Rolul ierurgiei: „Rugăciunea la punerea temeliei casei noi”

0
1120
Rolul ierurgiei: „Rugăciunea la punerea temeliei casei noi”

Întreaga viaţă a omului credincios se desfăşoară sub semnul prezenţei, al lucrării, al voii şi al binecuvântării lui Dumnezeu. Tot ceea ce face, el face cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea rugăciunea la Dumnezeu îl însoţeşte neîncetat dar mai ales la începutul lucrurilor sale, pentru a cere ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu şi la sfârşit pentru a-I mulţumi. Omul credincios îşi începe viaţa încreştinându-se prin Botez, îşi începe căsnicia primind binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleacă la drum închinându-se, îşi începe ziua şi orice lucru cu rugăciune, pentru că simte nevoia de a începe totul cu Dumnezeu şi de a-şi aşeza lucrul mâinilor lui sub ocrotirea şi binecuvântarea binefăcătoare a lui Dumnezeu. Nu putea să se întâmple altfel cu construirea casei noi.

Anunţarea preotului

Când se hotărăşte să ridice casă nouă, creştinul ortodox cheamă preotul pentru a săvârşi cele rânduite de Biserică pentru acest început. El va trebui să anunţe preotul din timp, fie la biserică, duminica dupa slujbă, fie la casa acestuia, fie prin telefon. Cei care trăiesc în oraşe trebuie să ştie că ţin de o biserică şi de un preot anume şi că pentru orice trebuinţă se vor adresa preotului respectiv. Dacă nu mergem foarte des la biserică, să facem măcar efortul să aflăm care este biserica şi care este preotul de care aparţinem. Este bine să-l cunoaştem pe preot şi să avem la îndemână telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru buna rânduială şi din alte raţiuni foarte însemnate, Biserica nu îngăduie să apelăm la serviciile altui preot, decât în situaţii de urgenţă şi mare nevoie. Creştinul trebuie să ştie că el aparţine unei comunităţi creştine, unei parohii, că are biserica şi preotul lui. Preotul nu este un prestator de servicii ci este „părintele” acestei familii. Dacă pe prestatorii de servicii de orice natură îi putem schimba la nevoie, pe părinţi nu îi putem schimba şi trebuie să ne mulţumim cu cei pe care ni i-a dat Dumnezeu.

Ce trebuie să pregătim pentru slujbă?

La locul unde s-a hotărât să ridice casă nouă şi după ce a săpat şanţurile unde se va turna sau se va aşeza temelia casei, credinciosul va pregăti o măsuţă frumos acoperită, aşezată cu faţa spre răsărit. Pe această măsuţă va aşeza:

  • un vas larg la gură (castron) cu apă curată
  • câteva fire de busuioc
  • unul sau două sfeşnice mici cu lumânări
  • o căţuie (obiect de metal în care se arde tămâie) cu cărbune aprins
  • tămâie

Preotul va mai aşeza pe masă Sfânta Cruce şi cartea sa de slujbă. De cele mai multe ori, preotul are asupra sa căţuie, tămâie şi lumânar, dar este bine ca acestea să fie ofranda credinciosului.

Ce slujbă săvârşeşte preotul?

Rânduiala Bisericii prevede să se săvârşească cu acest prilej sfinţirea cea mică a apei, numită în popor sfeştanie, însoţită de o rugăciune specială. Preotul săvârşeşte slujba sfinţirii apei, tămâind mai întâi, apoi stropind cu apă sfinţită locul unde urmează a se ridica noua casă.După aceea rosteşte rugăciunea specială rânduită de Biserică pentru acest moment, în care se roagă lui Dumnezeu, Ziditorul şi Făcătorul a toate, să „cerceteze” pe cei care vor a-şi zidi casă nouă, să-i ajute „să o înalţe până la capăt şi pe cei ce vor să locuiască în ea să-i păzească de bântuiala celui potrivnic”, să întărească temelia casei pentru ca „nici vântul, nici apa, nici altceva să nu o poată strica”. Se obişnuieşte ca, după săvârşirea slujbei, preotul să aşeze prima cărămidă sau prima piatră la temelia casei, dacă este posibil într-unul din colţurile casei, arătând, prin aceasta că Dumnezeu însuşi, prin harul preotului, este cel care pune temelia casei.

Rostul slujbei

Rostul slujbei care se face la începerea temeliei casei este arătat de lucrarea săvârşită de preot cu acest prilej şi de rugăciunile rostite către Dumnezeu. Este mai întâi o alungare a răului, o exorcizare, o curăţire a locului de orice întinăciune şi de orice urmă a lucrării celui rău şi, apoi binecuvântarea şi sfinţirea acestuia prin invocarea harului Sfântului Duh pentru ca în timpul construirii casei, cei ce lucrează şi cei pentru care se lucrează, ca şi construcţia însăşi să fie păzită de orice lucrare a celui rău, de orice întâmplare rea, de pizma şi răutatea oamenilor, de farmece sau blesteme. În felul acesta, omul care zideşte casa şi-L ia pe Dumnezeu de ajutor la lucrarea sa şi ocrotitor împotriva oricărei răutăţi sau nenorociri, ştiind că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic şi că nici o putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu.

Când se poate săvârşi slujba?

Este bine ca slujba de binecuvântare a începerii temeliei casei să se săvârşească în zi de duminică sau de sărbătoare, după ce mai întâi s-a săvârşit la biserică Sfânta Liturghie. Cel ce urmează a ridica casa participă la slujbă aducând la sfântul altar ofrandă de mulţumire, prescură şi vin cu lumânare aprinsă şi pomelnicul casei (adică numele celor care vor zidi casa şi vor locui în ea şi a celor apropiaţi lor), mulţumind în acest fel lui Dumnezeu că i-a ajutat să agonisească cele necesare pentru construcţia unei case. Acest lucru se poate realiza mai greu la oraşe, unde, duminica după Sfânta Liturghie, preotul este de obicei ocupat cu alte slujbe. În acest caz se poate alege o altă zi de comun acord cu preotul.

Sfântul patron sau ocrotitor al casei

Se obişnuieşte, de asemenea, ca cei ce îşi construiesc casă, cu acest prilej să-şi aleagă un sfânt patron şi ocrotitor al casei noi. Dacă familia are deja un sfânt ocrotitor, ales eventual cu prilejul cununiei religioase, atunci este bine să se păstreze acelaşi sfânt şi pentru casa nouă. La slujbă, preotul va face şi pomenirea numelui sfântului ales drept ocrotitor. În ziua de pomenire a sfântului respectiv, la sărbătoarea sfântului deci, cei ce vor locui în casa nouă fac slujbe de mulţumire mergând la biserică la Sfânta Liturghie. Se poate face şi sfeştania la casă şi chiar o agapă ca pentru o sărbătoare a familiei.