Arheologii încearcă să găsească rețeta potrivită pentru salvarea unui sit cu o imensă importanță Biblică: BABILONUL

0
1250

Arheologii încearcă să găsească rețeta potrivită pentru salvarea unui sit cu o imensă importanță Biblică: BABILONUL

Distrugerile suferite de ruinele Babilonului antic sunt vizibile de pe un mic deal, aflat lângă Turnul Babel, importanţa biblică a acestei aşezări fiind greu de imaginat după cum arată ceea ce a mai rămas din ea, astăzi, dupa cum ne asigura intr-o emisiune video si, ulterior, intr-o sustinere audio recenta, The New York Times.

La orizont se văd turnuri de pază, sârmă ghimpată şi bariere printre palmieri; în jur ferme şi case din beton ale sătenilor; şi chiar palatul enorm pe care Saddam Hussein l-a construit în anii 1980, pe culmea oraşului în care Nabucodonosor II a domnit.

Se mai vede insa ceva: movilele de pământ ascund toate orasul inca nedescoperit  – ceea proorocul Ieremia numea „un potir de aur în mâinile Domnului, un potir din care să bea intreg pământul”.

Pe deal, în timpul uneia dintre vizitele sale printre ruine, Jeff Allen, un lucrător în probleme de conservare la World Monuments Fund, a declarat: „Toate acestea sunt neexcavate. Există un potenţial mare al acestui sit. Ar trebui excavat întregul plan stradal al oraşului”.

Aceasta însă, probabil, la ani distanţă, departe de realităţile Irakului de azi. Dar pentru prima dată de la invazia americană din 2003, după ani de neglijenta şi violenţe, arheologii şi cei ce se ocupă de conservare au început din nou să lucreze în protejarea şi restaurarea părţilor Babilonului şi a altor ruine antice din Mesopotamia. Aici sunt sit-uri noi care sunt excavate pentru prima dată, mai ales în secret, pentru a evita atragerea atenţiei jefuitorilor, care rămân un flagel în zonă.

World Monuments Fund, care lucrează cu Consiliul de Stat al Patrimoniului şi Antichităţilor din Irak, a elaborat un plan de conservare pentru a combate orice deteriorare suplimentară a ruinelor Babilonului, din lut şi cărămidă, şi a inversa unele dintre efectele timpului şi ale re-creaţiei propagandistice şi arheologice speciale ale lui Hussein.

În noiembrie 2010, Departamentul de Stat a anunţat o nouă tranşă de 2 milioane dolari acordaţi pentru începerea activităţii de păstrare a celor mai impresionante ruine care au supravieţuit în acest sit. Acestea includ fundaţia Porţii Iştar, construită în secolul VI î.Hr. de către tatăl lui Nabucodonosor (Nebuchadnezzar / Nabu-kudur-uzur), Nabopolassar, împodobită cu basoreliefurile din cărămidă, ale zeilor babilonieni Marduk şi Hadad. (Poarta celebră de un albastru glacial, pe care Nabucodonosor a comandat-o, a fost excavată în secolul al 20-lea şi reconstruită în Muzeul Pergamon din Berlin).

Obiectivul urmăreşte pregătirea sit-ului şi altor ruine – din Ur, în sud, şi până la Nimrud, în partea de nord – pentru ceea ce oficialii speră că va atrage într-o bună zi un adevărat potop de oameni de ştiinţă, cercetători şi turişti care ar putea contribui la revigorarea economică a Irakului, aproape la fel de mult ca petrolul.

Proiectul Babilon este cel mai mare din Irak, şi de departe cel mai ambiţios, o reflectare a faimei oraşului antic şi a rezonanţei sale în patrimoniului cultural şi politic al Irakului modern.

„Acesta este unul dintr-o serie de mari proiecte pe care le avem, dar este primul”, a asigurat Qais Hussein Rashid, directorul Consiliului de Stat pentru Antichităţi şi Patrimoniu, într-un interviu în Bagdad. „Vrem să devină un model pentru toate celelalte sit-uri”.

Sarcina care se întrevede este descurajantă, însă şi ameninţările la adresa sit-ului sunt din abundenţă. În cazul unora dintre cazurile de reconstituire, ale erei Hussein, vorbim de lucruri ireversibile. Invazia americană şi măcelul care a urmat acesteia au făcut ca lucrările arheologice şi conservarea lor să fie stopate în întreaga ţară, lăsând ruinele să dispară sau, ceea ce este cu mult mai rău, să fie jefuite.

Forţele Armate Americane au transformat Babilonul într-o bază. Ulterior, acesta a fost ocupat de trupe poloneze şi, deşi controlul a fost returnat Consiliului de Stat al Antichităţilor şi Patrimoniului, în 2004, urmările unei prezenţe militare au lăsat cicatrici sit-ului.

 World Monuments Fund s-a gândit să aplice cea mai bună formulă (reţetă) arheologică, odată cu începerea planului de conservare a sit-ului, în 2009. El a creat un program de scanare pe computer, pentru a obţine o evidenţă exactă a prejudiciului suferit de ruine şi a identificat cele mai periculoase ameninţări, începând cu eroziunea provocată de apele subterane sărate. „Ceea ce trebuie să facem, este să creem un mediu stabil”, a spus Allen, aflat pe sit, în luna noiembrie 2010. “Chiar acum va trebui să le îndepărtăm.”

Prezenţa apelor subterane printre cărămizi şi lut, situaţie agravată şi de o pasarelă modernă de beton, dar şi de săpăturile efectuate de către arheologul german Robert Koldewey, cu mai mult de un secol în urmă, au distrus deja unele forme din cărămidă, vechi de 2.500 de ani, la baza Porţii Iştar.

„Au avut grijă de Poarta Iştar doar în interior, pentru că aia vedeau liderii şi demnitarii care veneau”, a declarat Mahmoud Bendakir, un arhitect care lucrează cu fundaţia, referindu-se la îngrijitorii sit-ului, din timpul epocii Hussein. „În afară este un dezastru”.

Subvenţia venită din Statele Unite va fi folosită la plata reparaţiilor canalului care îndepărtează apa, de fundaţia porţii. Reparaţii similare sunt planificate pentru două dintre templele Babilonului, Ninmakh şi Nabu-sha-Khare, grupari complete conţinând cele mai multe ruine, deşi ele au suferit mult din cauza eroziunii şi restaurărilor dăunătoare, cu cărămizi moderne.

„Este greu de spus care ia mai mult”, a spus Allen.

Echipa de reconstrucţie americană a renovat un muzeu aflat modern pe sit, precum şi un model al Porţii Ishtar, care zeci de ani a servit ca intrare pentru vizitatori. În interiorul muzeului se găseşte una dintre relicvele cele mai valoroase ale sit-ului: un basorelief din cărămidă, al unui leu, unul dintre cele 120 care erau aliniate în procesiune de-a lungul oraşului.

Muzeul, conţinând trei galerii, a fost programat pentru deschidere în luna decembrie 2010, primind pentru prima dată vizitatori, după anul 2003. Şi, de când cu noile dispozitive de securitate instalate, se desfăşoară negocieri pe tema revenirii artefactelor antice babiloniene de la Muzeul Naţional din Bagdad.

Soarta Babilonului este deja contestată de liderii irakieni, oficialii care se ocupă de antichităţi aflându-se în conflict cu autorităţile locale despre când trebuie deschis sit-ul pentru vizitatori şi cum trebuie exploatat turistic sit-ul, care, pentru majoritate rămâne mai mult un obiectiv decât o realitate. Chiar şi acum ei se află în conflict pe tema taxei de vizitare, neştiind dacă sumele trebuie să se verse în contul antichităţilor sau al administraţiei provinciei.  Un alt set de ameninţări cumplite pentru acest sit a constat în dezvoltarea necontrolată în interiorul limitelor zidurilor vechiului oraş. Proiectul Fundaţiei cuprinde şi vechile ziduri de pe hartă, provocând agitaţie printre irakienii care locuiesc acum de-a lungul lor.

Ei se tem că această conservare a ruinelor Babilonului îi va scoate cu forţa din casele şi fermele lor, ca atunci când Hussein îi expulza pe rezidenţii satului pentru a-şi construi palatul. „El le-a luat pământurile”, a declarat al-Minshed Mamuri, care conduce o organizaţie civică pentru văduve şi orfani în zonă.

Allen, care supraveghează activitatea Fundaţiei, a declarat că proiectul de conservare a Babilonului necesită colaborare între circumscripţiile concurente, lucru extrem de greu, ţinând cont de fondul instabilităţii politice din Irak.

„Privim totul nu doar din punct de vedere arheologic”, a spus el despre proiect. „Ţinem cont de oportunităţile economice şi de viabilitatea acestuia pentru localnici. Ei au nevoie să vadă ceva de pe urma acestui sit. Asta e posibil, şi este posibilă în acelaşi timp şi păstrarea integrităţii sit-ului”.

www.lacasuriortodoxe.ro