Ziua femeii de 8 martie – sărbătoare comunistă cu rădăcini jidănești. Care este sărbătoarea femeii creștine?

0
1277

Ziua femeii de 8 martie – sărbătoare comunistă cu rădăcini jidănești. Care este sărbătoarea femeii creștine?

De ce nu trebuie sărbătorita ziua de 8 martie.
Cu toţii ştim că 8 Martie este „ziua internaţională a femeii”. De asemenea ştim că femei sunt în toate ţările lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbeaza doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce în celelalte ţări nu se serbeaza această zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluţionar. Iata, de ce în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat.


De ce însa, ziua femeii-revoluţionar a fost pusă pe 8 Martie? Cine din liderii mişcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a născut în această zi? Nici un răspuns… De aici reiese că motivele creerii acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această data. O data ce motivele au fost personale, ar trebui să cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înca din copilărie. Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apartenenţa la Internaţionala şi ideile revoluţionare erau comune pentru ei, ci şi o legatură etnică. Internationala, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninaţională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mişarea revoluţionară din Europa sf. sec. 19 – înc. sec. 20. Anume evreii au ridicat popoarele împotriva „lumii violenţei”şi au propus ca ea sa fie „distrusă din temelie”.
Instinctul mitic al revoluţiei pune întrebarea astfel: „Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?”Rugând un european să dea un nume de femeie-lider, el negreşit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Tetkin e evreică şi pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociază cu Estera din istoria biblică. De aceea, atunci când Partidul a pus problema îfiinţării unei sărbători feminine, Clara Tetkin şi-a adus aminte de Estera.
Cu multe secole în urma Estera şi-a salvat poporul de minia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei ii este închinată cea mai veselă sărbatoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbatoare nu are o data fixă (ca şi Paştele creştin) si e posibil ca în anul când s-a înfiinţat „ziua internatională a femeii”. Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost icomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însa, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan.
Cum se poate sărbatori o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pâna nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile „blestemat fie Aman”şi „binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcau unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel.
Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în carte, Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.
Exista în istoria gândirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt oştile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele.
În creştinism, războaiele şi robia babiloniana din Vechiul Testament sânt înţelese în mod alegoric. În iudaism însă, s-a păstrat înţelegerea literară a normelor şi exemplelor vechi-testamentare.
De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbatoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?

Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar Duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica. În acest caz, e lipsită oare, de motivaţie presupunerea că în conştiinţa liderilor evrei ai Internaţionalei, mişcarea revoluţionară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obişnuinţă cu sărbatoarea Purim?

Am scris acest articol nu pentru ca noi, crestinii, să avem o atitudine neprietenoasa faţă de cei de un neam cu Clara Tetkin, ci pentru a înţelege ce sărbatorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Tetkin sunt evidente… Nu înteleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreilor. N-ar fi timpul să uitam de sărbătorile „roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special. Zi care nu are nimic comun cu femeia creştină.
Care este sărbătoarea femeii creştine?
Creştinismul sărbatoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt, nici nu e normal să existe o sărbatoare diferenţiată pe sexe, ca din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciată atunci când i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia de om. Creştinismul nu sărbatoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, dupa nevoinţele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreuna, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar pana la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Tradiţia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte dupa legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie. Aşadar dorim tuturor femeilor: fecioare, căsătorite sau văduve, să urmeze sfintelor femei mironosiţe pe drumul Crucii Mântuitorului, care sa le dăruiasca focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena şi inima bună a sfintei Veronica, cea care a şters faţa Mâtuitorului, ostenită pe drumul Crucii.
O alta mare sărbatoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor (creştine) este Bunavestire, când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos.
Aşadar, avem destule sărbatori în care să ne bucuram mamele, surorile, soţiile, prietenele oferindu-le un buchet de flori sau făcând o faptă bună care să le bucure. Nu trebuie sa privim în ograda păgânilor şi să oferim jertfa sinagogilor lui satana (priviţi ritualurile voodoo practicate de evrei, considerând că aşa le sunt iertate păcatele).

site sursă

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie