Mănăstirea „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Bocancea

0
1631
Mănăstirea „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Bocancea
(mănăstire de călugari)
Hram: Sfinții Apostoli Petru şi Pavel
Stareț: ieromonah Pahomie (Jugănaru)
Adresa: sat Bocancea, r.Sângerei
Aşezare: la aprox. 105 km NV de Chişinau sau la 40 km SE de Bălţi
Date de contact
MD 6224, s.Bocancea r, Sângerei
Tel.0262-43-222
 
Istoric

Istoria acestei aşezări monahale este legată nemijlocit de funcţionarea mănăstirii Hârjăuca. În Arhiva Naţională a Moldovei se păstrează o „Notă istorică despre Mănăstirea Hârjăuca”, datând din 1874 în care se poate citi: „Ân 1865 şi 1868 din toata suprafaţa pădurii mănăstirii au fost vîndute cu permisiunea Sfântului Sinod guvernamental 400 desetine şi pe banii obţinuţi, sub stareţia arhiepiscopului de Chişinău, Antonie, au fost cumpărate 1032 desetine de pământ nelocuit din componenţa moşiei Ciuciueni, judetul Iasi, de la proprietarul Leon Bocancea, cu scopul ca aici să se mute cu traiul locuitorii satului Hârjăuca, care erau prea aproape de mănăstire. Însă sătenii au refuzat să se mute şi arhiepiscopul Antonie a fost nevoit să întemeieze pe această moşie o gospodărie călugărească, căreia i s-a zis multă vreme Antonovca. În 1869 pe aceste locuri, pe mijloacele mănăstirii Hârjăuca, a început zidirea bisericii din piatră, iar în anul 1872 construcţia e încheiată şi sfinţită, la 29 iunie al aceluiaşi an, de Prea Sfinţia Sa Pavel, episcop al Chişinăului şi Hotinului, în numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.”

Despre soarta acestui schit relatează arhimandritul Melchisedec Dimitriu: „Fiind departe de mănăstirea Hârjăuca, iar după exproprierea din 1917 luîndu-i-se tot pământul, schitul acesta a rămas aproape nelocuit şi în părăsire. De aceea, în 1920 exarhul mănăstirilor basarabene, arhimandritul Visarion Puiu, cere Arhiepiscopiei Chişinăului ca schitul să fie despărţit de Hârjăuca şi dat în grija unui stareţ propriu, care să poată griji de aproape măcar de vatra ce i s-a lăsat, dându-i-se numele Bocancea, după numele fostului proprietar moldovean al moşiei.” De la despărţirea de Hârjăuca schitul Bocancea a avut următorii stareţi: protosinghelul Gurie Tautu, 1920-1923; protosinghelul Gherasim Chisca, 1923-1924; protosinghelul Dionisie Haraz – de la 1 decembrie 1924. În perioada comunistă locaşul a fost devastat iar ultimul superior al mănăstirii, stareţul Eşanu, a fost nevoit să se retragă peste Prut. Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel a fost transformată în depozit de grâne, apoi în uscătorie de tutun. Stareţia a fost dată în folosinţa, brigăzii de tractoare, iar în chiliile de lângă biserică s-a instalat grădiniţa pentru copiii satului.

Reinfiinţarea schitului Bocancea are loc în 1991 de către ieromonahul Bartolomeu, ca mirean Victor Sârbu.

Locaşul sfânt are un plan dreptunghiular, fără absidele laterale. îIn schimb, la absida altarului, care are forma semicirculară, diaconicul şi proscomdiarul se evidenţiază în exterior prin două camere-anexe. Biserica are un pronaos mic, despărţit de naos prin doi stâlpi în formă patrată. Pictura interioară este simplă. Deasupra pronaosului se înalţă turla clopotniţei. În partea vestică a bisericii este anexat un corp de case care include: trapeza, bucătăria şi câteva chilii.

Între 1994-1997 se execută lucrări de reparaţii sub patronajul mănăstirii Hâncu. În anul 1998 lăcaşul redevine independent, transformându-se în mănăstire de călugări. Lucrările de construcţie şi reparaţii au loc şi astăzi, fără a afecta slujbele, care se desfaşoara după tot tipicul călugăresc.