O, bogăţie bogăţie

0
307
O, bogăţie, bogăţie…

O, bogăţie, bogăţie,
Cum furi din inimi darul sfânt
Şi înrobeşti o lume’ntreagă
Şi-o ţii în jug pân’lamormânt ?

Cum ştergi din inimă şi suflet,
Cel mai de preţ odor –iubirea-
Şi-aduni, şi-aduni şi tot n-ajunge,
(C’avră-i nemilostivirea).

Puţini bogaţi au fost pe lume,
Curaţi şi ne’nrobiţi de tine,
(Când lumea era mai smerită
Şi la tot pasul găseai bine).

Şi’atunci erai mare ,,virtute”
Şi îndrăgită şi curtată,
Dar azi conduci şi’nrobeşti lumea
Cum n-ai făcut-o niciodată.

Acum ai mijloace moderne,
Şi’acoperiri desăvârşite
Şi căi ce par în ochii lumii,
Curate, demne şi cinstite.

Ai calea nalt’a instruirii
Ai bogăţia cunoştinţei,
Şi–a informaţiei moderne
Nu sărăcia nevoinţei.

De tânărul din evanghelii,
Nu ne’ndoim c-a fost cinstit,
Dar tu nu i-ai permis sporirea,
Şi de Hristos la-i despărţit.

Cum vei putea permite astăzi,
-Când pân la cer urcă mândria-
Câd lăcomia n-are margini ?
S’aduci bogaţii la Mesia ?

Cum vom sluji oare credinţei
(Nici nefăţarnic nici legaţi,
De lanţurile lui Mamona)
Noi înrobiţii cei bogaţi ?

Mamona şi-a găsit portiţa
Şi a convins că-i cu putinţă
Să îi slujim şi lui cu râvnă,
Şi lui Hristos într-u credinţă.

Se vinde azi orice pe piaţă.
Copii, trupul, preoţia,
Iar – mai subtil-însăşi credinţa,
Când nu ni-i ţintă veşnicia.

Se predică cultul unirii,
Pentu o viaţă mai bogată,
Pentru dreptate pământeană,
Şi-o,, dragoste” unificată.

Puţini ne sunt ambasadorii
Şi diplomaţii cei cereşti,
Ce’administrează veşnicia
Şi’averile duhovniceşti.

Maria-i tot cenuşăreasă,
Roasă de dor duhuvnicesc,
Şi-nstrăinată de metoda
Prin care banii se’nmulţesc.

Sfinţii părinţi spun cu tărie,
Că bogăţia pământească,
Unde-i prezentă şi stăpână
I’absentă cea duhovnicească

Dreptatea lumii-i tot coruptă
Şi tot de partea celor mari,
Bogţii tot aceiaşi oameni
Sau poate’acum și mai avari.

Bogatul cel din evanghelii
Era cinstit şi credincios,
Dar câţi mai sunt ca el azi oare
Apreciaţi și de Hristos ?

Şi chiar deși’mplinise legea,
A plecat singur şi mâhnit,
Că n-a putut să îl urmeze,
Fiindcă-l ţineai înlanţuit.

Câţi oare plini de bogăţia
Cuvântului duhovnicesc,
Tot pentru tine, bogăţie,
Sub înșelare îţi slujesc ?

Nicolae Mirean