Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie

0
2809

Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie


Alături de chipul lui Hristos şi de cel al Maicii Domnului, chipul Sfântului Ioan Botezatorul şi Înaintemergătorul Domnului ocupă un loc important în iconografia traditională ortodoxă. Importanţa care i se acordă se bazează pe ceea ce se spune despre el în Sfintele Evanghelii, în special de către Hristos însuşi: ” mai mult decât un proroc. Că este acela despre care s-a scris: „Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta înaintea Ta”. Adevărăt grăiesc vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt. 11,9-11).

Pe iconostas, lângă icoana lui Hristos, se află întotdeauna o icoană mare care îl înfăţişează. Câteodată este aşezată lângă icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Atunci când iconostasul are un al doilea registru de icoane, mai mici decât cele din registrul inferior, aranjate sub forma unei Deisis extinse, Botezatorul Domnului este şi acolo reprezentat. Deasupra uşilor împărăteşti se află o Deisis mică sau Trimorphon, cu Hristos în centru, încadrat de Maica Domnului, în dreapta Lui, şi de Sfântul Ioan Botezatorul, în stânga, amândoi întorşi spre El în rugăciune. În dreapta şi în stânga icoanei Deisis restrânse se află câte şase icoane ale Sfinţilor Apostoli întorşi spre Hristos, formând astfel o Deisis lărgită.

Sfântul Ioan Botezătorul mai apare în două icoane ale celor douăsprezece praznice împărăteşti, pe suport sau murale: în icoana Botezului Domnului şi în cea a Învierii sau a Pogorârii la iad. În prima icoană este înfăţişat stând pe malul Iordanului, botezându-L pe Hristos, iar în cea de a doua apare adesea împreună cu alte figuri ale Vechiului Testament, cum ar fi dreptul Abel şi regii-proroci David şi Solomon. Uneori este zugrăvit singur într-un loc adecvat. Sfântul Ioan Botezătorul este inclus în spaţiul circular aflat în imediata apropiere a cercului care îl înconjoară pe Hristos-Pantocrator, alături de sfinţii îngeri şi chiar de Maica Domnului. În acest spaţiu, el se află în partea de vest, Maica Domnului spre răsărit, iar îngerii între ei. Toţi sunt reprezentaţi în picioare, cu aureole.

Funcţional, icoana Sfântului Ioan Botezatorul din partea inferioară a iconostasului este cea mai importantă. Este zugrăvită la dimensiuni mari, aproape de comunitatea credincioşilor, poate fi văzută clar de închinători atunci cand privesc drept spre zona uşilor împărăteşti – unde apar preoţii slujitori – şi se pot apropia de ea şi o pot săruta. Aici se foloseşte unul dintre cele două tipuri de reprezentari analizate în continuare.

             Sfântul Ioan Inâintemergătorul – tipul timpuriu de reprezentare
Tipul cel mai vechi de reprezentare a Sfântului Ioan Botezătorul de la iconostas, care se mai foloseşte încă, îl înfăţişează bust, întors spre dreapta, către Hristos (a cărui icoană se află aşezată lângă a lui), cu mâinile întinse spre El în rugăciune.
Una dintre cele mai vechi reprezentări de acest fel este o icoana din secolul al XV-lea aflată la Mănăstirea Vatoped. Aici, Sfântul Ioan Botezătorul este întors spre dreapta, reprezentat trei sferturi. Ochii şi mâinile sale exprimă o stare de linişte în rugăciune şi de forţă lăuntrică. Părul este lung, în smocuri. Trupul este în întregime înveşmântat.

Inscripţia acestei icoane, „Sfântul Ioan Inaintemergătorul”, este împărţită în două şi scrisă aproape de

mijlocul icoanei; primul articol şi cele doua cuvinte de după el sunt inscripţionate în dreapta sfântului; al doilea articol şi cuvântul care îi urmează, deasupra umărului stâng.
Nu se ştie când a apărut acest arhetip. Printre cele mai însemnate reprezentări bust, fără aripi, ale Sfântului Ioan Botezatorul sunt mozaicul din Biserica Hosios Lukas din Beoria (cca 1000) şi cea din Biserica Daphni de lângă Atena (cca 1100).

Sfântul Ioan Inaintemergătorul – tipul târziu de reprezentare
 

Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat întreg, cu aripi, astfel: înalt, foarte slab, cu braţe şi picioare foarte subţiri, cu capul descoperit, cu părul lung, revărsat în smocuri pe spate şi peste umeri şi cu un chip care exprimă credinţa puternică, un caracter dârz şi smerenie. Poartă o tunică verde de culoarea maslinei şi o mantie cafenie care lasă să se vadă un braţ gol până la umăr şi amândouă picioarele de la genunchi în jos. Stă în picioare între două creste pietroase, cu faţa şi trupul întoarse spre dreapta, spre Hristos, Care apare în colţul din stânga sus al icoanei, ieşind din ceruri şi binecuvântandu-l. Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezatorul stă întinsă în gest de binecuvântare, iar cu stânga ţine un filacter desfăşurat şi o cruce lungă, foarte subţire. Pe filacter scrie, cu litere mari:
„Iată, Fiule al lui Dumnezeu, ce pătimesc cei ce vădesc oamenilor păcatele lor, celor ce nu-şi recunosc greşeala. Iată capul meu: Irod l-a tăiat”.
În colţul din stânga jos se vede capul Botezătorului pe o tipsie; iar in spatele picioarelor sale se află o secure, la rădăcina unui trunchi de copac, aproape de pământ.

Această icoană a Sfântului Ioan Botezatorul are fundament scripturistic, Este înfăţişat cu aripi, după cuvântul pe care l-a spus Iisus, că a fost trimis înger de la Dumnezeu. Aşa cum am observat mai sus când am vorbit de Hristos ca „Înger de mare sfat”, cuvântul grecesc pentru „vestitor” este angelos, acelaşi cuvânt utilizat în greceşte pentru înger. În iconografie, îngerii sunt reprezentaţi cu aripi. Aşa se explică de ce Sfântul Ioan Botezatorul are aripi. Faptul că i s-a tăiat capul la porunca lui Irod tetrarhul şi a fost adus pe o tipsie este consemnat în Evanghelii (Mt. 14, 8, Mc. 6, 25, 28). Aşadar, în icoană se regăseşte capul său pe tipsie. Securea de la trunchiul copacului apare chiar în cuvântul Sfântului. În timp ce propovăduia în pustia Iudeii, a spus: „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Mt. 3,10).
Inscripţia ambelor tipuri de icoane este: „Sfântul Ioan Inaintemergătorul”. Cuvântul „Botezător” a fost lăsat la o parte, pentru a scurta inscripţia – expresia „inaintemergătorul” este suficientă pentru a-l identifica pe Sfânt.
Cea mai veche icoană cunoscută a Sfântului Ioan Inaintemergătorul, întreg, cu aripi, se păstrează în Serbia, la Areljie şi datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea. O altă icoană de acest fel, realizată un secol mai târziu, este o miniatură dintr-o Psaltire sârbească, aflată la Munchen. Acest tip de reprezentare şi-a găsit forma definitivă – după cum se ştie – într-o frescă din Paraclisul din Zoodichos Pighi din cetatea peloponeziană Geraki. Datează din 1431. Forma pe care a primit-o acest tip de reprezentare în acea icoană s-a păstrat de-a lungul întregii perioade de dominaţie turcă în Grecia şi continuă încă să se folosească.