Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

0
293

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

 Luminata sărbătoare a Naş­terii după trup a Domnului şi Mân­tuitorului nostru Iisus Hristos vine şi de această dată cu alese bucurii duhovniceşti.

Niciodată nu vom putea cuprinde cu mintea noastră milostivirea şi bunătatea Dumne­zeului-Tată, revărsate asupra neamului omenesc prin această mare minune.Astăzi Luminătorul lumii, Pruncul Iisus este ţinut în braţele Preasfintei Maicii Sale. Cel ce este mai înainte de toţi vecii a luat trup pentru a sfinţi şi a desăvârşi lumea. Întruparea Domnului Hristos devine astfel cel mai important eveniment din întreaga istorie, dat fiind faptul că aduce pe pământ „Soarele dreptăţii” şi posibilitatea mântuirii prin des­chiderea porţilor împă­răţiei veşnice care erau închise pentru urmaşii lui Adam din cauza păcatului primar. 

Prin venirea Sa în lume, Domnul nostru Iisus Hristos a îndeplinit lucrarea de mântuire a neamului omenesc. Iar înălţându-Se la cer, El nu a părăsit lumea, ci a rămas aproape de credincioşi, după cum a şi lăsat cuvânt ucenicilor Săi: „Iată Eu cu voi sânt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20). Aşadar, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, de Crăciun nu sărbătorim doar un extraordinar eveniment istoric al venirii în lume a Domnului Hristos, dar celebrăm şi naşterea Sa în sufletele noastre. Despre această mare minune şi taină nu se cuvine să vorbim la trecut, ci numai la prezent, aşa după cum aflăm şi din imnul cu care întâmpinăm venirea lui Hristos în lume:

„Hristos se naşte, măriţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă,
Cântaţi Domnului tot pământul”

În această cântare nu se spune: „Hristos S-a născut”, ci: „Hristos se naşte…”. Astfel şi noi mărturisim, împreună cu colin­dătorii de peste veacuri, această realitate – Hristos este mereu în mijlocul celor care Îl iubesc şi urmează Evanghelia Sa. Naşterea Domnului în su­fle­tele noastre trebuie să se să­vâr­şească şi acum prin renaşterea noastră morală. La acest mare Praznic, ce ne aduce în su­flete duhul împăcării cu Dum­nezeu şi al bunei înţelegeri cu semenii, este binevenit să cugetăm cu luare-aminte asupra faptelor noastre, punând temelie statornică unei vieţi în duh creştinesc şi rămânând fii şi fiice ale Bisericii Ortodoxe, aşa după cum ne este lăsat de la vrednicii noştri înaintaşi. Anul pe care îl petrecem a fost destul de dificil şi încordat. Biserica a revenit asupra subiectului predării religiei în şcoală. Însă intenţia nobilă şi firească de a sădi cuvântul Dom­nului în conştiinţa tinerelor vlăstare a fost primită diferit. Aceste realităţi ne vorbesc despre faptul că societatea nu a ajuns să fie îmbisericită, iar ceea ce realizăm timp de două decenii de independenţă a republicii încă nu este suficient pentru a ajunge la toate inimile. De aceea pledăm pentru o implicare a Bisericii în procesul de formare a personalităţii, care nu poate fi închipuită fără elementul religios.

Adesea observăm că societatea noastră este derutată, agresivă şi chiar disperată, încercând să fim alături de toţi oamenii, vrând să-i ajutăm să se deschidă Domnului în problemele cu care se confruntă zi de zi. La etapa actuală ne preocupă în mod deosebit violenţa din familie, exodul populaţiei, lipsa educatorilor, decăderea morală a copiilor şi părinţilor, abuzurile din societate şi alte probleme sociale care nu pot fi trecute cu vederea. Vrem o societate unită, liniştită, sănătoasă şi care ar trăi în dragoste. Spre acest ideal tindem şi sperăm că vom ajunge, cu ajutorul Domnului.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Acum, când în biserici şi în suflete răsună imnul îngeresc „Slavă întru cei de sus lui Dum­nezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14), să întâmpinăm pe Dumne­zeiescul Prunc cu inimile curate, cu credinţă nestrămutată, cu nădejde vie şi cu dragoste fierbinte pentru Bunul Dumnezeu Care Se naşte în peştera Be­tle­emului. El ne cheamă la îm­pă­rtăşire cu darurile aduse prin întruparea Sa spre mântuirea noastră. Noi, la rândul nostru, se cuvine să-I închinăm viaţa, spre a face din ea un altar de jertfire. Cel Ce S-a născut în peştera Betleemului aşteaptă de la noi să trăim în bună înţelegere cu toţi oamenii şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum însuşi ne învaţă: „Să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12). Sărbătoarea Naşterii Dom­nului ne învaţă că fiecare suntem datori să lucrăm la mântuirea noastră, astfel împlinind voia lui Dumnezeu. De aceea „orice faceţi, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi întru numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni 3, 17). Aşadar, cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă, vă adresăm îndemnul pe care îl făcea Sfân­tul Apostol Pavel credincioşilor din Corint: „Bucuraţi-vă, de­săvâr­şiţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” (II Co­rinteni 13, 11).

Hristos se naşte, slăviţi-L!

Naşterea Domnului 2010-2011