaţă evlavioasă, împărţindu-şi averea la săraci şi oferind sălaş în casa ei pelerinilor străini. Taisia s-a hotarat să-şi dedice viaţa lui Hristos şi să nu se mărite niciodată.
După ce şi-a cheltuit toată moştenirea, Taisia a fost tentată să facă rost de mai mulţi bani prin orice mijloace, începând să ducă o viaţă păcătoasă. Părinţii din Sketis de lângă Alexandria auzind de căderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, prăznuit în 9 noiembrie) să meargă la Taisia şi să o convingă să se pocăiască de cele rele. „Ea a fost bună cu noi şi acum ar trebui s-o ajutăm”, spuseră ei. Tu, părinte, eşti înţelept. Du-te şi încearcă să-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu să te ajute”.
Părintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut să-l lase sa intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului să-i transmita stăpânei lui că i-a adus ceva de preţ. Taisia, ştiind că de multe ori călugării găsesc perle pe malul marii , i-a spus servitorului să-l lase pe Ioan înăuntru. Sfântul s-a aşezat, a privit-o în ochi şi a început să plângă. Taisia l-a întrebat de ce plânge şi Sf. Ioan i-a răspuns: „Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele Tău, Domnul nostru Iisus Hristos şi faci voia satanei cu faptele tale?”
Cuvintele sfântului i-au străpuns sufletul Taisiei ca o săgeată de foc dându-şi seama ce viaţă păcătoasă ducea. Cu frică, ea l-a întrebat pe sfânt dacă Dumnezeu ar accepta pocainţa unei păcătoase ca ea. Sf. Ioan i-a răspuns că Mântuitorul aşteaptă pocainţa ei. De aceea a venit EL pe pământ, să caute şi să mântuiască pe păcătoşi. „EL te va primi cu dragoste” mai adaugă sfântul „şi îngerii se vor bucura împreună cu tine”. După cum Însuşi Mântuitorul a spus, „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte (Luca 15:7).
Sentimentul de pocăinţă a pus stăpânire pe ea şi văzând în cuvintele sfântului o chemare de la Dumnezeu de a se întoarce la EL, Taisia căută cât mai repede o cale de a-şi salva sufletul. S-a ridicat şi a plecat din casa fără nici un cuvânt şi fără sa lase dispoziţii despre ce se va întâmpla cu proprietatea sa, astfel incât s-a mirat şi Sf. Ioan de reacţia ei. Urmându-l pe Sf. Ioan în pustie, ea s-a grăbit să se întoarcă la Dumnezeu prin penitenţă şi rugăciune. La căderea nopţii, părintele i-a pregătit Taisiei un culcuş şi o pernă din nisip pe care să se odihnească şi el a mers puţin mai departe pentru a-şi face rugăciunile de seară după care s-a pus şi el la odihnă.
Dar la miezul nopţii sfântul a fost trezit de o lumină ce venea din cer şi o învăluia pe Taisia, în locul unde aceasta dormea. În lumina minunată el văzu îngerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, sfântul îşi dădu seama că Taisia murise.
Sf. Ioan I-a cerut în rugăciune lui Dumnezeu să-i arăte dacă Taisia s-a mântuit sau nu. Atunci un înger al Domnului a venit la el şi i-a răspuns:, „Avva Ioan, o oră de pocăinţă din partea ei a făcut cât o mulţime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul şi cu toată zdrobirea de inimă. „
După ce a îngropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a întors la Sketis şi le-a spus călugărilor ce s-a întâmplat. Toţi au dat slavă lui Dumnezeu pentru că s-a milostivit de Taisia, care s-a pocăit ca şi tâlharul de pe cruce, într-o singură clipă.