În Marea Britanie, dorinţa de a avea urmaşi este înţeleasă în mod ciudat : Un copil câştigat prin loterie

0
139
În Marea Britanie, dorinţa de a avea urmaşi este înţeleasă în mod ciudat : Un copil câştigat prin loterie

 

De luna trecută, cuplurile care nu pot avea copii se pot înscrie pentru a primi bani de la stat în vederea unei fertilizări in vitro. Deşi casele de copii sunt pline, în România se avortează cam 350 de copii pe zi, iar bani pentru spitale nu se găsesc, statul este totuşi dispus să plătească pentru aproximativ 800 de astfel de proceduri costisitoare în fiecare an. În România, statul este foarte generos cu unii, dar în Marea Britanie există o adevărată loterie în care fiecare jucător poate câştiga un copil. La propriu!

 

Loteria fertilizării in vitro (FIV) din Regatul Unit este prima de acest gen din lume, ea fiind deja aprobată de către Comisia pentru Jocuri de Noroc. Prin achiziţionarea online a unui bilet în valoare de 20 de lire, jucătorii pot câştiga un tratament FIV la una dintre cele mai importante clinici din ţară, tratament în valoare de aproximativ 25.000 lire. „To Hatch Lottery” va fi lansată pe 30 iulie, ea stârnind deja controverse.

Ca la orice loterie, poate participa oricine. Dacă statul român impune totuşi ca procedura FIV să se facă doar unui cuplu „tradiţional” (bărbat şi femeie), căsătorit, stabil, care nu au alţi copii, la loteria britanică poate participa oricine, fie că este căsătorit sau nu, tânăr sau bătrân, normal sau cu deviaţii sexuale. Orice persoană poate participa şi câştiga o viaţă la loto. Câştigătorii vor beneficia de servicii selecte, iar în cazul în care procedura FIV eşuează, vor avea posibilitatea folosirii unor procedee alternative ca utilizarea de ovule, spermă sau embrioni donaţi, a chirurgiei reproductive sau chiar ajutorul unei mame surogat. Nimeni nu trebuie să se sperie; sunt de toate, pentru toţi, şi, aşa cum spunea un cântec în vogă acum câţiva ani: „Avem di tătí!”.http://ortodoxia.md/administrator/index.php?option=com_content&task=add

Reacţiile nu au întârziat să apară. Josephine Quintavalle, specialistă în etica reproducerii, spune că o astfel de loterie „subminează întreaga natură a reproducerii umane. Crearea vieţii umane nu trebuie redusă la o loterie publică.”

O metodă care mai mult omoară decât dă viaţă

De nenumărate ori, persoane şi grupuri cu autoritate în domeniu, citate şi în alte rânduri în cadrul acestui ziar, au semnalat problemele medicale, psihologice, sociale sau etice pe care le asociază FIV. Departe de a fi o simplă procedură medicală nevinovată care aduce speranţă unui cuplu ce nu poate avea copii, FIV este nefastă pentru om ca persoană. Pe lângă problemele medicale pe care le presupune, FIV este invariabil legată de omorârea unor persoane umane. Un studiu publicat anul acesta în mai în „Human reproduction” a stabilit că numărul optim de ovule care ar trebui extrase de la o femeie supusă tratamentului hormonal în vederea FIV este de 15. Aşadar, 15 ovule vor fi extrase pentru a fi ulterior fecundate, urmând ca femeia să primească câţiva embrioni, din care se vor naşte poate unul, cel mult doi copii. Restul copiilor formaţi vor putea fi donaţi, criogenizaţi, folosiţi în scop experimental, ca sursă de celule stem embrionare sau pur şi simplu distruşi. În aceste condiţii, pentru „obţinerea” unui copil, o femeie (sau un cuplu) este dispusă să sacrifice alţi 14. Şi aceasta în cazul în care procedura reuşeşte, ştiut fiind că rata ei de reuşită nu depăşeşte nici în cele mai fericite cazuri 30%.

Unele lucruri rânduite de natură este bine să rămână aşa cum sunt. Ştiinţa se entuziasmează foarte mult atunci când caută să demonstreze libertatea faţă de Creator, dar de cele mai multe ori eşuează, cu preţul unor experimente făcute pe oameni de obicei inconştienţi de repercusiunile viitoare ale propriilor acţiuni. Medicina, deşi are o componentă de cercetare, trebuie în primul rând să nu facă rău. „Primum non nocere” (Întâi, să nu faci rău!), spune împreună cu părintele medicinii, Hipocrate, şi fiecare doctor la rostirea jurământului. Atunci când nu se mai are în vedere demnitatea persoanei umane, noţiune periclitată în societatea de azi, doctorul devine un cosmetician sau pur şi simplu profitor de pe urma dorinţelor mai mult sau mai puţin justificabile ale unor persoane.

A avea un copil nu este totul

Unele persoane pur şi simplu nu se pot reproduce. Sunt anumite boli care prin natura lor nu pot permite maturizarea sexuală a persoanei, astfel încât acestea să poată avea copii. Pot exista anomalii anatomice sau fiziologice care nu permit ca o persoană să aibă copii. Sunt anumite defecte genetice care, deşi inexistente sau care nu sunt manifeste la părinţi, determină imposibilitatea concepţiei sau moartea copilului imediat după aceasta. Toate acestea nu înseamnă că persoanele respective sunt pedepsite sau au o vină oarecare pentru aceasta, ci că pur şi simplu nu pot avea copii.

Spre deosebire de acestea, sunt situaţii în care există şi o anumită vină în imposibilitatea concepţiei. Infecţiile cu transmitere sexuală, apărute frecvent la cei cu o viaţă intimă dezorganizată, predispun la infertilitate atât la femei, cât şi la bărbaţi. În acest caz, imposibilitatea unei afecţiuni stabile şi consecvente pentru un partener se traduce în neputinţa de a avea un copil, o persoană care este atât de neputincioasă încât depinde întru totul de afecţiunea şi dăruirea continuă a mamei, a tatălui şi a celor din jur în general.

Legătura naturală şi normală dintre bărbat şi femeie nu este doar acceptată, ci şi binecuvântată de Biserică. Ea a păstrat de la început, în paginile Bibliei, poemul iubirii Cântarea Cântărilor. Pentru că viaţa viitoare presupune o comuniune supremă a persoanelor, imposibil de înţeles întru totul în această lume, Biserica a considerat că o oglindire a ei se găseşte în relaţia de iubire dintre un bărbat şi femeia lui. Tocmai de aceea o perturbare a relaţiilor fireşti de iubire reprezintă o neînţelegere a lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice, predispune la excese şi extravaganţe ce îndepărtează de Dumnezeu şi de viaţă.

Orice om poate fi părinte duhovnicesc

Nu orice fel de infertilitate înseamnă pedeapsă sau incapacitatea de a fi părinte. Istoria ne învaţă că persoane drepte şi bune nu au avut copii sau i-au primit după o perioadă de multă rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu se poate arăta şi în lipsa unor copii naturali. Astfel, cuplurile care nu pot, dar doresc să aibă copii pot oricând să adopte unul. Copii orfani sau abandonaţi sau care se vor avortaţi de către propriile mame pot deveni sursă de iubire şi coeziune într-o familie adoptivă. Beneficiile vor fi întotdeauna de ambele părţi. Deşi în medicină se pune de multe ori accentul pe legătura de sânge, aceasta este supraevaluată în context social sau psihologic. În acest sens, cuvintele Înţeleptului sunt elocvente: „Este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate” (Sol. 18, 24). Oricum, persoanele care cresc sau stau împreună tind să împărtăşească însuşirile spirituale, dar şi pe cele trupeşti. Aceasta se întâmplă pentru că mai curând omul nu este, ci devine, el modificându-se şi schimbându-se pe parcursul întregii vieţi.

Deoarece legătura spirituală este uneori mai importantă, persoane singure, care se dedică întru totul lui Dumnezeu, devin părinţi şi mame pentru nenumăraţi oameni din jur. Sunt părinţi şi mame spirituale, patriarhi şi măicuţe care au crescut, au educat sau au întărit mii de oameni, ajutându-i nu doar prin lucruri materiale, deşi nici acestea nu au fost neglijate. Ei au urmat modelul Sfântului Apostol Pavel (cf. I Co. 4, 15), ajutând la naşterea şi la creşterea omului nou în Dumnezeu, spre viaţă veşnică.

www.ziarullumina.ro