Să ne pregătim că va intra Împăratul Slavei. Cine este Împăratul slavei?

0
830

Să ne pregătim că va intra Împăratul Slavei. Cine este Împăratul slavei?

Ne apropiem cu pași rapizi de sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Și Biserica face sfârșitul acestei săptămâni cu două mari zile. Două zile pe care va trebui să le trecem cu credință și cu inimă smerită. Și este vorba despre sâmbăta săptămânii a șasea în care are loc: „Pomenirea Învierii lui Lazăr” și despre duminica în care vom sărbători: „Intrarea Domnului în Ierusalim”.

În prima zi amintită prăznuim învierea cea de a patra zi a Sfântului şi Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos. Apropiindu-se patimile cele mântuitoare ale Domnului, trebuia mai cu adevărat să se încredinţeze taina învierii. Aşa, petrecând Iisus pe lângă Iordan, întâi a înviat din morţi pe fata lui Iair şi pe fiul văduvei din Nain.

Apoi Lazăr prietenul lui, cuprinzându-se de boală grea, a murit; dar Iisus nefiind acolo, a zis ucenicilor: Lazăr prietenul nostru a adormit. Atunci lăsând Iordanul, a venit în Vitania. Şi au mers toţi la mormânt şi luând piatra de pe mormânt, a zis Marta: Doamne, miroase, că este mort de patru zile. Iisus însă rugându-se şi lăcrimând a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi îndată a ieşit mortul. După ce a fost înviat, Lazăr s-a dus în ostrovul Ciprului şi acolo a petrecut; şi mai pe urmă s-a pus de apostoli arhiereu cetăţii Chitilor; şi vieţuind bine şi după plăcerea lui Dumnezeu, după 30 de ani ai învierii sale, a murit iarăşi şi s-a îngropat acolo, multe minuni făcând.

Învierea şi Viaţa oamenilor fiind Tu, Hristoase, ai venit la mormântul lui Lazăr, adeverindu-ne două firi ale Tale, Îndelung-răbdătorule. Că din Fecioară curată ai venit Dumnezeu şi om; căci ca un om ai întrebat: unde s-a îngropat? Iar ca un Dumnezeu ai înviat, cu voia Ta cea de viaţă aducătoare, pe cel mort de patru zile (primul tropar de la Laude).

După cum ni se relatează și în troparul de la laudă Hristos, prin activitatea Sa ne-a arătat mereu că cele ale noastre sunt numai în El. De aceea și este rânduit ca amintindu-ne că se apropie marea sărbătoare a Intrării Sale în Ierusalim și apoi Învierea Lui să ne pregătim sufletele noastre moarte, asemenea lui Lazăr și în această zi să cerem: Învie Doamne și sufletele noastre precum ai înviat pe Lazăr să putem și noi vii în adevăr să te primim cu ramuri de finic în Duminica Intrării Tale pe asin.

Iar cea de a doua mare zi a acestui sfârșit de săptămână este duminica Intrării Domnului în Ierusalim. Întru această zi, prăznuim sărbătoarea cea prea strălucită şi prea luminată a Stâlpărilor. Mai înainte de Paşti cu şase zile, venit-a Iisus în Vitania, unde era Lazăr pe care îl înviase; şi acolo făcându-se ospăţ, a mâncat cu dânsul şi Lazăr; iar sora lui, Maria, a turnat mir pe picioarele lui Hristos. Şi a doua zi, Domnul a trimis pe ucenicii Săi să aducă mânza şi asinul. Şi Cel ce are scaun cerul, a intrat în Ierusalim, şezând pe mânz. Iară pruncii evreieşti şi evreii şi-au aşternut înaintea Lui hainele sale; şi unii tăiau stâlpări de finic, iar alţii le ţineau în mâini şi mergând înaintea Lui, strigau: Osana fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil! Şi aceasta s-a făcut, îndemnând Duhul cel Sfânt limbile acelora spre slava şi lauda lui Hristos. Şi prin stâlpările de finic se arăta biruinţa lui Hristos asupra morţii. Că era obicei de se încununau biruitorii cu cununi, şi se petreceau în urma unor lupte sau războaie cu stâlpări. Iară mânzul închipuia pe noi, poporul cel din păgâni, pe care a şezut Hristos şi S-a odihnit şi S-a numit biruitor şi împărat a tot pământul.

Cu milostivirea Ta cea negrăită, Hristoase, Dumnezeul nostru, fă-ne pe noi biruitori patimilor celor necuvântătoare, şi ne învredniceşte să vedem şi biruinţa Ta cea luminată asupra morţii şi învierea cea luminată şi de viaţă purtătoare.

Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţându-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, biruitorului morţii, strigăm: «Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel ce vii întru numele Domnului» (troparul praznicului)

Pe scaun în cer şi pe mânz pe pământ fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la pruncii cei ce strigau Ţie: «Bine eşti cuvântat Cel ce vii să chemi pe Adam» (condacul praznicului)

Să ne grăbim să ne pregătim căci se apropie ziua în care trebui să avem untdelemn suficient în candelă ca în acea zi să fim cu ea aprinsă.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie