Rânduiala cum se cuvine să primim pre Jidovii cei ce vin să se boteze.

0
539

RÂNDUIALA – CUM SE CUVINE SĂ PRIMIM PRE JIDOVII
CEI CE VIN SĂ SE BOTEZE

După ce îi întrebăm pentru ce pricină voiesc a se boteza, nu cumva pentru vre-un câştig sau vre-o datorie, sau alt oarecare folos lumesc? Şi după ce se făgăduesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci preotul înştiinţând pe Arhiereu, îl ia şi-l duce înaintea uşilor Bisericii şi intrând singur în Biserică merge în sfântul Altar, şi închinându-se de trei ori înaintea sfintei Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia şi rugârndu-se ca să-l lumineze cu lumina cunoaşteri Sale, şi să-i dea Dar a cunoaşte calea adevărului, îşi ia Epitrahilul, Felonul şi iese din Altar.

Cântăreţii cântă Psalmul 33: Bine voi cuvânta pre Domnul … până la sfârşit.

Şi Preotul merge până la uşile Biserici spre apus, şi-l întreabă zicând: Cine eşti tu? El răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii şi rău întunecat de credinţa jidovească. Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi ce doreşti dela dânsa? Răspunde: Am venit a mă învăţa de la dânsa credinţa, şi doresc să mă unesc cu dânsa. Preotul îl întreabă: Ce-ţi va da ţie credinţa? Răspuns: Viaţă veşnică.

Şi iarăşi Preotul îi zice lui:

re această sfântă şi fără de prihană şi mântuitoare credinţă creştinească, pre carea însuşi sfânta sobornicească şi apostolească Biserică o ţine, de o vei ţinea şi tu, bine vei face; că pre aceasta o au propovăduit dumnezeeştii Apostoli, şi întru aceasta au învăţat toate limbile ca să creadă; pre aceasta o au mărturisit Sfinţii Mucenici şi cu sângele lor o au pecetluit pre aceasta; şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi, adecă cele 7 soboare ale lumii o au propovăduit şi o au întărit; pre aceasta cei ce o vor ţinea tare şi fără de îndoiala până la sfârşitul vieţii lor, abătându-se şi ferindu-se dela toate faptele cele rele, şi bine făcând în toată vremea, se vor mântui, şi moşteni împărăţiei cerurilor se vor face; nefolosind nimic creştinului numai dreapta credinţă, fără fapte bune, căci credinţa fără de acestea este moartă, precum şi faptele cele bune iară dreapta credinţă, moarte sunt şi nimic nu folosesc; ci se cade celuia ce crede, totdeauna să se abată dela rău şi să facă bine. Pentru aceea dar, şi tu de vreme ce doreşti să fii creştin şi să moşteneşti viaţa cea veşnică, dator eşti să crezi precum ţi-am spus ţie, şi crezând să te lepezi de toate faptele tale cele evreeşti şi dela acelea ca de nişte pierzătoare de suflet fugind, totdeauna să te fereşti ca să nu te amăgeşti de dânsele. Însă faptele cele rele sunt acestea: mândria, lăcomia, necurăţia, zavistia, îmbuibarea, beţia şi lenea către lauda lui Dumnezeu şi către toată fapta cea bună, cine dară face acestea, împărăţia lui Dumnezeu nu poate a o moşteni. Iară tu de-doreşti de aceasta şi voeşti să te faci ei moştean, pre aceste păcate birueşte-le cu aceste fapte bune, adică cu smerenia, pre mândrie; cu îndurarea şi cu milostivirea, pre lăcomie; cu curăţia, pre necurăţie; cu dragostea şi cu milostivirea, pre zavistie; cu postul şi cu mâncarea la vreme, pre îmbuibare; cu nevoinţa cea bună, cu cucernicia, cu privegherea la rugăciune şi cu toată buna credinţă, pre lene. Pre acestea dar rădăcini ale păcatelor aşa biruindu-le, prea lesne vei putea să te fereşti şi de ramurile lor.

Şi sfârşind preotul aceasta îl întreabă pre el aşa:

Voeşti pre această, sfântă şi fără de prihană credinţă creştinească să o primeşti din inimă, şi dela aceasta să te înveţi şi să o ţii neclătită, şi până la moartea ta să petreci întru dânsa?

Răspuns: Cu adevărat din toată inima mea doresc de această sfântă credinţă şi de faptele cele bune creştineşti, şi întru dânsele adică întru amândouă până la moarte cu Darul lui Dumnezeu voiesc să petrec, şi aşa mă şi făgâduesc.

Preotul zice către dânsul:

Pleacă genunchii înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Iar el îndată îngenunchind înaintea uşilor Bisericei, ţine mâinele cruciş la piept, iară preotul blagoslovindu-l pre cap de trei ori, zice:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cântăreţii: Amin.

Şi îndată zice rugăciunea aceasta puindu-i numele.
Domnului să ne rugăm. – Doamne milueşte

ine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cela ce alegi ţie norod ales dintru toate neamurile răvnitori faptelor celor bune, Tu şi pre acesta, care a venit acum către sfânta ta Biserică robul tău (N) binecuvintează-l, şi-i deschide lui ochii cei înţelegători ai inimii, deschide-i lui urechile spre ascultarea dumnezeeştilor tale cuvinte, şi îl fă părtaş pre el celor ce vin la Botez, ca în vreme bine primită să se învrednicească sfântului Botez, şi hainei celei nestricăcioase.

Şi îndată binecuvântându-l pre cap zice de 3 ori:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Cântăreţii: Amin.

Preotul iarăşi zice: Scris să fie numele lui între catehumeni.

Şi iarăşi se roagă preste dânsul, zicând rugăciunea aceasta:

u Stăpâne Dumnezeule Părinte, cela ce ai trimis lumii mântuire pre sfântul tău Cuvânt, ca să plinească toate de dumnezeeasca Ta cunoştinţă. Tu ai luat sufletul robului tău dela vicleanul, Tu îl şi luminează pre el, şi îl povăţueşte către sfinţenie întru Hristosul Tău, şi să nu laşi nici pre un duh viclean ca să aibă intrare într-însul. Că Tu eşti însuţi izbăvitorul neamului nostru, şi Ţie slavă şi mulţămită aducem împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Prea Sfântul şi Bunul şi de vieaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

După aceea îi dă să înveţe Simbolul credinţei adică: Crez într-unul Dumnezeu… şi Tatăl nostru… Iară mai vârtos să-l înveţe pre el să iubească pre Domnul Dumnezeu din toată inima, şi din tot sufletul, şi din tot cugetul, şi să se ferească de păcat, mergând la sfânta Biserică 40 de zile sau cât se va socoti de cuviinţă, postind după putere ne mâncând carne, nici brânză, nici ouă, fără Sâmbăta şi Dumineca; şi făcând închinăciuni în toate zilele, şi zicând rugăciunea aceasta pe zi de 300 de ori: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pre mine păcătosul. Iar a patra sută, zice: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu roagă pre Dumnezeu pentru mine păcătosul. Şi aşa îl învaţă adeseori, ispitindu-l de vine cu adevărat pentru sfânta credinţă, şi într-acest chip fiind de multe ori ispitit, şi plinind şi rugăciunea ce i s-a poruncit îl face pre el catehumen.

CATEHISAREA I-a.

Mai ‘nainte de Botez cu cinci zile, cel ce va vrea să se boteze, stând iarăşi înaintea uşilor Bisericii, preotul intră în sfântul Altar şi luându-şi Epitrahilul şi Felonul, se închină de 3 ori înaintea sfântului Prestol. Şi ieşind citesc Psalmul 8: Doamne Domnul nostru… Tot până în sfârşit. Şi viind la uşile Bisericii, preotul îl întreabă pre el zicând aşa:

Întâiu te întreb pre tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa jidovească, şi de toate basmele lor şi de toată cea cu Dumnezeu luptă a lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, şi asupra prea curatei Maicii sale, şi asupra tuturor Sfinţilor şi asupra tuturor creştinilor, şi de hula lor ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, şi îi blestemi pre ei?

Răspuns: Mă leapăd de toată credinţa jidovească, şi de toată hula lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi asupra prea curatei Maicii lui, şi asupra tuturor creştinilor, ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, şi îi blestem pre ei.

Întrebare: Te lepezi de tăerea împrejur, de Sâmbăta, de azime, şi de toate sărbătorile lor, şi de spălări, şi de mâncări, şi de alte obiceiuri jidoveşti, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de cele ale legii vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de alte obiceiuri jidoveşti ce sunt potrivnice lui Dumnezeu, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de învăţătura cea protivnică lui Dumnezeu a cărţii ce se chiamă Talmud, carea rabinii jidoveşti cu însuflare drăcească l-au făcut asupra dumnezeeştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într’alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor Sfinţilor, te lepezi şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de toate învăţăturile jidoveşti, cele de Dumnezeu hulitoare, şi de blestemata lor carte, carea se chiamă Talmud, şi de toate tălmăcirile lui, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de şcoala jidovească, şi de posturile lor, şi de rugăciunile lor, şi de obiceiurile, şi meşteşugurile lor, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de toate acestea din toată inima mea, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de jidovi, şi îl blestemi pre el, şi pre toţi cei ce aşteaptă venirea lui cea pieritoare?

Răspuns: Mă lepăd de mesia cel aşteptat de jidovi, şi-l blestem pre el, şi pre toţi cei ce aşteaptă venirea lui cea peritoare.

Întrebare: Doreşti cu adevărat din tot sufletul, şi din toată inima ta, şi fără de nici o îndoire sau făţărnicie, mărturiseşti că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crezi întru Dânsul?

Răspuns: Doresc cu adevărat fără de nici o îndoire, şi fără de nici o făţărnicie, şi din toată inima, şi sufletul meu crez că Domnul, şi Dumnezeu Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crez întru Dânsul.

Preotul zice:

Bine este cuvântat Dumnezeul cel ce va să se mântuiască toţi oamenii, şi la cunoştinţa adevărului să vie, cel ce este binecuvântat în veci. Cântăreţii: Amin.

Şi citeşte deasupra lui rugăciunea aceasta:

umnezeule Dumnezeul nostru, ziditorule şi lucrătorul a toate, cela ce vrei să se mântuiască toţi, şi la cunoştinţa adevărului să vie, caută spre robul tău acesta ce s’a făcut catehumen, şi’l izbăveşte pre el de vechea înşelăciune, şi de meşteşugurile celui protivnic, chiamă-l pre el la vieaţa veşnică, luminează-i sufletul şi trupul lui, şi-l împărtăşeşte pre el turmei Tale celei cuvântătoare, întru carea se chiamă numele tău cel Sfânt, ca şi el cu noi să slăvească prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi apoi după rugăciune, iarăşi îl mai învaţă pentru credinţă întărindu-l, şi după aceea binecuvântându-l îl sloboade pre el; iară preotul intrând în Biserică, şi dezbrăcându-se de veşminte, se duce la ale sale.

CATEHISAREA a II-a

Iar a doua zi viind vremea sau înaintea Vecerniei sau după Vecernie, face preotul început ca şi în cealaltă zi adecă întâiu rugându-se, şi luându’şi Epitrahilul şi Felonul iese din Altar, cântăreţii cetind, Psalmul al 22: Domnul mă va paşte, şi nimica nu’mi va lipsi… Şi stând înaintea uşilor, zice către catehumen:

Cu adevărat te-ai lepădat de toată credinţa jidovească, carii nu cred pre Hristos a fi Fiul lui Dumnezeu, şi de învăţăturile lor ce sunt împrotiva lui Hristos, le blestemi şi le scuipi pre ele?

Răspuns: Cu adevărat m’am lepădat de toată credinţa jidovească, şi de învăţăturile lor care sunt împrotiva lui Hristos Dumnezeul nostru, şi le blestem şi le scuip pre ele.

Întrebare: Mărturiseşti că Sfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, este Dumnezeu cu fiinţa nedespărţit, iară în feţe despărţit şi crezi întru dânsul, şi te închini Lui?

Răspuns: Mărturisesc că Sfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, este un Dumnezeu cu fiinţa nedespărţit, iară în feţe despărţit şi crez întru dânsul, şi mă închin Lui.

Întrebare: Crezi că prea sfânta Fecioară Măria, carea a născut pre Hristos Dumnezeul nostru, mai ‘nainte de naştere a fost Fecioară şi în naştere Fecioară, şi după naştere iarăşi Fecioară?

Răspuns: Aşa pentru Născătoarea de Dumnezeu Fecioara Măria, crez şi mărturisesc.

Întrebare: Crezi şi mărturiseşti, că Domnul nostru Iisus Hristos unul fiind din Sfânta Treime, unul născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu este dela Tatăl născut mai ‘nainte de toţi vecii, iară mai pre urmă pentru mântuirea oamenilor s’au pogorît pre pământ şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh, s’au întrupat din pururea Fecioara Măria, şi s’au făcut om adevărat, nedcspârţindu-se de Dumnezeirea sa, într’un Ipostas, şi în două fiinţe neîmpreunat, neschimbat şi neamestecat, unul Fiul Iui Dumnezeu şi Fiul omului, Dumnezeu adevărat şi om adevărat?

Răspuns: Aşa crez şi aşa neîndoit mărturisesc.

Întrebare: Crezi că taina sfântului Botez, căruia doreşti să te învredniceşti, este cu adevărat curăţire tuturor păcatelor şi naştere duhovnicească, şi se face din fiul periciunii, fiul lui Dumnezeu şi moştean împărăţiei lui cel ce se botează cu credinţă?

Răspuns: Aşa pentru sfântul Botez crez şi mărturisesc şi însu’mî din inimă doresc ca să mă învrednicesc acestuia.

Întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă, ci de bună voie pentru mântuirea neamului omenesc au răbdat munci şi răstignire cu trupul, şi ca un om au murit, şi s’au îngropat, şi a treia zi cu paterea Dumnezeirii sale au înviat, şi la Cer cu trupul s’au înălţat, şi şade dea dreapta lui Dumnezeu Tatăl, de unde iarăşi va să vie să judece vii şi morţii, a căruia împărăţie nu va avea sfârşit?

Răspuns: Toate acestea le crez şi din inimă le mărturisesc cu adevărat.

Întrebare: Cinstitele icoane, care închipuesc arătarea Cuvântului lui Dumnezeu cea după trup către oameni, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor Sfinţilor, le cinsteşti cu adevărat şi le săruţi cu dragoste şi pre cei ce nu le primesc şi încă le numesc idoli, îi blestemi?

Răspuns: Cu toată inima le cinstesc şi cu dragoste le sărut; şi de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de nişte necredincioşi şi îi blestem pre ei.

Întrebare: De vreme că pre toate acestea ai mărturisit cu adevărat înaintea Domnului Iisus Hristos, către carele ai scăpat, spune-mi-le cu jurământ şi înaintea a toată Biserica?

Iar el de poate citi, ţine cartea în mână şi citeşte, iară de nu, naşul, sau unul din cântăreţi spune, şi el zice după dânsul toate acestea, într’acest chip:

u (N) care astăzi din jidovi viu la credinţa creştinească şi care toate mai întâiu cu adevărat le-am mărturisit înaintea Domnului Dumnezeului meu, ştiutorului a toate celor văzute şi celor nevăzute, iată acum şi înaintea sfintei Biserici le mărturisesc cu adevărat, şi cu blestem încredinţez această mărturisire a mea, adecă cum că nu pentru vreo nevoe sau frică sau sărăcie sau pentru vreo oarecare dobândă sau înşelăciune sau pentru vreo strâmbătate despre jidovi, ci numai pentrucă doritor fiind de credinţa cea creştinească, şi cunoscând că toţi cei ce nu cred în Hristos cel ce este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pier; pentru aceasta zic: voiu să mă fac creştin şi doresc să mă învrednicesc sfântului Botez; iară de umblu cu vicleşug, adecă acum să mă fac creştin, acum iarăşi să mă întorc la jidovie, să vie asupra mea şi acum, şi întru toate zilele vieţii mele toate blestemurile, care le-a scris Moisi în a doua lege; să mă loviască cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiezi, şi pe lângă toate acestea să fiu supus la mare pedeapsă de către Chiriarhie, precum şi în veacul ce va să fie blestemat să fiu şi de trei ori blestemat; şi sufletul meu să fie orânduit cu satana şi cu toţi dracii în gheena şi în munca cea veşnică, Amin.

Şi îndată iarăşi zice preotul: Bine este cuvântat Dumnezeu cel ce voeşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie, bine să fie cuvântat în vecii vecilor, Amin.

Diaconul zice: Cei chemaţi capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Cântăreţii: Ţie Doamne. şi preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugam.

umnezeule cel mare şi cel înalt şi cu nume mare numit, carele ai luminat întâiu întunerecul cu cuvântul buzelor tale, şi pre unul născut Fiul Tău în lume l-ai trimis curăţire păcatelor noastre, cel ce şezi pre Heruvimi şi de Serafimi eşti slăvit, căruia tot genunchiul se pleacă al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desupt şi toată limba te mărturiseşte pre Tine împăratul veacurilor, cel ce ai adunat oaia cea rătăcită şi o ai aşezat în turma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel ce întorci pre păcătoşi dela înşelăciunea căilor lor, însuţi întoarce şi pre robul tău acesta la lumina cea veşnică, chiamă-l pre el dela înşelăciunea diavolului cu bună cunoştinţa a unuia născut Fiului Tău, întăreşte inima lui întru credinţa şi dragostea Hristosului Tău, dărueşte’i partea şi soarta lui în Biserica Ta, că tu eşti Dumnezeul nostru, şi afară de tine pre altul nu ştim numele tău chemăm. Că totdeauna şi întru toate eşti binecuvântat, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Deci preotul îl binecuvintează pe cap de 3 ori şi îl învaţă pe el pentru credinţă, faptele cele bune, şi pentru vieaţă creştinească, şi aşa sfârşind învăţătura, zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugam.

umnezeul cel mare şi înfricoşat, cel Sfânt şi iubitor de oameni, cel ce ne-ai învrednicit pre noi şi întru acest ceas a sta înaintea neapropiatei Tale măriri, spre lauda şi slava minunilor Tale, curăţeşte-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului şi ne dă nouă Dar; ca cu inimă înfrântă şi cu duh umilit să aducem întreită sfântă slavoslovie şi mulţumire, pentru mari darurile Tale, care ai făcut cu noi şi faci totdeauna întru noi, adu-ţi aminte Doamne de neputinţa noastră şi de robul tău acesta (N) pre carele îl chemi la cunoştinţa Ta a adevăratului Dumnezeu şi Tatăl, şi a unuia născut Fiului tău Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi a prea sfântului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, şi să nu-l pierzi pre el şi pre noi cu fărădelegile noastre, ci fă cu dânsul şi cu smerenia noastră mare milă, ca scăpând din întunerecul păcatelor, să călătorim în zi cu dreptate, şi îmbrăcându-ne în arma luminii să rămânem fără bântuială, despre toate meşteşugurile vicleanului, şi cu îndrăznire întru toate să te proslăvim pre tine unul adevăratul Dumnezeu Tatăl cel fără de început, împreună cu cel de o fiinţă şi fără de început al tău Fiu, şi cu prea sfântul şi bunul şi adevăratul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşindu-se toate acestea, preotul se duce în Altar, şi dezbrăcându-se de veşminte se duce la ale sale.

CATEHISAREA a III-a

Iar a treia zi, precum şi la catehisarea a doua, Preotul iarăşi îmbrăcându-se în veşminte, şi sărutând dumnezeeasca masă, iese din Altar, cetind Cântăreţi Psalmul 26: Domnul este luminarea mea … tot până la sfârşit. Apoi Preotul mergând în uşile Bisericei, zice către Catehumen: descinge-te şi te desbracă. Şi desbrăcându-se acesta de haine, stă înaintea lui cu faţa spre răsărit, descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţiind mâinile în jos; iară Preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecuvintează fruntea, gura şi peptul de trei ori, şi punând pe capul lui îi numeşte şi numele, zicând această rugăciune: Întru numele tău Doamne Dumnezeul adevărului, … Caut-o la Catehisaţi. Şi îndată după rugăciune, Preotul face cuvânt către Catehumen învăţându-l pre el despre credinţă, dragoste şi nădejde, şi despre toate faptele bune ce duc la mântuire şi veşnica fericire.

Şi sfârşind cuvântul zice:

Domnului să ne rugăm. – Doamne milueşte.

Şi citeşte preste capul Catehumenului cu glas mare:

oamne, ştiutorul celor ascunse, cel ce ştii toate mai înainte de facerea lor, şi cel ce nu voeşti moarte păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu, însuţi caută din lăcaşul tău cel dintru înălţime, spre robul tău Catehumenul acesta, şi îi deschide lui ochii inimii, ca să primească Taina a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru; naşte-l pre el a doua oară prin apă şi prin Duh întru veşnica ta împărăţie; ca şi el împreună cu noi să slăvească prea cinstit numele tău, al Tatălui celui fără de început, împreună cu al celui de o fiinţă unuia născut Fiului tău, şi cu al prea sfântului şi adevăratului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Preotul: Cei chemaţi ieşiţi, iară cei credincioşi Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii: Doamne milueşte.

Iară preotul întorcându-se, citeşte rugăciunea aceasta:

oamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, când chemăm numele tău cel Sfânt. Ca să nu ne ruşinezi pre noi dela aşteptarea milei tale, ci dârueşte nouă Doamne toate cererile cele către mântuire, învredniceşte-ne pre noi a te iubi, a ne teme de tine din toată inima noastră, şi a face întru toate voea ta. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşind acestea toate, preotul desbrăcându-se de veşminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHISAREA a IV-a

Precum la întâia şi a doua Catehisare, aşa şi la a patra; catehumenul stând la uşa bisericii, preotul intră în Altar şi îmbrăcân-du-se în veşminte, iese de acolo în vreme ce clericii citesc Psalmul 28: Aduce-ţi Domnului fiii lui Dumnezeu… Şi vine la uşa bisericei, unde Catehumenu stă descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţiind mâinile în jos, şi căutând spre răsărit; iară preotul suflând de trei ori în faţa lui, îl binecuvintează faţa şi pieptul de trei ori. Apoi: Domnului sa ne rugăm. — Doamne milueşte. Şi citeşte rugăciunea jurământului dintâiu: Ceartă-te pre tine, Domnul, diavole… Caut-o înapoi la Catehisaţi. Şi se citesc toate de rând cu rugăciunea jurământului al doilea, al treilea şi al patrulea, precum învaţă acolo. Apoi Vozglas: Cu Darul şi cu iubirea de oameni… După aceia zice preotul: Pace tuturor. Cei chemaţi capetele voastre Domnului sale plecaţi, Cântăreţii: Ţie Doamne.

Preotul: Domnului să ne rugăm. — Doamne milueşte, Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

lagosloveşte şi acum Doamne pre robul tău acesta Catehumenul, pre carele l-ai chemat cu chemare sfântă întru prea luminată lumina cunoştinţei tale, şi dă lui cuvântul cunoştinţei întru carele să se facă Catehumen, umple-l pre el de Duhul tău cel sfânt, ca să fie el cu oile cele însemnate prin tine Păstorul cel adevărat, prin însemnarea Sfântului tău Duh, ca fiind mădulare cinstitei tale Biserici, să se învrednicească cu adevărat fericitei tale nădejdi întru împărăţia ta. Vozglas: Ca şi aceştia să slăvească prea cinstit şi de mare cuviinţă numele tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşind toate acestea, preotul desbrăcându-se de veşminte în Altar, se duce la ale sale.

CATEHISAREA a V-a

Deci sosind vremea ca Catehumenul sa se lepede de satana, şi să se împreune cu Hristos, merge iarăşi înaintea uşiior Bisericei, iar preotul intrând în Altar se îmbracă în veşminte, şi iese afară, pe când Cântăreţii citesc Psalmul 41: În ce chip doreşte cerbul de isvoarele apelor…

Şi viind la uşa Bisericei unde Catehumenul stă cu capul gol, descins, desbrăcat, căutând spre răsărit, zice către dânsul: Stai cu frică şi fâcându-ţi Cruce descinge-te şi te desbracă.

Şi iarăşi îi zice: Iată a sosit vremea să te faci Catehumen. Leapădă dar toate lucrurile cele spurcate şi faptele cele viclene, ca şi cum ai fi fost robit, stai ca Iisus Hristos să te rescumpere. Intoarce-te acum spre apus şi întinde mâinile tale lepădând dela tine pre diavolul defâimându-l şi suflând asupra lui.

Iar Catehumenul întorcându-se spre apus având mâinile întinse ca şi cum ar lepădă pre cineva dela sine, suflă. Preotul iar îi zice: Intoarce-te spre răsărit având mâinile în jos.

Iar el întorcându-se având mâinile în jos, iarăşi preotul zice: Socoteşte în mintea ta şi în inima ta şi vezi de este întru tine vreun lucru protivnic, cu suflare scuipă-l pre el.

Iar el întorcându-se spre apus, suflă şi scuipă, şi făcând aceasta, preotul iarăşi zice: Întoarcete spre răsărit, ţinându-ţi mâinile în jos.

Iar el întorcându-se, preotul zice:

ă nu fii făţarnic ca Iuda având gând îndoios, că Cuvântul lui Dumnezeu ştie inima ta şi rărunchii tăi, şi este mai ascuţit de cât sabia cea cu două tăişuri. Iată acum diavolul stă la apus, şi scrâşneşte cu dinţii, îşi rupe părul plesnind cu mâinile, şi muşcându-şi nebuneşte buzele sale, îşi plânge pustiirea sa, văzând mântuirea ta. Întoarce-te dar spre apus, şi ţinând mâinile întinse, leapădă-te de el, şi suflă asupra lui; şi întorcându-te la răsărit te împreunează cu Hristos.

Iar el întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile întinse, suflă şi scuipă, şi iarăşi se întoarce spre răsărit, şi făcând aceasta, preotul zice:

ată aici stau Puterile cereşti, îngerii şi Arhanghelii, nevăzuţi, scriind cuvintele tale. Heruvimii şi Serafimii din Cer privesc ca să ia făgăduinţa ta, şi să o ducă Stăpânului; adică cum că te lepezi de vrăjmaşul, şi te împreuni cu Mântuitorul Hristos.

Şi îndată zice către dânsul:

ntoarce-te spre apus ţinându-ţi mâinile întinse, şi la toată întrebarea cu luare aminte să-mi răspunzi.

Şi întorcându-se spre apus, având mâinile lăsate în jos, îl întreabă: Lepădatu-te-ai de satana. Şi celelalte, caută-le înapoi la Botez. Şi aşa urmează pe rând tot Botezul până la sfârşit.

După ce îi întrebăm pentru ce pricină voiesc a se boteza, nu cumva pentru vre-un câştig sau vre-o datorie, sau alt oarecare folos lumesc? Şi după ce se făgăduesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci preotul înştiinţând pe Arhiereu, îl ia şi-l duce înaintea uşilor Bisericii şi intrând singur în Biserică merge în sfântul Altar, şi închinându-se de trei ori înaintea sfintei Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia şi rugârndu-se ca să-l lumineze cu lumina cunoaşteri Sale, şi să-i dea Dar a cunoaşte calea adevărului, îşi ia Epitrahilul, Felonul şi iese din Altar.

Cântăreţii cântă Psalmul 33: Bine voi cuvânta pre Domnul … până la sfârşit.

Şi Preotul merge până la uşile Biserici spre apus, şi-l întreabă zicând: Cine eşti tu? El răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii şi rău întunecat de credinţa jidovească. Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi ce doreşti dela dânsa? Răspunde: Am venit a mă învăţa de la dânsa credinţa, şi doresc să mă unesc cu dânsa. Preotul îl întreabă: Ce-ţi va da ţie credinţa? Răspuns: Viaţă veşnică.

Şi iarăşi Preotul îi zice lui:

re această sfântă şi fără de prihană şi mântuitoare credinţă creştinească, pre carea însuşi sfânta sobornicească şi apostolească Biserică o ţine, de o vei ţinea şi tu, bine vei face; că pre aceasta o au propovăduit dumnezeeştii Apostoli, şi întru aceasta au învăţat toate limbile ca să creadă; pre aceasta o au mărturisit Sfinţii Mucenici şi cu sângele lor o au pecetluit pre aceasta; şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi, adecă cele 7 soboare ale lumii o au propovăduit şi o au întărit; pre aceasta cei ce o vor ţinea tare şi fără de îndoiala până la sfârşitul vieţii lor, abătându-se şi ferindu-se dela toate faptele cele rele, şi bine făcând în toată vremea, se vor mântui, şi moşteni împărăţiei cerurilor se vor face; nefolosind nimic creştinului numai dreapta credinţă, fără fapte bune, căci credinţa fără de acestea este moartă, precum şi faptele cele bune iară dreapta credinţă, moarte sunt şi nimic nu folosesc; ci se cade celuia ce crede, totdeauna să se abată dela rău şi să facă bine. Pentru aceea dar, şi tu de vreme ce doreşti să fii creştin şi să moşteneşti viaţa cea veşnică, dator eşti să crezi precum ţi-am spus ţie, şi crezând să te lepezi de toate faptele tale cele evreeşti şi dela acelea ca de nişte pierzătoare de suflet fugind, totdeauna să te fereşti ca să nu te amăgeşti de dânsele. Însă faptele cele rele sunt acestea: mândria, lăcomia, necurăţia, zavistia, îmbuibarea, beţia şi lenea către lauda lui Dumnezeu şi către toată fapta cea bună, cine dară face acestea, împărăţia lui Dumnezeu nu poate a o moşteni. Iară tu de-doreşti de aceasta şi voeşti să te faci ei moştean, pre aceste păcate birueşte-le cu aceste fapte bune, adică cu smerenia, pre mândrie; cu îndurarea şi cu milostivirea, pre lăcomie; cu curăţia, pre necurăţie; cu dragostea şi cu milostivirea, pre zavistie; cu postul şi cu mâncarea la vreme, pre îmbuibare; cu nevoinţa cea bună, cu cucernicia, cu privegherea la rugăciune şi cu toată buna credinţă, pre lene. Pre acestea dar rădăcini ale păcatelor aşa biruindu-le, prea lesne vei putea să te fereşti şi de ramurile lor.

Şi sfârşind preotul aceasta îl întreabă pre el aşa:

Voeşti pre această, sfântă şi fără de prihană credinţă creştinească să o primeşti din inimă, şi dela aceasta să te înveţi şi să o ţii neclătită, şi până la moartea ta să petreci întru dânsa?

Răspuns: Cu adevărat din toată inima mea doresc de această sfântă credinţă şi de faptele cele bune creştineşti, şi întru dânsele adică întru amândouă până la moarte cu Darul lui Dumnezeu voiesc să petrec, şi aşa mă şi făgâduesc.

Preotul zice către dânsul:

Pleacă genunchii înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Iar el îndată îngenunchind înaintea uşilor Bisericei, ţine mâinele cruciş la piept, iară preotul blagoslovindu-l pre cap de trei ori, zice:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cântăreţii: Amin.

Şi îndată zice rugăciunea aceasta puindu-i numele.
Domnului să ne rugăm. – Doamne milueşte

ine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cela ce alegi ţie norod ales dintru toate neamurile răvnitori faptelor celor bune, Tu şi pre acesta, care a venit acum către sfânta ta Biserică robul tău (N) binecuvintează-l, şi-i deschide lui ochii cei înţelegători ai inimii, deschide-i lui urechile spre ascultarea dumnezeeştilor tale cuvinte, şi îl fă părtaş pre el celor ce vin la Botez, ca în vreme bine primită să se învrednicească sfântului Botez, şi hainei celei nestricăcioase.

Şi îndată binecuvântându-l pre cap zice de 3 ori:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Cântăreţii: Amin.

Preotul iarăşi zice: Scris să fie numele lui între catehumeni.

Şi iarăşi se roagă preste dânsul, zicând rugăciunea aceasta:

u Stăpâne Dumnezeule Părinte, cela ce ai trimis lumii mântuire pre sfântul tău Cuvânt, ca să plinească toate de dumnezeeasca Ta cunoştinţă. Tu ai luat sufletul robului tău dela vicleanul, Tu îl şi luminează pre el, şi îl povăţueşte către sfinţenie întru Hristosul Tău, şi să nu laşi nici pre un duh viclean ca să aibă intrare într-însul. Că Tu eşti însuţi izbăvitorul neamului nostru, şi Ţie slavă şi mulţămită aducem împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Prea Sfântul şi Bunul şi de vieaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

După aceea îi dă să înveţe Simbolul credinţei adică: Crez într-unul Dumnezeu… şi Tatăl nostru… Iară mai vârtos să-l înveţe pre el să iubească pre Domnul Dumnezeu din toată inima, şi din tot sufletul, şi din tot cugetul, şi să se ferească de păcat, mergând la sfânta Biserică 40 de zile sau cât se va socoti de cuviinţă, postind după putere ne mâncând carne, nici brânză, nici ouă, fără Sâmbăta şi Dumineca; şi făcând închinăciuni în toate zilele, şi zicând rugăciunea aceasta pe zi de 300 de ori: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pre mine păcătosul. Iar a patra sută, zice: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu roagă pre Dumnezeu pentru mine păcătosul. Şi aşa îl învaţă adeseori, ispitindu-l de vine cu adevărat pentru sfânta credinţă, şi într-acest chip fiind de multe ori ispitit, şi plinind şi rugăciunea ce i s-a poruncit îl face pre el catehumen.

CATEHISAREA I-a.

Mai ‘nainte de Botez cu cinci zile, cel ce va vrea să se boteze, stând iarăşi înaintea uşilor Bisericii, preotul intră în sfântul Altar şi luându-şi Epitrahilul şi Felonul, se închină de 3 ori înaintea sfântului Prestol. Şi ieşind citesc Psalmul 8: Doamne Domnul nostru… Tot până în sfârşit. Şi viind la uşile Bisericii, preotul îl întreabă pre el zicând aşa:

Întâiu te întreb pre tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa jidovească, şi de toate basmele lor şi de toată cea cu Dumnezeu luptă a lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, şi asupra prea curatei Maicii sale, şi asupra tuturor Sfinţilor şi asupra tuturor creştinilor, şi de hula lor ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, şi îi blestemi pre ei?

Răspuns: Mă leapăd de toată credinţa jidovească, şi de toată hula lor, carea au asupra Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi asupra prea curatei Maicii lui, şi asupra tuturor creştinilor, ca de a unor protivnici lui Dumnezeu, şi îi blestem pre ei.

Întrebare: Te lepezi de tăerea împrejur, de Sâmbăta, de azime, şi de toate sărbătorile lor, şi de spălări, şi de mâncări, şi de alte obiceiuri jidoveşti, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de cele ale legii vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de alte obiceiuri jidoveşti ce sunt potrivnice lui Dumnezeu, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de învăţătura cea protivnică lui Dumnezeu a cărţii ce se chiamă Talmud, carea rabinii jidoveşti cu însuflare drăcească l-au făcut asupra dumnezeeştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într’alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor Sfinţilor, te lepezi şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de toate învăţăturile jidoveşti, cele de Dumnezeu hulitoare, şi de blestemata lor carte, carea se chiamă Talmud, şi de toate tălmăcirile lui, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de şcoala jidovească, şi de posturile lor, şi de rugăciunile lor, şi de obiceiurile, şi meşteşugurile lor, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă leapăd de toate acestea din toată inima mea, şi le blestem pre ele.

Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de jidovi, şi îl blestemi pre el, şi pre toţi cei ce aşteaptă venirea lui cea pieritoare?

Răspuns: Mă lepăd de mesia cel aşteptat de jidovi, şi-l blestem pre el, şi pre toţi cei ce aşteaptă venirea lui cea peritoare.

Întrebare: Doreşti cu adevărat din tot sufletul, şi din toată inima ta, şi fără de nici o îndoire sau făţărnicie, mărturiseşti că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crezi întru Dânsul?

Răspuns: Doresc cu adevărat fără de nici o îndoire, şi fără de nici o făţărnicie, şi din toată inima, şi sufletul meu crez că Domnul, şi Dumnezeu Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crez întru Dânsul.

Preotul zice:

Bine este cuvântat Dumnezeul cel ce va să se mântuiască toţi oamenii, şi la cunoştinţa adevărului să vie, cel ce este binecuvântat în veci.   Cântăreţii: Amin.

Şi citeşte deasupra lui rugăciunea aceasta:

umnezeule Dumnezeul nostru, ziditorule şi lucrătorul a toate, cela ce vrei să se mântuiască toţi, şi la cunoştinţa adevărului să vie, caută spre robul tău acesta ce s’a făcut catehumen, şi’l izbăveşte pre el de vechea înşelăciune, şi de meşteşugurile celui protivnic, chiamă-l pre el la vieaţa veşnică, luminează-i sufletul şi trupul lui, şi-l împărtăşeşte pre el turmei Tale celei cuvântătoare, întru carea se chiamă numele tău cel Sfânt, ca şi el cu noi să slăvească prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi apoi după rugăciune, iarăşi îl mai învaţă pentru credinţă întărindu-l, şi după aceea binecuvântându-l îl sloboade pre el; iară preotul intrând în Biserică, şi dezbrăcându-se de veşminte, se duce la ale sale.

CATEHISAREA a II-a

Iar a doua zi viind vremea sau înaintea Vecerniei sau după Vecernie, face preotul început ca şi în cealaltă zi adecă întâiu rugându-se, şi luându’şi Epitrahilul şi Felonul iese din Altar, cântăreţii cetind, Psalmul al 22: Domnul mă va paşte, şi nimica nu’mi va lipsi… Şi stând înaintea uşilor, zice către catehumen:

Cu adevărat te-ai lepădat de toată credinţa jidovească, carii nu cred pre Hristos a fi Fiul lui Dumnezeu, şi de învăţăturile lor ce sunt împrotiva lui Hristos, le blestemi şi le scuipi pre ele?

Răspuns: Cu adevărat m’am lepădat de toată credinţa jidovească, şi de învăţăturile lor care sunt împrotiva lui Hristos Dumnezeul nostru, şi le blestem şi le scuip pre ele.

Întrebare: Mărturiseşti că Sfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, este Dumnezeu cu fiinţa nedespărţit, iară în feţe despărţit şi crezi întru dânsul, şi te închini Lui?

Răspuns: Mărturisesc că Sfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, este un Dumnezeu cu fiinţa nedespărţit, iară în feţe despărţit şi crez întru dânsul, şi mă închin Lui.

Întrebare: Crezi că prea sfânta Fecioară Măria, carea a născut pre Hristos Dumnezeul nostru, mai ‘nainte de naştere a fost Fecioară şi în naştere Fecioară, şi după naştere iarăşi Fecioară?

Răspuns: Aşa pentru Născătoarea de Dumnezeu Fecioara Măria, crez şi mărturisesc.

Întrebare: Crezi şi mărturiseşti, că Domnul nostru Iisus Hristos unul fiind din Sfânta Treime, unul născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu este dela Tatăl născut mai ‘nainte de toţi vecii, iară mai pre urmă pentru mântuirea oamenilor s’au pogorît pre pământ şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh, s’au întrupat din pururea Fecioara Măria, şi s’au făcut om adevărat, nedcspârţindu-se de Dumnezeirea sa, într’un Ipostas, şi în două fiinţe neîmpreunat, neschimbat şi neamestecat, unul Fiul Iui Dumnezeu şi Fiul omului, Dumnezeu adevărat şi om adevărat?

Răspuns: Aşa crez şi aşa neîndoit mărturisesc.

Întrebare: Crezi că taina sfântului Botez, căruia doreşti să te învredniceşti, este cu adevărat curăţire tuturor păcatelor şi naştere duhovnicească, şi se face din fiul periciunii, fiul lui Dumnezeu şi moştean împărăţiei lui cel ce se botează cu credinţă?

Răspuns: Aşa pentru sfântul Botez crez şi mărturisesc şi însu’mî din inimă doresc ca să mă învrednicesc acestuia.

Întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă, ci de bună voie pentru mântuirea neamului omenesc au răbdat munci şi răstignire cu trupul, şi ca un om au murit, şi s’au îngropat, şi a treia zi cu paterea Dumnezeirii sale au înviat, şi la Cer cu trupul s’au înălţat, şi şade dea dreapta lui Dumnezeu Tatăl, de unde iarăşi va să vie să judece vii şi morţii, a căruia împărăţie nu va avea sfârşit?

Răspuns: Toate acestea le crez şi din inimă le mărturisesc cu adevărat.

Întrebare: Cinstitele icoane, care închipuesc arătarea Cuvântului lui Dumnezeu cea după trup către oameni, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor Sfinţilor, le cinsteşti cu adevărat şi le săruţi cu dragoste şi pre cei ce nu le primesc şi încă le numesc idoli, îi blestemi?

Răspuns: Cu toată inima le cinstesc şi cu dragoste le sărut; şi de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de nişte necredincioşi şi îi blestem pre ei.

Întrebare: De vreme că pre toate acestea ai mărturisit cu adevărat înaintea Domnului Iisus Hristos, către carele ai scăpat, spune-mi-le cu jurământ şi înaintea a toată Biserica?

Iar el de poate citi, ţine cartea în mână şi citeşte, iară de nu, naşul, sau unul din cântăreţi spune, şi el zice după dânsul toate acestea, într’acest chip:

u (N) care astăzi din jidovi viu la credinţa creştinească şi care toate mai întâiu cu adevărat le-am mărturisit înaintea Domnului Dumnezeului meu, ştiutorului a toate celor văzute şi celor nevăzute, iată acum şi înaintea sfintei Biserici le mărturisesc cu adevărat, şi cu blestem încredinţez această mărturisire a mea, adecă cum că nu pentru vreo nevoe sau frică sau sărăcie sau pentru vreo oarecare dobândă sau înşelăciune sau pentru vreo strâmbătate despre jidovi, ci numai pentrucă doritor fiind de credinţa cea creştinească, şi cunoscând că toţi cei ce nu cred în Hristos cel ce este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pier; pentru aceasta zic: voiu să mă fac creştin şi doresc să mă învrednicesc sfântului Botez; iară de umblu cu vicleşug, adecă acum să mă fac creştin, acum iarăşi să mă întorc la jidovie, să vie asupra mea şi acum, şi întru toate zilele vieţii mele toate blestemurile, care le-a scris Moisi în a doua lege; să mă loviască cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiezi, şi pe lângă toate acestea să fiu supus la mare pedeapsă de către Chiriarhie, precum şi în veacul ce va să fie blestemat să fiu şi de trei ori blestemat; şi sufletul meu să fie orânduit cu satana şi cu toţi dracii în gheena şi în munca cea veşnică, Amin.

Şi îndată iarăşi zice preotul: Bine este cuvântat Dumnezeu cel ce voeşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie, bine să fie cuvântat în vecii vecilor, Amin.

Diaconul zice: Cei chemaţi capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Cântăreţii: Ţie Doamne. şi preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugam.

umnezeule cel mare şi cel înalt şi cu nume mare numit, carele ai luminat întâiu întunerecul cu cuvântul buzelor tale, şi pre unul născut Fiul Tău în lume l-ai trimis curăţire păcatelor noastre, cel ce şezi pre Heruvimi şi de Serafimi eşti slăvit, căruia tot genunchiul se pleacă al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de desupt şi toată limba te mărturiseşte pre Tine împăratul veacurilor, cel ce ai adunat oaia cea rătăcită şi o ai aşezat în turma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel ce întorci pre păcătoşi dela înşelăciunea căilor lor, însuţi întoarce şi pre robul tău acesta la lumina cea veşnică, chiamă-l pre el dela înşelăciunea diavolului cu bună cunoştinţa a unuia născut Fiului Tău, întăreşte inima lui întru credinţa şi dragostea Hristosului Tău, dărueşte’i partea şi soarta lui în Biserica Ta, că tu eşti Dumnezeul nostru, şi afară de tine pre altul nu ştim numele tău chemăm. Că totdeauna şi întru toate eşti binecuvântat, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Deci preotul îl binecuvintează pe cap de 3 ori şi îl învaţă pe el pentru credinţă, faptele cele bune, şi pentru vieaţă creştinească, şi aşa sfârşind învăţătura, zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugam.

umnezeul cel mare şi înfricoşat, cel Sfânt şi iubitor de oameni, cel ce ne-ai învrednicit pre noi şi întru acest ceas a sta înaintea neapropiatei Tale măriri, spre lauda şi slava minunilor Tale, curăţeşte-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului şi ne dă nouă Dar; ca cu inimă înfrântă şi cu duh umilit să aducem întreită sfântă slavoslovie şi mulţumire, pentru mari darurile Tale, care ai făcut cu noi şi faci totdeauna întru noi, adu-ţi aminte Doamne de neputinţa noastră şi de robul tău acesta (N) pre carele îl chemi la cunoştinţa Ta a adevăratului Dumnezeu şi Tatăl, şi a unuia născut Fiului tău Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi a prea sfântului şi de vieaţă făcătorului tău Duh, şi să nu-l pierzi pre el şi pre noi cu fărădelegile noastre, ci fă cu dânsul şi cu smerenia noastră mare milă, ca scăpând din întunerecul păcatelor, să călătorim în zi cu dreptate, şi îmbrăcându-ne în arma luminii să rămânem fără bântuială, despre toate meşteşugurile vicleanului, şi cu îndrăznire întru toate să te proslăvim pre tine unul adevăratul Dumnezeu Tatăl cel fără de început, împreună cu cel de o fiinţă şi fără de început al tău Fiu, şi cu prea sfântul şi bunul şi adevăratul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşindu-se toate acestea, preotul se duce în Altar, şi dezbrăcându-se de veşminte se duce la ale sale.

CATEHISAREA a III-a

Iar a treia zi, precum şi la catehisarea a doua, Preotul iarăşi îmbrăcându-se în veşminte, şi sărutând dumnezeeasca masă, iese din Altar, cetind Cântăreţi Psalmul 26: Domnul este luminarea mea … tot până la sfârşit. Apoi Preotul mergând în uşile Bisericei, zice către Catehumen: descinge-te şi te desbracă. Şi desbrăcându-se acesta de haine, stă înaintea lui cu faţa spre răsărit, descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţiind mâinile în jos; iară Preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecuvintează fruntea, gura şi peptul de trei ori, şi punând pe capul lui îi numeşte şi numele, zicând această rugăciune: Întru numele tău Doamne Dumnezeul adevărului, … Caut-o la Catehisaţi. Şi îndată după rugăciune, Preotul face cuvânt către Catehumen învăţându-l pre el despre credinţă, dragoste şi nădejde, şi despre toate faptele bune ce duc la mântuire şi veşnica fericire.

Şi sfârşind cuvântul zice:

Domnului să ne rugăm. – Doamne milueşte.

Şi citeşte preste capul Catehumenului cu glas mare:

oamne, ştiutorul celor ascunse, cel ce ştii toate mai înainte de facerea lor, şi cel ce nu voeşti moarte păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu, însuţi caută din lăcaşul tău cel dintru înălţime, spre robul tău Catehumenul acesta, şi îi deschide lui ochii inimii, ca să primească Taina a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru; naşte-l pre el a doua oară prin apă şi prin Duh întru veşnica ta împărăţie; ca şi el împreună cu noi să slăvească prea cinstit numele tău, al Tatălui celui fără de început, împreună cu al celui de o fiinţă unuia născut Fiului tău, şi cu al prea sfântului şi adevăratului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Preotul: Cei chemaţi ieşiţi, iară cei credincioşi Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii: Doamne milueşte.

Iară preotul întorcându-se, citeşte rugăciunea aceasta:

oamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, când chemăm numele tău cel Sfânt. Ca să nu ne ruşinezi pre noi dela aşteptarea milei tale, ci dârueşte nouă Doamne toate cererile cele către mântuire, învredniceşte-ne pre noi a te iubi, a ne teme de tine din toată inima noastră, şi a face întru toate voea ta. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşind acestea toate, preotul desbrăcându-se de veşminte în Altar, se duce întru ale sale.

CATEHISAREA a IV-a

Precum la întâia şi a doua Catehisare, aşa şi la a patra; catehumenul stând la uşa bisericii, preotul intră în Altar şi îmbrăcân-du-se în veşminte, iese de acolo în vreme ce clericii citesc Psalmul 28: Aduce-ţi Domnului fiii lui Dumnezeu… Şi vine la uşa bisericei, unde Catehumenu stă descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţiind mâinile în jos, şi căutând spre răsărit; iară preotul suflând de trei ori în faţa lui, îl binecuvintează faţa şi pieptul de trei ori. Apoi: Domnului sa ne rugăm. — Doamne milueşte. Şi citeşte rugăciunea jurământului dintâiu: Ceartă-te pre tine, Domnul, diavole… Caut-o înapoi la Catehisaţi. Şi se citesc toate de rând cu rugăciunea jurământului al doilea, al treilea şi al patrulea, precum învaţă acolo. Apoi Vozglas: Cu Darul şi cu iubirea de oameni… După aceia zice preotul: Pace tuturor. Cei chemaţi capetele voastre Domnului sale plecaţi, Cântăreţii: Ţie Doamne.

Preotul: Domnului să ne rugăm. — Doamne milueşte, Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

lagosloveşte şi acum Doamne pre robul tău acesta Catehumenul, pre carele l-ai chemat cu chemare sfântă întru prea luminată lumina cunoştinţei tale, şi dă lui cuvântul cunoştinţei întru carele să se facă Catehumen, umple-l pre el de Duhul tău cel sfânt, ca să fie el cu oile cele însemnate prin tine Păstorul cel adevărat, prin însemnarea Sfântului tău Duh, ca fiind mădulare cinstitei tale Biserici, să se învrednicească cu adevărat fericitei tale nădejdi întru împărăţia ta. Vozglas: Ca şi aceştia să slăvească prea cinstit şi de mare cuviinţă numele tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi sfârşind toate acestea, preotul desbrăcându-se de veşminte în Altar, se duce la ale sale.

CATEHISAREA a V-a

Deci sosind vremea ca Catehumenul sa se lepede de satana, şi să se împreune cu Hristos, merge iarăşi înaintea uşiior Bisericei, iar preotul intrând în Altar se îmbracă în veşminte, şi iese afară, pe când Cântăreţii citesc Psalmul 41: În ce chip doreşte cerbul de isvoarele apelor…

Şi viind la uşa Bisericei unde Catehumenul stă cu capul gol, descins, desbrăcat, căutând spre răsărit, zice către dânsul: Stai cu frică şi fâcându-ţi Cruce descinge-te şi te desbracă.

Şi iarăşi îi zice: Iată a sosit vremea să te faci Catehumen. Leapădă dar toate lucrurile cele spurcate şi faptele cele viclene, ca şi cum ai fi fost robit, stai ca Iisus Hristos să te rescumpere. Intoarce-te acum spre apus şi întinde mâinile tale lepădând dela tine pre diavolul defâimându-l şi suflând asupra lui.

Iar Catehumenul întorcându-se spre apus având mâinile întinse ca şi cum ar lepădă pre cineva dela sine, suflă. Preotul iar îi zice: Intoarce-te spre răsărit având mâinile în jos.

Iar el întorcându-se având mâinile în jos, iarăşi preotul zice: Socoteşte în mintea ta şi în inima ta şi vezi de este întru tine vreun lucru protivnic, cu suflare scuipă-l pre el.

Iar el întorcându-se spre apus, suflă şi scuipă, şi făcând aceasta, preotul iarăşi zice: Întoarcete spre răsărit, ţinându-ţi mâinile în jos.

Iar el întorcându-se, preotul zice:

ă nu fii făţarnic ca Iuda având gând îndoios, că Cuvântul lui Dumnezeu ştie inima ta şi rărunchii tăi, şi este mai ascuţit de cât sabia cea cu două tăişuri. Iată acum diavolul stă la apus, şi scrâşneşte cu dinţii, îşi rupe părul plesnind cu mâinile, şi muşcându-şi nebuneşte buzele sale, îşi plânge pustiirea sa, văzând mântuirea ta. Întoarce-te dar spre apus, şi ţinând mâinile întinse, leapădă-te de el, şi suflă asupra lui; şi întorcându-te la răsărit te împreunează cu Hristos.

Iar el întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile întinse, suflă şi scuipă, şi iarăşi se întoarce spre răsărit, şi făcând aceasta, preotul zice:

ată aici stau Puterile cereşti, îngerii şi Arhanghelii, nevăzuţi, scriind cuvintele tale. Heruvimii şi Serafimii din Cer privesc ca să ia făgăduinţa ta, şi să o ducă Stăpânului; adică cum că te lepezi de vrăjmaşul, şi te împreuni cu Mântuitorul Hristos.

Şi îndată zice către dânsul:

ntoarce-te spre apus ţinându-ţi mâinile întinse, şi la toată întrebarea cu luare aminte să-mi răspunzi.

Şi întorcându-se spre apus, având mâinile lăsate în jos, îl întreabă: Lepădatu-te-ai de satana. Şi celelalte, caută-le înapoi la Botez. Şi aşa urmează pe rând tot Botezul până la sfârşit.