Mănăstirea „Sf. Mc. Gheorghe”, Suruceni

0
2583
Mănăstirea „Sf. Mc. Gheorghe”, Suruceni
(mănăstire de călugăriţe)

 Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
 Stareţă: monahia Epistimia Goncearenco
 Aşezare: la aprox. 25 km SV de Chisinau, la 7 km de Ialoveni

 Date de contact:
MD-6827,com. Suruceni, r.Ialoveni
Tel.0-268-33-262,
Mob.0-691-89-146

 Istoric
În anul 1785, la sfatul ieromonahului muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construieşte pe moşia sa un schit de călugări. Familia boierului a dăruit mănăstirii 40 ha de pământ, unde s-a construit biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe” şi, mai apoi, o casă pentru stareţie, în care se afla şi biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. În prima jumătate a sec. XIX moşiile mănăstirii ajungând la circa 600 desetine. Încoace se retrăgeau oamenii care râvneau să se închine cu mai multă osârdie lui Dumnezeu şi spre a-şi trăi zilele în liniştea sfântului locaş, în rugăciuni şi în cântecele armonioase de strană. Dupa ieromonahul Iosif (1785-1794), la conducerea mănăstirii s-au rânduit mai multi stareţi, care s-au îngrijit de viaţa spirituală a obştei monahale, precum şi de dezvoltarea gospodăriei, au renovat clădirile şi, totodată, au cultivat în sufletele oamenilor din părţile locului credinţa în Dumnezeu. Printre stareţii care au dus faima aşezământului monahal de aici a fost şi arhimandritul Dionisie Erhan.
Ca şi oricare alt locaş sfânt basarabean, aşezământul monahal de la Suruceni a fost supus în perioada sovietică unor grele încercări, fiindu-i pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa. Din 1959 şi până la începutul anilor nouazeci el a „găzduit” un spital de narcologie, cu regim închis, păzit de miliţie.
Călugării mănăstirii au fost izgoniţi cu forţa de către „activiştii din raion” ca să părăsească localul sfânt. Biserica de vară, un adevărat monument de arhitectură, a fost transformată în club, biserica de iarnă servea ca spital, altarul fiind sala de operaţii. În scurt timp încăperile fostei mănăstiri deveniseră de nerecunoscut, fiind pîngărite, distruse. A fost nimicit până şi cimitirul de aici, din care rămăseră doar câteva cruci. Clopotele bisericii fuseseră date jos. Cel care se încumetase să faca acest lucru, un tractorist din sat, se spune că a decedat chiar a doua zi.
Nimeni nu credea ca va mai fi salvat şi refăcut acest aşezământ monahal. Dar iată că la 1992 el a fost redeschis, ca mănăstire de călugăriţe. Prin străduinţele maicii stareţa Taisia (în lume – Tamara Ojog), iar după aceasta ale maicii stareţa Epistemia (în lume – Elena Goncearenco), care conduce în prezent mănăstirea, precum şi cu ajutorul nemijlocit al multor binefăcători a fost restaurată şi împodobită cu noi obiecte de cult biserica de vară, s-au îngrijit şi vechile încăperi, s-a început construcţia unui bloc separat pentru chilii, care astăzi este în finisare.
Chiar la întrarea pe teritoriul mănăstirii acesteia, se află seminarul teologic de fete Regina Maria, o instituţie de învaţământ fondată de câţiva ani, în care îşi fac studiile viitoare învăţătoare de religie pentru clasele primare din şcoli, dăscăliţe şi cântăreţe în coruri bisericeşti.

Sfinte Moaşte: o parte din moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de mănăstirea Schimbării la Faţă – Valaam (Rusia).
Icoane şi sfinte odoare: Aici se află două icoane vestite : Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia şi Maica Domnului cu Pruncul „de la Suruceni”.

Imagini: