Cain si Abel

0
1185
Cain și Abel

Dumnezeu a făcut pe oameni ca să-i slujească Lui, astfel că primul lucru la care s-au gândit Cain și Abel a fost de a-I aduce mulțumire Lui pentru ceea ce aveau.
Sf. Efrem Sirul scrie că: „Abel a adus o jertfă dintre cele mai alese, dar Cain una nealeasă. Deși jertfa lui era mai sărăcăcioasă decât cea a fratelui său, dacă nu ar fi adus-o cu defăimare, și jertfa lui ar fi fost plăcută, la fel ca jertfa fratelui său. Dar nu a fost așa, nu s-a îngrijit de cele mai bune spice sau cele mai frumoase roade. În sufletul celui ce aducea jertfa nu era dragoste față de Cel ce primea prinosul. Și aducăndu-Și jertfa cu defăimare, Dumnezeu a lepădat-o de la Sine.
Cain s-a întristat nu numai că jertfa lui nu a fost primită, ci și din pricina unei patimi adânci: Pizma. Sf.Ioan Gură de Aur scrie despre acest pasaj: „Supărarea lui Cain a fost îndoită s-a supărat nu numai că a fost respins ci și pentru că a fost primit darul fratelui său. Din nou Sf. Efrem Sirul ne spune că primirea darul lui Abel de către Dumnezeu se arată prin focul coborât din cer spre a o mistui, pe când prinosul lui Cain a rămas nemistuit de foc.
Dumnezeu știa mai înainte ce are să facă fratele său Cain, și de aceea prin mare milostivire a Sa caută să-l întoarcă de la gândul său. Dar după o atât de mare purtare de grijă, Cain nu a câștigat nimic. Chiar în primele capitole din Cartea Facerii vedem începutul tuturor celor ce aveau să se repete în istoria omenirii. Aici suntem martorii primului omor uciderea propriului frate.
În Evanghelia după Luca XI; 50-51, Hristos vorbește despre omorârea dreptului Abel: „Ca să se ceară sângele tuturor proorocilor ce s-a vărsat dintre începutul lumii de la neamul acesta, de la sângele lui Abel până la sângele Zahariei care a pierit între altar și între Biserică: adevărat zic vouă se va cere de la neamul acesta”.
Trecând o perioadă de timp Cain și-a recunoscut vina dar era prea târziu. Sf.Ioan Gură de Aur spune: „Se cădea s-o facă la timpul cuvenit, când era cu putință să capete milă de la Judecătorul. „Recunoscându-și vina, el nu s-a mărturisit ci a recunoscut ceea ce a făcut.
În zilele noastre unii oameni când greșesc cu ceva nu se duc la preot ca să se mărturisescă, ca să-i ceară un sfat ci fac ca Cain pur și simplu își recunosc vina dar nicidecum nu le pare rău. Mai târziu Cain a plecat în pământul Naid în preajma Edenului și acolo a trăit cu soția sa.
Să luăm aminte la cuvintele Sf. Ioan Postitorul că trebuie să avem o mare veghere, pentru că vrăjmașul nostru, diavol, nu doarme, odinioară el ne-a aruncat jos din Rai, iar acum nu ne îngăduie să ne ridicăm la ceruri.
Dumnezeu în porunca a VI-a ne poruncește „să nu ucizi”. Sf. Simion Noul Teolog ne spune că: Toate câte Dumnezeu le poruncește omului sânt: „viață și aducătoare ale vieții veșnice”. În fiecare poruncă este ascuns Dumnezeu Însuși. De aceea și ținerea lor este întâlnire și comuniune cu Dumnezeu.
Frați creștini, să nu fim ca Cain ca să aducem jertfe nealese lui Dumnezeu, căci toate sunt ale Lui, El le-a creat căci El este Stăpânul cerului și al pământului.

Inga Ceban
Student la Academia de Teologie, anul I