„Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă”

0
1750
Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă

Potrivit învăţăturii Sfintei noastre Biserici scopul întemeierii familiei este naşterea de copii, ajutorarea soţilor pentru uşurarea vieţii, dar şi ocrotirea moralităţii fiecărei părţi. Când căsătoria se zdruncină însă, iar unul dintre soţi se sminteşte, celălalt trebuie, înainte de toate, să încerce aducerea pe drumul cel bun a oii pierdute.
 
În ultimii ani tot mai multe familii se zdruncină din temelii, bărbatul sau femeia îşi abandonează copiii, îşi părăsesc casa din cauze diverse, de multe ori simple capricii; au devenit chiar o modă divorţurile şi scandalurile puse pe tapet de aşa-zise vedete, create în mod superficial în goana după audienţă.
Afară de acestea, există însă soţi/soţii care trăiesc în linişte şi cu frică de Dumnezeu, pentru care Sfânta Taină a Cununiei rămâne sfântă, orice s-ar întâmpla, orice păcat ar fi săvârşit bărbatul sau femeia, primordială fiind aflarea iertării şi a drumului drept la care s-au angajat: „Trebuie să încerc să-l aduc pe calea cea bună, Dumnezeu ne-a învăţat să iertăm, să mai acordăm o şansă. Când m-am căsătorit, am decis că el se va mântui prin mine şi eu prin el, astfel că încerc să duc până la capăt crucea aceasta, să-l îndrept, pentru că păcatele lui îl fac neputincios. Am avut mai multe tentative de a-l părăsi, însă acest aspect a contat, alături de copii, cel mai mult. Am cerut la un moment dat acceptul şi binecuvântarea preotului paroh de a mă dezlega de legământul făcut prin Taina sfântă a Cununiei şi părintele, cunoscând toate eforturile mele de a îndrepta lucrurile rele ale bărbatului, m-ar fi binecuvântat, însă nu am îndrăznit să mai încerc…„, este mărturia unei femei învăţate şi credincioase, care a apelat şi la ajutorul preotului pentru a-şi domoli bărbatul.
Multe altele procedează la fel, unele au sorţi de izbândă, la fel de multe însă tac şi suportă abuzurile fizice şi verbale fără însă a se mai adresa nici unei instanţe. Pentru acestea au ajuns să vorbească copiii lor, care au văzut şi au suportat multe în casa lor. „Tatăl meu este alcoolic, unul notoriu, care, de 30 de ani, este purtat în cârcă de mama mea. Nu are frică de nimeni, de cuvântul nimănui, îşi bea pur şi simplu minţile, iar ceea ce îndură mama mea este greu de imaginat. Mai grav este că suportă aceste injurii, insulte şi umilinţe fizice şi verbale în faţa copiilor şi nepoţilor; şi din păcate nu este un caz singular. Nu ştie unde să mai ceară ajutor; crede că nu mai are nici o scăpare, este deznădăjduită„, este declaraţia făcută de A.P., 30 de ani, care reprezintă o fărâmă de speranţă pentru mama sa din satul Ungheni.

„Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă”
Legătura dintre bărbat şi femeie este consolidată şi devine indisolubilă prin Sfânta Taină a Cununiei, când Duhul Sfânt Se revarsă asupra tinerilor căsătoriţi: „Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 6).
Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre marii Părinţi ai Bisericii care au scris despre căsătorie, a vorbit despre virtuţi precum răbdarea în interiorul unei căsnicii: „Chiar dacă este bătută ori pentru că nu poate răbda bătăile, femeia trebuie să rabde mai vârtos, decât să se despartă de soţ„. (Epistole, Epistola 188, X, în col. PSB, vol. 12, p. 380).
În ceea ce priveşte posibilitatea unei separări a soţilor şi destrămarea familiei, „nu trebuie să se despartă bărbatul de femeie sau femeia de bărbat, decât numai pentru desfrânare sau dacă ar fi piedică spre evlavie”. (Regulile morale, reg. 73, în col. PSB, vol. 18, p. 187).

De ce Biserica îngăduie, în anumite condiţii, cununia a doua şi a treia?
Şi totuşi, atunci când nu mai există armonie, înţelegere şi comuniune între soţi, când fiecare trage în altă direcţie, aceştia tind să se despartă. Potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe Române, Taina Cununiei este irepetabilă. „Taina cununiei, din punct de vedere canonic, este irepetabilă. Iar în condiţiile în care Sfânta Taină a Cununiei, odată săvârşită, nu mai poate fi desfăcută, cununia a doua şi a treia este o binecuvântare, este o slujbă îngăduită de Biserică care se referă la iertarea păcatelor, „ca să nu se ardă”, după cum spune Sf. Ap. Pavel. Când cei doi soţi nu se pot înţelege, pentru ca viaţa femeii, a copiilor să nu fie puse în pericol, Biserica a dat această îngăduinţă să se săvârşească şi a doua şi a treia cununie„, ne-a spus părintele Cristian Popa, director al Asociaţiei Diaconia a Patriarhiei Române.
După cum citim în Sfânta Evanghelie, singura cauză acceptată pentru despărţirea soţilor este desfrânarea, însă, potrivit părintelui Florin Bucescu, preot slujitor la Biserica Talpalari din Iaşi, „desfrânarea nu se referă strict la conotaţia trupească, desfrânarea înseamnă şi alte lucruri grave, precum abuzurile, neînţelegerile, care pot duce la nenorociri„.

Soţii trebuie să se roage unul pentru celălalt
Preotul îndeamnă pe cei cununaţi să se roage unul pentru celălalt pentru a depăşi greutăţile apărute în familie: „Sf. Ap. Pavel spunea că „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. Dacă unul dintre ei e mai slab duhovniceşte, celălalt este dator să se roage pentru el, ca Dumnezeu să îndrepte sufletul şi mintea lui către lucrurile bune şi binecuvântate„, îndeamnă părintele Cristian Popa. Referitor la momentul desfacerii căsătoriei, când unii soţi solicită şi aşteaptă o rugăciune specială, părintele Popa ne-a spus că acest lucru se practica, cel mai probabil, în perioada când legile civile nu erau despărţite de rânduielile bisericeşti: „Se desfăcea cununia la biserică, pentru că acolo se săvârşise, nu exista forma cununiei civile, cununia, odată săvârşită în biserică, dădea toate drepturile de moştenire, de copii etc. Probabil că atunci, la desfacerea căsătoriei, se citea şi o rugăciune, însă nu se cunosc lucrurile acestea„.

 

În această perioadă de nesiguranţă, de stres la locul de muncă, dar şi acasă, în sânul familiei, neînţelegerile se pot accentua şi, astfel, credincioşii sunt sfătuiţi să apeleze mai mult la vorba blândă, plină de poveţe a preotului duhovnic. „Creştinii trebuie să se roage mai mult, să meargă la duhovnic să se spovedească şi să-i ceară un sfat, să meargă la biserică şi să se roage pentru soţ/soţie„, a susţinut pr. Florin Bucescu.