Osuarul pe care scria „Iacov, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus”, descoperit in 2002, nu a putut fi dovedit ca fals

0
358

Osuarul pe care scria „Iacov, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus”, descoperit in 2002, nu a putut fi dovedit ca fals

Descoperirea, în 2002, a unui container destinat înmormântării, din calcar, cu inscripţia în ebraică „Iacov, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus” a aprins întreaga lume a arheologiei. Acest container de înmormântare, sau osuar, ar fi un artefact arheologic care ar însemna o legătură directă posibilă cu Iisus din Nazaret, afirma AOLNews. Pe fondul unei bucurii internaţionale, osuarul a fost expus la Toronto Royal Ontario Museum şi a generat rapid numeroase articole, studii academice, mai multe filme documentare şi cel puţin 4 cărţi. Însă, experţii Autorităţii Israeliene a Antichităţilor au declarat aceasta un fals modern. Poliţia israeliană a confiscat containerul funerar şi l-a arestat pe proprietarul acestuia, un colecţionar din Tel Aviv, Oded Golan. În decembrie 2004, el a fost acuzat de falsificarea osuarului şi a mai multe zeci de obiecte, printre are şi o placă scrisă, legată de regele Ioaş, care, dacă era autentică, ar fi fost singura dovadă fizică din Templul lui Solomon. Au existat 44 de acuzaţii de fals, fraudare şi înşelăciune împotriva lui Golan şi cu 13 mai puţin împotriva unui co-inculpat, dealer de antichităţi, Robert Deutsch. Procesul lui Golan, al lui Deutsch şi al altor 3 inculpaţi, a fost deschis la Curtea Districtului Ierusalim în septembrie 2005. Duminică, 3 octombrie 2010, apărarea s-a încheiat, punând astfel capăt a cinci ani de proceduri judiciare extinse în 116 sesiuni, 133 martori şi aproape 12.000 pagini de mărturii. Dosarul de urmărire penală numara 653 de pagini. Totuşi, în ciuda bogatei mărturii ştiinţifice, sentimentul în sala de judecată, unde s-au aflat doar câteva persoane (incluzând un singur reporter), a fost faptul că urmărirea penală nu a reuşit să dovedească faptul că produsele sunt falsuri sau că Golan şi Deutsch le-ar fi falsificat. Judecătorul Aharon Farkash s-a întrebat cu voce tare în mai multe rânduri despre cum ar putea el să ia o hotărâre legală asupra a ceea ce, în esenţă, rămâne o întrebare ştiinţifică şi pentru expeţii înşişi, încă nerezolvată. În octombrie 2008, la al treilea an din cadrul procedurii, Farkash se întreba sarcastic dacă procesul ar trebui să continue după ce Golan a prezentat dovezile sale. „S-a dovedit, în mod cert cumva, că aceste piese sunt falsuri, pentru a avea un acuzat? Experţii nu sunt de acord între ei”, declara procurorul Farkash. În ultimul său dosar, din martie 2010, procurorul Dan Bahat a făcut o uimitoare mărturisire. „Dacă osuarul ar fi fost singurul punct al procesului, probabil că procesul nu ar mai fi existat”. Oamenii de ştiinţă şi avocaţii au petrecut luni de zile curăţând patina de deasupra – o crustă subţire din material format de microorganisme, care acoperă toate obiectele antice. Golan fusese acuzat penal că reuşise să creeze o patină falsă, pe care ar fi aplicat-o peste înscrierile noi, făcute pe obiecte antice. Experţii din domeniul apărării spun că există patină şi în interiorul canelurilor inscripţiei, care nu s-ar fi putut forma în ultimele două secole. Golan a declarat că nu a falsificat nimic. „Simt că s-a reuşit dovedirea faptului că elementele cele mai importante oricum sunt mai vechi de 200 de ani. Nu puteau fi false, deoarece patina este autentică, naturală, dezvoltată treptat pe parcursul a cel puţin 200 de ani, în ambele cazuri, atât în cel al osuarului lui Iacov cât şi al plăcuţei lui Ioas”, a declarat Golan pentru AOL News. „Ei au pierdut cazul, nu e nicio îndoială”, a mai spus el. „Acuzaţiile aduse pe seama principalelor elemente au fost complet greşite. Ele nu sunt falsuri. Nu numai că nu se dovedeşte că ar fi falsuri, dar cred că s-a demonstrat autenticitatea osuarului lui Iacov şi a placii lui Ioas, atât prin expertiza patinei, cât şi prin cea geologică, în piatră, în gravură”.Sala de judecată a părut mai mult un seminar de doctorat decât o sală destinată unor proceduri legale. Experţii mondiali de frunte pe probleme de arheologie, istorie biblică, limbi semitice, pietre vechi şi inscripţii, geologie, izotopi (atât stabili cât şi carbon-14), biologie, chimie, microscopie şi adezivi au participat într-un amestec deseori fascinant şi uneori jenant de curs şcolar şi drept penal. Curtea cunoscuse jefuitori mari, dealeri pe piaţa de antichităţi, colecţionari miliardari şi investigatori neobosiţi care petrec nopţi îngheţând prin deşert în vânătoarea vizitatorilor de morminte. Au existat poveşti cu falsificatori misterioşi egipteni, plăţi de mii de dolari în maşinile parcate pe drumurile dosnice din West Bank, operaţiuni vamale pe aeroport şi alte depozite pline de artefacte antice de nepreţuit. Farkash a declarat în duminica din 3 octombrie 2010 că va încerca să emită un verdict cât mai curând posibil. Ar putea însă dura mai multe luni. Implicaţiile penale, academice şi ştiinţifice ale verdictului sunt imense. Dacă sunt autentice, artefactele au o importanţă istorică şi o valoare de milioane. O achitare ar însemna şi un pas înapoi sever pentru anchetatorii speciali ai Autorităţii Israeliene de Antichităţi, care i-au acuzat pe Golan şi pe co-inculpaţi că fac milioane de dolari ca parte a unui lanţ internaţional de falsificatori, plasând falsuri sofisticate în muzeele din întreaga lume. O achitare ar însemna, de asemenea, o lovitură puternică data experţilor în izotopi, de la Geological Survey Israel şi profesorului Yuval Goren din Tel Aviv University, care au petrecut multe zile la standul testelor ştiinţifice. De celalată parte, un verdict vinovat ar distruge doar reputaţia unuia dintre colecţionarii mondiali de antichităţi biblice, care se spune ca ar conduce întreaga piaţă israeliană subterană. Autoritatea Israeliană a Antichităţilor nu face niciun secret din dorinţa sa de a închide comerţul cu artefacte din epoca Biblică, pe care îl consideră încurajant pentru hoţi. Oficialii guvernului şi mulţi învăţaţi spun că piaţa este plină de falsuri, şi sunt sceptici cu privire la orice element care nu provine dintr-o excavaţie licenţiată, supravegheată, unde provenienţa acestuia să poată fi dovedită. Golan susţine însă că nu a văzut vreun fals care să nu fie imediat dovedit şi a subliniat că unele dintre cele mai mari comori arheologice din Israel provin de la dealeri. Într-adevăr, exemplul cel mai frapant este una dintre cele mai importante descoperiri biblice făcute vreodată: Pergamentele de la Marea Moartă, pe care un cioban beduin le vindea unui profesor israelian, cu jumătate de secol în urmă.

www.lacasuriortodoxe.ro