„Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!”

0
1106

„Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!”

Pe 3 august curent, creştinii ortodocşi din Moldova au avut nesperata ocazie de a-l vedea şi a-l asculta pe binecunoscutul şi multiubitul părinte Rafail (Berestov). Spaţioasa sală a Uniunii Scriitorilor din Moldova, unde s-a desfăşurat întâlnirea, s-a dovedit neîncăpătoare pentru doritorii de a se întări în credinţă cu învăţăturile duhovniceşti ale stareţului athonit. În ciuda zăpuşelii zilelor fierbinţi ale lunii lui Cuptor, discuţia a durat aproape patru ore. În acest timp numărul creştinilor din sală tot creştea şi creştea, mulţi dintre ei, găsindu-şi loc direct pe podea.Părintele Rafail este cunoscut în spaţiul ortodox pentru statornicia sa în ce priveşte apărarea credinţei. El e foarte apropiat poporului drept-credincios prin faptul că, osândind fără frică taina fărădelegii ce se săvârşeşte în toată lumea, totodată, este înaintat în rugăciune şi nevoinţă duhovnicească.


Adresările, stareţului Rafail către păstoriţii şi păstorii ortodocşi, la temele vitale ale actualei apostazii, sunt primite de către creştinii ortodocşi ai Moldovei ca răspuns duhovnicesc la întrebările muşamalizate de către reprezentanţii oficiali ai Bisericii Ortodoxe Ruse.La începtul întâlnirii, părintele Rafail a spus: „Sunt necăjitt şi sufăr mult din cauza perspectivei groaznice a Sfintei Biserici Universale. Mă doare pentru întreaga Ortodoxie, pentru că întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit. Masonii, nu creştinii, ci masonii, pregătesc pentru noi al Optulea Sobor Ecumenic (cel tâlhăresc – n.) la care ei vor să răstălmăcească întreaga noastră Ortodoxie. Duhul Sfânt viază în adevărata Biserica, în dreapta Biserică a lui Hristos. Învăţătura lui Hristos stă în Adevăr, dar masonii sau mai degrabă diavolii, luptând cu Dumnezeu, insistă ca Biserica noastră Ortodoxă să îmbrăţişeze ecumenismul, să primească unirea (cu catolicii şi ceilalţi eretici – n.)

Biserica lui Hristos are o exprienţă foarte mare în lupta cu ereziile. Totodată, în această luptă, să nu uităm că întreaga Europă a fost ortodoxă, însă doar câteva ţări au rămas ortodoxe. Nici Franţa, nici Anglia, nici Germania, nici Italia nu au rămas în ortodoxie. Țările europene au pierdut curăţenia ortodoxiei. Ele au primit catolicismul, protestantismul şi alte erezii. De aceea, noi, ortodocşii, trebuie să înţelegem şi să preţuim faptul că suntem în Adevărata Sfântă Biserică Ortodoxă, despre care a spus Hristos: „voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Biserica rămâne nebiruită, numai oamenii se întâmplă să piardă harul pentru că se lasă pervertiţi de ispitele eretice, se depărtează de curăţenia ortodoxiei şi pier. Noi însă trebuie să păstrăm curăţia ortodoxiei, să ne străduim să o apărăm. Noi suntem în stare să apărăm Sfânta Biserică Ortodoxă.”

În continuare, părintele a amintit de Unirea de la Ferara-Florenţa când în apărarea curăţiei ortodoxiei s-a ridicat un singur om – episcopul Marcu din Efes.

La întrebarea despre adevărata nevoinţă a creştinului în vremurile noastre, părintele Rafail, a răspuns că, precum se cuvine întotdeauna, trebuie să ne rugăm, să ne nevoim, să postim, să urmăm tipicul Bisericii privind posturile şi rugăciunea. Totuşi, cea mai mare nevoinţă în timpurile noastre este statornicia în credinţă, căci, după cum spunea Cuv. Anatolie de Optina: „cine va râvni după Dumnezeu, după Sfânta Ortodoxie, aceluia Dumnezeu îi va socoti acestea ca nevoinţă”.

Trebuie să păstrăm unitatea şi să încercăm, cu toate puterile, să avem şi să menţinem dragostea între noi. Suntem Biserica luptătoare. Cu duşmanii Bisericii trebuie să luptăm, iar pe cei personali să-i iertăm din toată inima. Trebuie să fim fierbinţi în mărturisirea credinţei, iar dacă ne vor propune pâinea sau crucea, vom alege crucea.

Pentru apropiaţii noştri, care sunt încă departe de conştientizarea semnelor apostaziei vremurilor noastre, care suferă de necredinţă, de diferite necazuri, să ne rugăm cu rugăciunea lui avva Dorotei: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-l şi păzeşte-l pe robul Tău (numele) şi pentru sfintele lui rugăciuni, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.

Într-o altă ordine de idei, răspunzând care e cea mai importantă ascultare în mănăstirea contemporană, având în vedere că aproape peste tot acum sunt puse pe primul plan gospodăria, construcţiile, părintele Rafail a citat cuvintele lui avva Iosif de Vatoped, către stareţul mănăstirii de la Valaam, părintelui Pankratie: „Dacă vrei să contsruieşti o uzină, fă o uzină; dacă vrei să faci o fabrică, fă o fabrică; dacă vrei colhoz, fă colhoz, dar dacă vrei să construieşti o mănăstire, totul, în primul rând, trebuie să se axeze pe rugăciune”. Și, în continuare, vorbind despre rugăciunea lui Iisus, părintele Rafail a spus că aceasta „nu e dată doar nouă, călugărilor, ci tuturor creştinilor ortodocşi. Căci spus este: „Rugaţi-vă neîncetat, pentru toate mulţumiţi”. Rugăciunea lui Iisus, rostită cu pocăinţă şi semnul crucii, ne îngrădeşte de toate ispitele diavoleşti.” Acest lucru e foarte important acum, în vremurile apocaliptice, de pe urmă, când suntem afectaţi de influenţe diavoleşti, vrăjitoreşti şi psihotropice. E necesar să rostim rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iartă-mă şi miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Părintele Rafail ne recomandă de fiecare dată să adăugăm şi cuvântul „iartă-mă”, care dă o notă de smerenie şi inimă înfrântă, iar „inima înfrântă Dumnezeu nu o va urgisi”. Rugăciunea lui Iisus însoţită de semnul crucii e rugăciune curată. De aceea părintele Rafail ne îndeamnă să spunem rugăciunea lui Iisus făcându-ne semnul Crucii.

Părintele a mai vorbit despre cartea sa „Nabat” („Clopotul de restrişte”), în care vorbeşte despre faptul că mulţi dintre arhierei – episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi – au fost recrutaţi de către duşmanii Ortodoxiei, de către serviciile secrete comuniste şi nu numai, pentru distrugerea Bisericii dinăuntru. Astfel se explică faptul că aceştia spun cuvinte nebuneşti, îndreptate clar împotriva Adevărului dumnezeiesc. „Fiţi înţelepţi, fraţilor, nu pentru a judeca episcopii, ci pentru a înţelege că există şi lupi în piei de oi. Pentru a obţine cuget bun şi a găsi duhovnici care osândesc globalizarea şi ecumenismul,” a mai spus părintele Rafail.

La întrebarea cât de periculoasă este acceptarea noilor documente biometrice, părintele Rafail a spus că oamenii care le primesc se primejduiesc duhovniceşte.

Atunci când s-a pus în discuţie situaţia curentă în Biserica Ortodoxă din Moldova, părintele Rafail a remarcat: „Mitropolitul vostru este bun, toţi trebuie să se roage pentru el. Credem şi nădăjduim că el va apăra Sfânta Ortodoxie. Când ne-a întrebat, ce vrem să luăm cu noi la Athos, ca amintire despre Moldova, i-am cerut certitudinea că el va apăra ortodoxia şi nu se va supune viitorului sinod al optulea tâlhăresc. ÎPS Vladimir ne-a încredinţat că altfel nici nu poate fi. Să dea Dumnezeu!”  În acest context, menţionăm că în timpul întâlnirii a fost vizualizat unul dintre paşii premergători ai sinodului tâlhăresc, tedeumul de mulţumire săvârşit la Constantinopol în 2006 cu ocazia sosirii papei Benedict XVI, în timpul căruia papa a fost pomenit ca episcop al Bisericii.

Ecoul discuţiei duhovniceşti cu ieroschimonahul Rafail va dăinui multă vreme în inimile credincioşilor din Moldova ce râvnesc pentru mântuirea lor, pentru mântuirea apropiaţilor şi a tuturor creştinilor ortodocşi. Iar în vremurile noastre când mântuirea se ia nu numai cu nevoinţă, ci şi cu înţelepciune, noi, ca pământul cel uscat, aşteptăm îndrumări duhovniceşti ce ne-ar ajuta să mergem pe calea mărturisirii adevăratei credinţe ortodoxe.

Mulţumim Atotmilostivului Dumnezeu, pentru smeritul său ascultător, ieroschimonahul Rafail, care, poposind în Moldova, a liniştit, a hrănit duhovniceşte poporul nostru ortodox. În ţara noastră există mulţi creştini, care, după ce s-au lepădat de documentele cu Cod Personal, nu mai pot pleca peste hotare. Din această cauză, pelerinajele la mănăstirile din Rusia, Ucraina, România, Grecia unde timp de mulţi ani, aceştia găseau alinare, mângâiere şi răspunsuri la întrebările care îi frământau, au devenit imposibile. Dar Dumnezeu, prin mila Sa cea bogată, toate le rânduişte spre mântuirea noastră şi ne trimite vestitori iubitori şi jertfelnici. Părintele Rafail este unul dintre ei. Din partea întregului popor ortodox din Moldova îi aducem sincere mulţumiri şi smerite închinăciuni. Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-l şi-l ocroteşte de tot răul pe părintele Rafail şi pentru sfintele lui rugăciuni miluieşte-ne şi pe noi păcătoşii.

Mihaela BLAJINU