Merge şi aşa…

0
334

Merge şi aşa…

 

  Tata îmi tot spune mereu: „De aia e rău în ţara noastră pentru că după ce facem o treabă spunem: „n-are nevoie, merge şi aşa”. Evident că s-ar fi putut mult mai bine dar din cauza lenei sau din graba de a termina mai repede, lăsăm lucrurile aşa cum sunt: neterminate. Profesoara de matematică a fost prima care mi-a spus acum vreo 12-13 ani că-mi place să pun accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, făcând aluzie la multele exerciţii pe care le făcusem acasă, reuşind să rezolv doar o mică parte din ele. „Merge şi aşa” este în contrară opoziţie cu „Fiţi dar voi desăvârşiti, precum Tatăl vostru Cel din ceruri este”. Hristos Domnul ne încurajează să fim perfecţi, nu de dragul perfecţiunii ci pentru a ne aduce aminte că noi oamenii suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul este mult mai capabil decât o arată, şi are capacităţi fizice şi mentale uneori de neînchipuit. Acestea se activează şi capătă valoare doar în relaţie cu Dumnezeu, Cel ce le-a sădit în fiinţa noastră.

 

Când spui „merge şi aşa” e ca şi cum ai spune „aş putea face mai bine dar mi-e lene şi n-am chef”. În popor este o vorbă: „atunci când faci un lucru, fă-l aşa încât să nu mai pună nimeni mâna după tine.” Dacă tu ai să-ţi reproşezi ceva la lucrul pe care l-ai făcut, cu siguranţă şi ceilalţi vor observa că necesită îmbunătăţiri şi este foarte posibil să-ţi ceară să-l faci din nou. E foarte posibil să lucrezi încâ odată doar pentru că prima oară ai considerat că „merge şi aşa”.

De aceea produsele nemţeşti sunt aşa de bine primite printre noi românii, pentru că la ei nu există: „merge şi aşa”. Sigla „made in Germany” este o garanţie a lucrului făcut bine, dus la perfecţiune, a lucrului durabil şi fără defecte. Economia de piaţa şi capitalismul ne învaţă uşor uşor că poţi rezista pe piaţă ca agent economic doar oferind produse şi servicii de calitate. Concurenţa te obligă să fii cel puţin la fel de bun ca şi firma de lângă tine, te obligă să inovezi, să ai idei…

Sunt unele companii care nu doar satisfac nevoile clienţilor ci îi surpind în mod foarte plăcut prin calitatea produselor şi a serviciilor. Astfel de companii vor avea de câştigat în viitor, zvonul se va duce din gură în gură, şi tot mai mulţi clienţi vor veni, fiind încredinţaţi că aici vor găsi un lucru de calitate.

Decât să faci o mie de lucruri mediocre mai bine faci unul şi bun. Întotdeauna vor avea de câştigat cei care pun accentul pe calitate decât pe cantitate.

În timpul facultăţii aveam un coleg de servici Edi, căruia îi place mult fotografia. În acea perioadă şi eu eram oarecum pasionat de şedinţele foto prin oraş, mai ales cele care aveau loc noaptea. El pleca cu aparatul atarnat de gât şi stătea câteva ore fotografiind. A doua zi îl rugam să mi-a arate pozele pe care le-a făcut seara trecută. Spre surprinderea mea îmi arăta o singură poză. Eu îi spuneam: „tu ai făcut aseară doar o poză”?!. El îimi spunea: „Da, am stat într-un loc până când am prins lumina cea mai bună, până mi-a ieşit cum am vrut”.

Fotografia pe care o făcuse era superbă… Nu puteam spune acelaşi lucruri de fotografiile mele. Eu mergeam şi faceam cam o sută şi ceva de poze la fiecare şedinţă foto dar vă spun cu sinceritate, că niciuna din ele nici măcar nu se apropia de frumuseţea şi calitatea celei pe care o făcuse Edi.

Astfel că după 3-4 şedinte foto Edi aduna 4-5 fotografii excelente pe care şi le putea adăuga in portofoliul său, iar eu din 500 şi ceva de poze nu puteam să zic ca am vreo poză la care să zic: „jos pălăria”. După ce l-am cunoscut pe acest om am început să mă întreb foarte serios de ce e mai bine să pui accent pe calitate şi nu pe cantitate. Eu luam multe cadre în ideea că dintr-un număr aşa de mare sigur voi scoate câteva bune.

Mă înşelam.

Pentru a face un lucru ca la carte îţi trebuie răbdare şi perseverenţă. Românii zic: „decât mult şi prost mai bine puţin şi bine”.

În orice faptă a noastră, în relaţiile cu oamenii şi cu Dumnezeu avem câteodată atitudinea: „merge şi aşa”. Iată câteva exeple:

* pot să fac cutare lucru că nu e aşa păcat;
* bârfesc şi eu puţin că nu e mare lucru;
* arunc hârtia asta pe stradă că n-am altundeva;
* trec pe roşu că acum chiar mă grăbesc;
* azi nu mai pot ţine post, chiar n-am ce mânca;
* mă culc fără să mă mai rog lui Dumnezeu, mă va înţelege sunt obosit;
* nu mai citesc ultimile 3 cursuri, că oricum s-ar putea să nu dea din ele la examen;
* putea să iasă mai bine, dar n-am chef să-l mai modific, îi place, nu-i place, aşa-l las;
* ca să iasă o treabă bună ar trebui să-i mai adaug şi chestia aia, dar de acum îl las aşa, ce-o fi o fi…;
* nu m-am mai mărturisit de câteva luni, dar serviciul ăsta îmi ocupă tot timpul;
* etc.

În familie, la şcoală, la servici, în ceea ce lucrăm noi ajungem în situaţia în care trebuie să depunem un efort suplimentar pentru a face lucrurile şi mai bune, fără reproş. În această postură a lenei si a delasarii unii din noi alegem să ne culcăm pe-o ureche şi să lăsăm lucrurile aşa…

Cine este credincios în cele mici este şi în cele mari, zice Domnul Hristos. Astfel cine acordă importanţă la detaiile mici şi neînsemnate ale vieţii va fi mult mai atent la aspectele importante şi hotărâtoare pentru viaţă.

Atitudinea „merge şi aşa” trece de la nivel micro la nivel macro, de la lucrurile mărunte la cele mari, de la detaliile vieţii materiale la viaţa duhovnicească. Această atitudine în viaţa duhovnicească ne „ajută” să devenim din ce în ce mai căldicei, nici buni nici răi. Dar sfinţii părinţi ne spun că a fi căldicel e o stare mai periculoasă decât cea de a fi păcătos. Cel ce are râvnă spre păcat, dacă-l va cunoaşte pe Dumnezeu va folosi această râvna pentru a dobândi virtuţile împărăţiei cerurilor. Pe când cel câldicel e lipsit de râvna, este insensibil la bine şi indiferent la rău, nici iadul nu-l mai sperie nici raiul nu-l mai încântă.

„Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri este” se traduce într-un îndemn a lui Dumnezeu, nu de a fi perfecţi, ci de a iubi mai mult. Dacă cineva îţi cere să-i faci ceva, iar după ce ai făcut acel lucru observi că necesită îmbunătăţiri, atunci efortul acela suplimentar pe care-l depui e un efort pentru ca aproapele tău să fie mulţumit, este un gest de iubire. Orice efort pentru a îmbunătăţi lucrurile din viaţa noastră şi pe noi înşine e de fapt un gest de iubire faţă de cei ce ne înconjoară.

Din punct de vedere profesional atitudinea „merge şi aşa” este o condamnare la mediocritate. Cine se comportă în acest fel nu va putea evolua niciodată în profesia sa, ci va rămâne mereu la acelaşi nivel, automulţumindu-se cu starea în care se află.

Aşa stând lucrurile observăm că pe toate cele 3 planuri: personal, profesional şi duhovnicesc, atitudinea „merge şi aşa” nu ne ajută nicidecum să creştem, ci să stagnăm. Un profesor de la Academia de Studii Economice spunea că o firmă nu stagnează niciodată, ori creşte prin vânzările sale, ori scade. Aşa şi noi, defapt nu stagnăm ci coborăm, ne afundăm în lene şi egoism, într-o stare de automulţumire dăunătoare.

Hristos Domnul ne cheamă să fim perfecţi aşa cum un fiu trebuie să semene Tatălui.

Încercaţi să fiţi mai buni în orice realizaţi şi veţi oberva cum oamenii din jur vor observa acest lucru, şi împreună vă veţi bucura de acest efor suplimentar.

Pe drumul spre împărăţia cerurilor nu e loc pentru cei cu „merge şi aşa”… calea e strâmtă şi nu toţi pot intra pe ea.

ortodoxiatinerilor.ro