Rânduială la înfierea de copii

0
371

Rânduială care se face la înfierea de copii

Cu câteva zile în urmă am primit o întrebare la rubrica noastră: întreabă preotul, prin care am fost întrebați dacă mai este cazul să se facă ceva la biserică în momentul când o familie dorește să-și înfieze niște copii. Sa menționat în întrebare că un oare care preot spunea că nu e neapărat să se facă ceva dacă copilul e botezat. Mai jos vă atașăm rânduiala care se face la acest frumos eveniment și să îl faceți mereu chiar dacă copilul este botezat. De aceea recomand tuturor care aud asemenea cazuri să vină în ajutorul celor care nu cunosc soluția și să spuneți că această rânduială nu ia locul boteyului ci întărește legătura între cele două părți: Cel care înfiază și cel care este înfiat.

Cel ce urmează să devină fiu (sau fiică) al altor părinţi, decât cei care l-au născut, vine la biserică împreună cu cel care-l înfiază şi stă înaintea preotului, cu faţa spre răsărit, ţinând în mâini făclii aprinse.


Preotul, îmbrăcat în veşmintele preoțeşti, face obişnuitul început:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,

împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne, miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…

şi strana cântă troparul zilei şi condacul hramului, după care preotul citeşte această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin iubitul Tău Prunc, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-ai numit pe noi fii ai lui Dumnezeu, cu primirea de fiu şi cu darul atotputernicului şi Sfântului Tău Duh, zicând: Eu voi fi Lui Tată, şi Acela va fie Mie Fiu, însuţi, Iubitorule de oameni împărate, caută din sfântul Tău locaş spre robii Tăi aceştia (N), şi pe cei pe care firea i-a născut depărtaţi unul de altul după trup, pe aceştia însuţi îi uneşte în tată şi în fiu prin Sfântul Tău Duh; întăreşte-i în dragostea Ta; leagă-i pe ei cu binecuvântarea Ta; înalţă-i pe ei întru slava Ta; întăreşte-i pe ei în credinţa Ta, păzindu-i pururea ca să nu se lepede de cele ce au ieşit din gura lor, şi fii mijlocitor făgăduinţei lor ca dragostea pe care întru Tine au mărturisit-o să o păzească nestricată şi nemincinoasă, până la sfârşitul vieţii lor, vieţuind ei întru Tine, Cel ce eşti singurul Dumnezeu viu şi adevărat, şi învrednicindu-se de moştenirea împărăţiei Tale. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Preotul: Pace tuturor.
Strana: Şi duhului tău.
Diaconul sau preotul zice: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Şi preotul citeşte această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.
Stăpâne, Doamne, Cel ce eşti făcătorul a toată făptura, Care, întru Adam cel dintâi, ai rânduit rudenia firească după trup, iar întru Iisus Hristos, Fiul Tău cel iubit şi Dumnezeul nostru, ne-ai arătat şi pe noi a fi rudenia Ta după har, Ţie, Celui ce ştii toate, îşi pleacă aceştia capetele ca nişte robi ai Tăi, cerând binecuvântarea care de la Tine vine şi, prin legătura cea întru Tine, se mărturisesc unul pe altul tată şi fiu. Pentru aceasta cu smerenie Te rugăm, pe Tine, Doamne, ajută lor să dobândească cele ce nădăjduiesc şi să păzească starea cea cuviincioasă între ei şi supunerea cea fiască faţă de Tine, vieţuind după vrednicie. Ca, precum în toate, şi prin aceasta să se preaslăvească numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Cel înfiat îngenunchează în faţa celui ce-l înfiază(dacă desigur este la vârsta la care i se permite de către statutul său fizic), care îl ridică, zicând: Astăzi fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut, şi-l îmbrăţişează; iar preotul îi binecuvântează şi face otpustul.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie