„TRADUCEREA LUMII NOI” (NEW WORLD TRANSLATION) A MARTORILOR LUI IEHOVA SUPUSĂ UNEI SCURTE EXAMINĂRI T

0
295
„TRADUCEREA LUMII NOI” (NEW WORLD TRANSLATION)
A MARTORILOR LUI IEHOVA
SUPUSĂ UNEI SCURTE EXAMINĂRI

Traducerea Lumii Noi (în engleză, New World Translation)* este traducerea oficială a Bibliei Martorilor lui Iehova publicată de Turnul de Veghere şi Societatea Tractatului din Brooklyn, New York, şi care acum este folosită de aproape majoritatea Martorilor din lume. Deşi nu a apărut tradusă în întregime şi în româneşte, ea este citată în publicaţiile organizaţiei din limba română, fiind astfel folosită şi de către Martorii români. Această traducere a fost aspru criticată pentru redările ei părtinitoare a unor texte cruciale care în mod tradiţional afirmă dumnezeirea Domnului Isus Hristos, învierea Lui trupească sau trinitatea.

 

Deşi studiul unor pasaje izolate ale acestei traduceri poate oferi impresia greşită că Traducerea Lumii Noi este cu toate acestea o traducere acceptabilă, având doar o mână de versete contestate, nu aceasta este realitatea. Această scurtă analiză nu doreşte decât să atragă atenţia creştinilor cât şi necreştinilor asupra unei Biblii care pe nedrept se poate numi aşa, să dezvăluie câteva din metodele folosite la falsificarea Cuvântului lui Dumnezeu şi adaptarea Lui la doctrinele prestabilite ale cultului Martorilor lui Iehova.
Aşa cum am indicat în mica introducere, scopul acestui articol este de a demonstra că Martorii lui Iehova deformează în mod sistematic Biblia pentru a o potrivi pe calapodul crezurilor lor preconcepute*. Voi dovedi cum Traducerea Lumii Noi reflectă această practică de deformare sistematică într-un număr de texte biblice care privesc aproape fiecare aspect al doctrinei creştine tradiţionale.
Spaţiul nu permite o discuţie privitoare la autorii acestei traduceri, ce pregătire erudită au avut, cât de competenţi au fost aceştia, sau ce opinii au exprimat lingvişti cunoscuţi care nu sunt Martori ai lui Iehova, cu privire la Trad.Lumii Noi. O altă restricţie datorată spaţiului este că această analiză se va limita la Noul Testament sau Scripturile creştine greceşti, cum le numesc Martorii.
Este de asemenea necesar să clarific de la bun început ce înseamnă să acuzi o traducere a Bibliei de părtinire doctrinară. Deşi toate traducerile Bibliei, care s-au efectuat până acum reflectă într-o oarecare măsură convingerile doctrinare ale traducătorului, unele traduceri sunt prea părtinitoare ajungând până în punctul în care distorsionează grav înţelesul general al Bibliei. Recunoscând acest fapt, că toate traducerile reflectă unele părtiniri şi înclinaţii, acestea sunt în majoritatea lor lipsite de importanţă în comparaţie cu devierile Trad.Lumii Noi !
Pentru textele care vor fi discutate nu se va recurge la examinări complete ci doar la scurte comentarii pentru a se putea acoperi un număr cât mai mare de pasaje. În cele mai multe cazuri cititorul poate verifica ce s-a spus consultând propria (dacă posedă una!) Traducere Interliniară a Regatului a Scripturilor Greceşti folosită de Martorii lui Iehova. Această traducere interliniară are tipărită pe partea dreaptă a paginii ediţia din 1984 a Traducerii Lumii Noi a Noului Testament. Pe partea stângă se află textul în greceşte din 1881 al lui Westcott-Hort cu propria traducere interliniară cuvânt cu cuvânt din 1969 a Societăţii Turnului de Veghere, care este tipărită dedesubtul cuvintelor greceşti ale lexiconului Westcott-Hort*. Editorii Traducerii Interliniare a Regatului explică scopul acestei lucrări: „Traducerea interliniară cuvânt cu cuvânt şi Traducerea Lumii Noi sunt aşezate paralel în pagină astfel încât să poată fi făcute comparaţii între texte. Doar aşa se poate determina acurateţea oricărei traduceri moderne”* (!?)
În Traducerea Lumii Noi există mai multe feluri de traduceri greşite. Atenţia ne va fi îndreptată doar asupra celor mai grosolane şi exagerate.
O primă metodă angajată în deformarea Scripturii este:

ADĂUGAREA DE CUVINTE

În Coloseni 1:16-20 cuvântul „celelalte” este adăugat în Trad.Lumii Noi de patru ori pentru a face să pară că Hristos este o parte a creaţiei ! Astfel Pavel a fost făcut să spună că „toate [celelalte] lucruri” au fost create/făcute prin şi pentru Hristos ca şi cum Hristos ar fi fost, la rândul Lui, unul din lucrurile create. În ce-i priveşte pe traducători este desigur legitim să adauge cuvântul „celelalte/alte” acolo unde lucrul acesta nu schimbă înţelesul ci doar şlefuieşte limba în care se face traducerea (ex., Luca 11:41-42; 13:2,4). Însă în Coloseni 1:16-20, adăugarea lui „celelalte” schimbă înţelesul în mod considerabil.

Ceea ce nu este atât de adesea recunoscut este că T.L.N. (deci, „Traducerea Lumii Noi”) face acelaşi lucru în multe alte pasaje (vezi, Fapte 10:36; Rom.8:32; Filip.2:9). În Romani 8:32 („…nu ne va da el cu bunătate/generozitate, împreună cu el [Isus] toate celelalte lucruri?”), cuvântul „celelalte” nu este pus nici măcar în paranteză, fapt contrar practicii declarate a acestei traduceri. În fiecare caz intenţia vizibilă este de a submina sugestia textului că Isus Hristos este Dumnezeu.

Există alte câteva texte unde T.L.N. adăugă cuvinte fără a le pune în paranteze, lucru care le schimbă sensul. Unele dintre acestea au o reală semnificaţie doctrinară. În Romani 8:28, expresia „toate lucrurile” este schimbată cu, „toate lucrurile lui”. Lucrul acesta sugerează că Dumnezeu nu lucrează „toate lucrurile” împreună pentru binele acelora care-l iubesc pe Dumnezeu, ci doar acele lucruri pe care El Însuşi le face şi asupra cărora El are controlul. Această retraducere îngăduie ca crezul lor să fie că Dumnezeu nu are control asupra tuturor lucrurilor, ceea ce este o foarte slabă percepţie a atotputerniciei Sale.
În Filipeni 1:23-24 (din T.L.N.) sunt adăugate fără paranteză mai multe cuvinte care împreună cu încă câteva schimbări, modifică în întregime construcţia versetului şi în consecinţă, înţelesul textul. În T.L.N. pasajul spune (având cuvintele adăugate şi îngroşate), „mă aflu sub presiune din partea acestor două lucruri; însă ceea ce eu doresc este eliberarea şi să fiu cu Hristos, căci aceasta, fără doar şi poate este cu mult mai bine”.

De asemenea, mai există şi alte erori, însă adăugirile indicate mai sus în, mod limpede schimbă înţelesul. Martorii lui Iehova traduc versetul în felul acesta pentru a evita sugestia textului că la moarte Pavel urma să fie împreună cu Hristos. O asemenea sugestie ar contrazice crezul lor că moartea înseamnă distrugerea (sau, anihilarea) sufletului omenesc. Iar Martorii tocmai prin acest crez s-au remarcat: după moarte, sufletul omului nu mai există, aşadar dispare !

Unele din adăugirile în paranteză din T.L.N., schimbă înţelesul atât de clar încât este de mirare că alţi Martori ai lui Iehova nu le pun la îndoială. În 1 Corinteni 14:12-16, expresia „dar al” este adăugată în paranteze de cinci ori, schimbând „spirit/duh” cu ” [ dar al ] spiritului”. Rezultatul este înlăturarea contrastului lui Pavel dintre propriul său „duh” şi „mintea” lui, fapt care din nou slujeşte doctrinei Martorilor lui Iehova că, spiritul/duhul nu este o entitate separată care supravieţuieşte morţii. Pentru a confirma că acest contrast lipseşte, cuvântul „al meu, a mea” este de asemenea adăugat de două ori în paranteze, înaintea cuvântului „mintea” din versetul 15. Astfel simplul contrast dintre „duhul” şi „mintea” este schimbat în „[darul] spiritului” şi mintea [mea]”.
Următoarea metodă angajată de organizaţia Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova în deformarea Scripturii prin retraducerea ei este,
SCOATEREA SAU OMITEREA DE CUVINTE
„Traducerea Lumii Noi” în româneşte (T.L.N.) sau „New World Translation”(N.W.T) în engleză, omite sau scoate ori de câte ori este nevoie cuvinte cheie atunci când păstrarea lor în text contrazice învăţătura Martorilor lui Iehova. Cel mai strigător exemplu este Romani 8:1. Iată redarea lor: „De aceea, aceia în uniune cu Hristos Isus nu au nici o condamnare”, exemplu care omite cuvântul „acum”. Această omitere este în mod evident motivată de faptul că Martorii lui Iehova nu cred că cineva poate pretinde să fie scăpat de condamnare (osândire, n.tr.), în prezent.
Demn de notat este redarea de către T.L.N. a lui Coloseni 1:19: „fiindcă [Dumnezeu] a vrut ca deplina plinătate să locuiască în el”. Ceea ce se omite aici este articolul „a”, „plinătate „-a”. Lucrul acesta este important fiindcă în T.L.N. a traduce „deplina plinătate” este ambiguu, pe când „toată plinătatea” se referă limpede la „plinătatea” propriei fiinţe a lui Dumnezeu care a locuit în Isus, vezi Col.2:9, iar o astfel de sugestie este contrară doctrinei Martorilor în care neagă dumnezeirea Domnului nostru Isus.
Ar trebui de asemenea menţionat Ioan 14:14. În T.L.N. acesta se citeşte, „Dacă voi cereţi ceva în numele meu, voi face”. Totuşi textul grecesc din K.I.T. („Kingdom Interliniar Translation”) are „meu” după „cereţi”. De aceea, ar trebui tradus: „Dacă voi îmi cereţi mie ceva, voi face”. Este adevărat că unele manuscrise greceşti de mai târziu au omis acest cuvânt, însă majoritatea celor timpurii l-au inclus, iar cele mai moderne ediţii ale Noului Testament Grecesc, inclusiv cele folosite de Martori în crearea T.L.N., îl includ. Dar, nu în ultimul rând, T.L.N. s-ar fi cuvenit să aibă menţionată această citire într-o notiţă. Următoarea metodă de deformare a Biblie este:

CUVINTELE SCHIMBATE
Pe deasupra T.L.N. este vinovată de traducerea greşită sau parafrazarea unor cuvinte într-un asemenea fel încât nu numai că se face un deserviciu textului dar îi şi trădează predominanta lui subliniere doctrinară. Face lucrul acesta chiar folosind cuvinte tot atât de scurte precum prepoziţiile.
Desigur, este posibil să se facă prea mult caz de această observaţie. Cuvinte ca „în”, „al „, „prin”, şi „cu” nu posedă într-adevăr o semnificaţie doctrinară. Doar atunci când aceste părţi de vorbire sunt ataşate altor cuvinte dobândesc într-adevăr o semnificaţie. Este de asemenea important să recunoaştem că o prepoziţie poate avea înţelesuri/sensuri diferite în contexte diferite. Deşi lucrul acesta este adevărat, totuşi prepoziţiile au sensuri şi funcţiuni identificabile iar ele nu pot fi traduse după bunul plac al cuiva.
Ca o încălcare a acestui principiu, T.L.N. traduce simpla prepoziţie „în” (greceşte, „en”) cu variaţii inutile care deseori ascund sau modifică sensul pasajului. Lucrul acesta este ilustrat în 1 Ioan 5:20 unde Traducerea Lumii Noi a Martorilor lui Iehova redă după cum urmează: „Iar noi suntem în uniune cu cel adevărat, prin Fiul său, Isus Hristos”. Citind această traducere nimeni nu ar suspecta vreodată că „în uniune cu” şi „prin” traduc aceeaşi simplă prepoziţie în greceşte. Nu există nici un motiv întemeiat pentru această variaţie. „Iar noi suntem în uniune cu cel adevărat, în uniune cu Fiul Său, Isus Hristos” ar fi scos în evidenţă ideea originală a lui Ioan că uniunea cu Hristos înseamnă uniune cu Dumnezeu !
În continuare, în Coloseni 2:6-12 prepoziţia „în” este tradusă de către T.L.N. folosind inutile modificări. Expresia grecească „en auto”(„în El”) este tradusă „în uniune cu el” (vers. 6b), iar „în El” (din vers.7a şi 9) este tradus „prin el ” (vers.10). „En ho”(„în care” în engl. şi „în El” în rom.) este tradus „prin relaţia cu el” (vers.1 la, 12a ). Aceste variaţii ale lui „în” nu slujesc unui scop util, ci subminează unitatea pasajului şi ascund ideea autorului că viaţa creştină constă într-o legătură supranaturală cu Hristos, prin credinţă.
Există multe alte pasaje în T.L.N. unde „în” este parafrazat pentru a evita dealtfel sensul clar al textului. Spre exemplu, în Matei 5:19 „în” este tradus „cu privire la” sau „în relaţie cu” (n.tr. – fac precizarea că din lipsa, deocamdată, a unei copii a completei traduceri a Bibliei de către Martorii lui Iehova în limba română întâmpin o dificultate în a presupune cum ei vor găsi de cuviinţă să traducă în româneşte expresii introduse de ei în versiunea engleză a traducerii lor, T.L.N.). Lucrul acesta este făcut pentru a evita învăţătura pasajului că unii care vor nesocoti poruncile Legii şi îi vor învăţa şi pe alţii să facă aşa, vor intra cu toate acestea în „împărăţia cerurilor” (Martorii lui Iehova cred că Regatul va fi limitat la cei 144.000 de credincioşi, în mod special aleşi şi sfinţiţi doar dintre ei !).

Un alt fel de traducere greşită priveşte cuvântul „a crede”. Una dintre cele mai supărătoare învăţături ale Creştinismului evanghelic Martorilor lui Iehova (supărătoare, şi pentru mulţi alţii ! – n.tr.) este că Dumnezeu socoteşte pe păcătos ca fiind neprihănit pe baza unui simplu act de credinţă sau încredere în Hristos. Bineînţeles, atunci când „credinţa” sau „încredinţarea” este redusă doar la o acceptare mintală a unei doctrine, în mod cuvenit aceasta este respinsă. Însă, justificarea/îndreptăţirea biblică este bazată pe credinţa în Hristos şi nu pe credinţa într-o doctrină. Cu toate acestea chiar atunci când această învăţătură este definită în mod adecvat ea este inacceptabilă Martorilor lui Iehova, după cum este evidenţiat de către încercarea lor de a ascunde în Traducerea Lumii Noi (N.W.T.) acest adevăr.
Foarte notabilă în această privinţă este traducerea cuvântului grecesc „a crede” (pisteuo) sub forma de, „a exercita credinţă” în loc de „a crede”. Aşa cum şi alţii au observat, „a exercita credinţă” sugerează mai mult decât numai a crede. Expresia sugerează a face fapte pe baza crezului cuiva. Aproape întotdeauna T.L.N. traduce, „a exercita credinţă” atunci când versetul priveşte îndreptăţirea şi iertarea fără plată a lui Dumnezeu a acelora care cred în Hristos (ex. Ioan 1:12; 3:16-18; însă observaţi şi vers.15; Rom.4:3; Gal.3:22).
S-a observat mai devreme ca în 1 Corinteni 14:12-16 expresia „dar al” este adăugată în paranteze de cinci ori, schimbând „spirit” în „[ dar al ] spiritului”. În alte locuri T.L.N. parafrazează frecvent simplul cuvânt „spirit” îndeosebi când el se referă la aspectul imaterial al naturii umane pentru a evita învăţătura bibică clară că un asemenea spirit are o realitate distinctă şi existenţă aparte de cea a trupului. Spre exemplu, în Evrei 12:9, „Tatăl duhurilor” („spiritelor”- ar spune Martorii !), devine „Tatăl vieţii noastre spirituale”. În Galateni 6:18, „duhul vostru” este parafrazat, „spiritul pe care VOI îl arătaţi”!!!
Reformulări asemănătoare sunt introduse în pasaje unde traducerea simplă a lui „duh/spirit” sau „Duh” poate indica că Duhul lui Dumnezeu este o persoană, contrar doctrinei Martorilor care afirmă că „spiritul sfânt” este „forţa activă” a lui Dumnezeu. Astfel descrierea lui Iuda a unor anumiţi oameni „care n-au Duhul” devine, „oameni care n-au spiritualitate” (Iuda 19).
Un exemplu şi mai limpede se găseşte 1 Ioan 4:1-6. Ioan tocmai a afirmat că noi ştim că uniunea noastră cu Dumnezeu este sigură „prin (în engleză chiar, „datorită spiritului”, n.tr.) spiritul pe care ni l-a dat” (1 Ioan 3:24). Următoarea propoziţie (1 Ioan 4:1) din T.L.N. spune: „Prea iubiţilor, nu credeţi fiecare expresie/exprimare inspirată, ci testaţi afirmaţiile/expresiile inspirate pentru a vedea dacă sunt originare de la Dumnezeu…” (4:1a; cu sublinierile proprii). Nimeni nu ar bănui vreodată că această redare „expresie/exprimare inspirată” traduce acelaşi cuvânt grecesc („pneuma”), care acum este tradus „spirit” în 3:24 (vezi, de asemenea, 4:2, 3, 6). Ideea lui Ioan este că, deşi prezenţa Duhului Sfânt în noi ne oferă asigurarea iubirii lui Dumnezeu, nu se presupune să credem fiecare „spirit” care pretinde să fie de la Dumnezeu ci să testăm spiritele prin învăţăturile pe care profeţii trimişi de acestea, le adoptă fiindcă „în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi” (4:1b). T.L.N. ascunde această afirmaţie a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a evita ideea că prin „Spiritul” Său se vorbeşte mai degrabă de o persoana decât de o forţă (tot aşa cum „spiritele” demonice sunt fiinţe/entităţi personale şi nu forţe impersonale, întocmai cum şi Martorii lui Iehova recunosc).
Aceeaşi părtinire doctrinară este văzută şi în 1 Tim. 4:1 unde T.L.N. spune: „Dar, exprimarea/rostirea inspirată spune…” Un direct, „Duhul spune”, ar indica prea evident personalitatea „duhului”.

În cele din urmă, modul în care T.L.N. deformează într-un mod foarte sistematic învăţăturile Scripturii constă în manipularea de către această traducere a numelor şi a titlurilor folosite pentru Dumnezeu. Două cazuri trebuie avute în vedere aici.
Primul şi cel mai evident caz este apariţia lui „Iehova” de peste 200 de ori în Noul Testament al T.L.N. acolo unde textul grecesc conţine „kurios” („Domnul”). Mai sunt şi alţi autori care au dezvăluit erorile de erudiţie implicate în această pretinsă traducere a Scripturii*. Nu vom pomeni aici lucrările lor. În schimb doresc să scot în evidenţă două erori care deformează învăţătura Noului Testament.
Noul Testament urmează practica Septuagintei (traducerea în greceşte a Vechiului Testament, utilizată de iudeii vorbitori de limbă greacă, din primul secol), în redarea numelui divin „Yahweh” (sau, „Iehova”) sub forma cuvântului „Domnul”(şi câteodată, „Dumnezeu”). Făcând aceasta, Noul Testament precizează că folosirea lui „Iehova” nu este necesară pentru creştini, fapt contrar pretenţiilor Martorilor lui Iehova care susţin că numele „Iehova” a fost eliminat din textul original de nişte cărturari evrei superstiţioşi.
Însă autorii T.L.N. au recurs la această practică de substituire/înlocuire a lui „Domnul” cu „Iehova”, care adesea ascunde sensul unor pasaje referitoare la Domnul Isus Hristos. Un bun exemplu al acestei nelegitime substituiri este Romani 10:9-13, unde Hristos este numit „Domnul” (deci, „kurios”) de trei ori, concluzionând cu versetul 13 (care este un citat din Septuaginta), unde „Domnul” este impropriu înlocuit cu Iehova. Prin a reda în versetul 13 „kurios” ca „Iehova „, însă „Domnul” în versetele 9 şi 12, Traducerea Lumii Noi a Turnului de Veghere a ascuns faptul că în acest pasaj Isus este identificat ca fiind Iehova prin atribuirea Lui a titlului „Domnul”!
A doua eroare prin care Traducerea Lumii Noi a abuzat în mod sistematic titlurile sau numele divine constă în manipularea textelor în care Isus este numit „Dumnezeu”. Există nouă texte unde se fac afirmaţii directe ale faptului că Isus este Dumnezeu (Isaia 9:6; Ioan 1:1,18; 20:28; Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1; 1 Ioan 5:20; şi Fapte 20:28)*. Dintre acestea, patru sunt traduse de T.L.N. astfel încât Isus nu mai este deloc numit Dumnezeu (vezi, redările T.L.N. din Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1 ). Două sunt redate astfel încât El devine „un dumnezeu” sau „dumnezeu” ( Ioan 1:1,18). Cele trei texte rămase (Isaia 9:6; Ioan 20:28; 1 Ioan 5:20) sunt în aşa fel interpretate încât Isus nu mai este deloc numit Dumnezeu, sau este numit Dumnezeu într-un sens mai restrâns care să permită interpretarea de către Martori a calităţii lui Isus de „dumnezeu”, dar nu „dumnezeu” atotputernic ci „un dumnezeu mai mic”, interpretare în mod justificat contestată de teologii ortodocşi. Pe scurt, ori de câte ori a fost cu putinţă, Traducerea Lumii Noi a tradus texte care la citirea lor firească îl numesc în mod limpede pe Isus Dumnezeu, cu redări care să nu mai permită deloc aceasta identificare.

În aceste material s-au prezentat doar câteva exemple ale Traducerii Lumii Noi („New World Translation”) a Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, exemple de traduceri deformate motivate din punct de vedere doctrinar să fie aşa. Am văzut cuvinte adăugate, cuvinte scoase şi cuvinte şi expresii parafrazate impropriu cu scopul transformării Bibliei într-o doctrină tipică Martorilor lui Iehova. Am văzut că aceste traduceri greşite sprijină în mod corespunzător înţelegerea specifică de către Martorii lui Iehova a numelui „Iehova”, sau negarea lor a dumnezeirii lui Hristos, a personalităţii Duhului Sfânt, a separării spiritului omului de trup, a vieţii spirituale a creştinilor după moartea trupului, a controlului absolut al lui Dumnezeu asupra lumii, a unităţii poporului lui Dumnezeu şi a justificării prin credinţă. Toate acestea nu se pot numi nevinovate traduceri părtinitoare care doar ilustrează influenţa teologică a traducătorilor. Pe deasupra, aceste „retraduceri” nu privesc nişte doctrine periferice, neesenţiale ale credinţei creştine ci chiar crezurile fundamentale care separă Creştinismul de orice religie a lumii, îi dă puterea mântuitoare şi îi arată pecetea divină asupra învăţăturilor lui. Dacă ar fi fost să ne lărgim studiul nostru am fi descoperit că fiecare particularitate a credinţei Martorilor lui Iehova a fost în mod strategic insinuată în textul Traducerii Lumii Noi într-un fel în care celor care nu sunt Martori le demonstrează clar, părtinirea doctrinară de care „lucrarea” dă dovadă.
O posibilă critică a acestei analize ar fi faptul că nu ia în considerare argumentele pe care Martorii lui Iehova le-ar avansa în apărarea vederilor lor controversate afişate în T.L.N.. Ca răspuns, trebuie să scot în evidenţă că a te adresa unor asemenea argumente înseamnă neîndoielnic limitarea exemplelor de traduceri greşite doar la câteva. Însă, în experienţa mea, cât şi a altora, nici un Martor al lui Iehova nu va recunoaşte că există măcar o singură redare, în această T.L.N., părtinitoare din punct de vedere doctrinar, a unui verset ! Oricum pentru a apăra o asemenea poziţie ei trebuie să infirme sub o formă cât de cât satisfăcătoare toate exemplele oferite aici. În orice caz, cu cât se tratează mai în profunzime un text anume (şi se face inclusiv evaluarea argumentelor în favoarea lui), cu atât mai multe dovezi se pot strânge care demonstrează că traducerile Martorilor lui Iehova sunt greşite şi părtinitoare din punct de vedere doctrinar, iar din punct de vedere lingvistic, nu se pot numi, „traduceri”.
Este potrivit să repetăm în acest caz, cumplitul avertisment oferit de Apostolul Ioan la sfârşitul cărţii Apocalipsei şi la sfârşitul canonului biblic, inconfundabil avertisment oferit oricui se încumetă să falsifice Cuvântul scris al lui Dumnezeu, apelând la metode asemenea celor ce tocmai au fost descrise mai sus:

„Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”(Apoc.22:18,19).
Dacă nici aceste cuvinte nu pot descuraja pe cineva să „umble” la cuvintele cărţii lui Dumnezeu, atunci nimeni nu-l mai poate scăpa de la judecata binemeritată ! Totuşi noi sperăm ca harul şi bunătatea Lui să împiedice pe cei ce perpetuează acest fals spiritual să-şi pericliteze destinul etern!

Teodor Macavei