ONU proclama dreptul de a blasfemia ca drept al omului

0
275
ONU proclama dreptul de a blasfemia ca drept al omului

La sfârsitul lunii trecute, ONU a emis o noua declaratie cu privire la întinderea libertatii de exprimare în domeniul dreptului international. Se spune ca legile care restrictioneaza blasfemia, ca atare, sunt incompatibile cu standardele universale ale drepturilor omului.

Declaratia a venit din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, corpul de optsprezece „experti independenti” mandatat sa monitorizeze conformitatea cu Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, sau PIDCP, tratatul din anul 1966 în domeniul drepturilor omului care prevede libertatea de opinie si de exprimare precum si alte drepturi fundamentale. Observatiile cu caracter general ale Comitetului reprezinta interpretari cu autoritate ale dispozitiilor din PIDCP. Spre deosebire de rezolutiile foarte mediatizate produse de Consiliul pentru Drepturile Omului si Adunarea Generala, dispozitiile din PIDCP sunt obligatorii pentru mai mult de 165 parti.

Declaratia detaliata in 52 de paragrafe, Comentariul General Nr 34, este rezultatul a doi ani de dezbateri intense între reprezentanti ai guvernelor si organizatiilor societatii civile. Comentariul anterior al Comitetului referitor la libertatea de opinie si de exprimare, în 1983, a fost de numai patru paragrafe. În plus fata de tratarea unor aspecte cum ar fi tradarea, defaimarea sefilor de stat, „legile memoriei” de impunere a unei versiuni oficiale a istoriei, precum si drepturile bloggerilor, Comentatiul 34 se exprima puternic impotriva limitarilor de ordin religioas în ceea ce priveste discursul public. Si face acest lucru, nu numai prin faptul ca afirma ca dreptul la libera exprimare este fundamental într-o societate libera si democratica, dar si pentru protectia si promovarea altor drepturi. Este, de asemenea, un apel în mod explicit la valorile libertatii de constiinta si a egalitatii în fata legii.

În conformitate cu punctul 48, „Interzicerea afisarii lipsei de respect fata de o religie sau sistem de credinta, incluzand legile privind blasfemia, este incompatibila cu Conventia, cu exceptia cazului dat de circumstantele specifice prevazute în articolul 20, alineatul 2, din Pact.” Articolul 20, alineatul 2 solicita statelor sa interzica „propaganda in favoarea urii pe criterii nationale, rasiale sau religioase care constituie o incitare la discriminare, ostilitate sau violenta.” Comentariul 34 are grija sa impuna cerinta ca oricare ar fi aceste restrictii, ele nu trebuie sa încalce garantiile egalitatii în fata legii (articolul 26) si libertatea de gândire, constiinta si religie (articolul 18).

Astfel, de exemplu, ar fi inadmisibil pentru orice astfel de legi sa discrimineze în favoarea sau împotriva unei sau altei religii sau sistem de credinta, sau sa favorizeze adeptii unoa in favoarea altora, sau pe credinciosi in favoarea necredinciosilor. Si nici nu ar fi permis pentru astfel de interdictii care urmeaza sa fie utilizate sa preveina sau sa pedepseasca critica la adresa liderilor religiosi sau comentariile privind doctrina religioasa si principiile de credinta.

Legile împotriva blasfemiei sau „insultei religioase” (prezente în întreaga lume, inclusiv in jumatate din statele membre ale Consiliului Europei) sunt în mod inerent discriminatorii împotriva secularistilor si a disidentilor religiosi. Ele sunt discriminatorii în sensul in care secularistii nu au recurs legal- si nici nu le este permis sa aiba – în cazul în care cuvintele credinciosilor le vor ofensa sensibilitatile lor morale, si nici nu pot homosexualii sa cheme in instanta editorii Leviticului pentru afrontul spiritual impotriva lor (pentru ca asa ceva este cu siguranta). Scepticii si credinciosii heterodocsi, pe de alta parte, au, in virtutea Articolului 18, dreptul de a trai si a vorbi în conformitate cu constiinta lor, chiar si atunci când aceasta ofenseaza ortodocsii.

Punctul 32 al noului comentariu avertizeaza, de asemenea, statele care utilizeaza o notiune îngusta a asa-numitelor morale publice pentru a restrictiona discursul, practic eliminand legile care se refera la o traditie speciala legata de credinta: „conceptul de morala provine din mai multe traditii sociale, filosofice si religioase , prin urmare, limitarile … în scopul de a proteja morala trebuie sa se bazeze pe principii care nu deriva exclusiv dintr-o traditie unica. „

Implicatia acestor recomandari este ca acrediteaza faptul ca controversele in ceea ce priveste blasfemia nu sunt doar conflicte între „libera exprimare” si credinta, cat ciocniri între pretentii concurente de constiinta. Aceasta pozitie este sustinuta de catre Uniunea Internationala Umanista si Etica si elaborata în cartea mea viitoare, „Viitorul Blasfemiei: Vorbind despre Sacru într-o epoca a Drepturilor Omului”.

Mesajul Comentariului General Nr. 34 este nu numai o condamnare clara a legilor privind blasfemia din tari cum ar fi Pakistan, care în ciuda faptului ca a ratificat PIDCP în anul 2008, continua sa impuna pedeapsa cu moartea pentru blasfemie si pentru „întinarea” numelui Profetului Mohamed. Comentariul repudiaza in mod similar deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a admis legi austriece, britanice, si turcesti împotriva blasfemiei si referitoare la insulta religioasa, prin invocarea dreptului sui generis la „respectul pentru sentimentele religioase ale credinciosilor.”

www.razbointrucuvant.ro

homosexualii