**** Acatistul Sfintei Veronica, Sfântă Mironosiţă! (12 iulie)

0
1609
Acatistul Sfintei Veronica, Sfântă Mironosiţă!
(12 iulie)

Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Icosul 1:
Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoşatelor Lui Patimi, şi, precum îngerul I-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, aşa şi tu, în singurătatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:
Bucură-te, Veronica, prin care cunoaştem Chipul Stăpânului nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, prin care vedem pătimirea;
Bucură-te, milostivire către osândiţi şi dosădiţi;
Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omeneşti;
Bucură-te, milă de Patima Celui Milostiv;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de faţa Stăpânului;
Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;
Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;
Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu faţa lui Hristos;
Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;
Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 2-lea:
Văzând Sfânta Veronica prin fereastra casei părinteşti pe Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negrăită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii şi, cunoscându-L, I-a cântat: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înţeleagă, se întreba pe sine, zicând: Cum pătimeşte Hristos? Şi, cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoşat; iar noi, cinstind înţelegerea ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, slujitoarea lui Iisus;
Bucură-te, că ai uşurat Patima Lui;
Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;
Bucură-te, că ai şters sudoarea Feţei Lui;
Bucură-te, că ai câştigat iubirea Lui;
Bucură-te, că ai fost preavitează;
Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;
Bucură-te, căpetenia mironosiţelor;
Bucură-te, că, îndrăznind, ai biruit;
Bucură-te, că, biruind, ai câştigat;
Bucură-te, că ai lepădat frica părintească;
Bucură-te, că ai câştigat dragoste dumnezeiască;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulţimea tulburată şi a şters faţa cea acoperită de sânge şi sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inimă cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburătorii evrei, iar Cel ce ştie toate, ştiind dorirea ta cea bună, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu şi Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:
Bucură-te, fericită între fecioare;
Bucură-te, prealăudată pentru faptă bună;
Bucură-te, preamilostivă cu inima;
Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;
Bucură-te, că ai şters Faţa Celui ce a şters păcatul lumii;
Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovăraţi;
Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndureraţi ce priveau la cele ce se făceau;
Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;
Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;
Bucură-te, lauda neamului omenesc;
Bucură-te, cinstea fecioarelor;
Bucură-te, ceea ce arăţi lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfânta Fecioară Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe Iisus şi, alergând înainte şi văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu şi Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, curăţia cea neîntinată;
Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptăţii;
Bucură-te, că ai covârşit pe cei văzători;
Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;
Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi să aflăm Chipul Domnului;
Bucură-te, apă lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ţi Chipul Său;
Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;
Bucură-te, că tainele cereşti le-ai văzut;
Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;
Bucură-te, aflătoarea mântuirii;
Bucură-te, solitoarea noastră către Iisus;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 5-lea:
Văzându-te pe tine, fecioară, tatăl tău, alergând înaintea lui Iisus şi cu mahramă ştergându-I Faţa, s-a mâniat şi te-a închis, ca nu cumva să mergi după Iisus; iar tu, având pe Iisus, Cel dorit şi dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă şi să te piardă, dar tu, lăsându-1, ai urmat Sfinţilor Apostoli şi Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primeşte de la noi aceste laude:
Bucură-te, muceniţă de bunăvoie;
Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;
Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;
Bucură-te, că ai fost retezată de coasă pâgănească;
Bucură-te, că ai moştenit împărăţia cerească;
Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;
Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinţă cerească;
Bucură-te, că acum vezi Faţa lui Iisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;
Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;
Bucură-te, că Faţa Lui ai şters când nimeni nu îndrăznea;
Bucură-te, că mare îţi este darul dat de Hristos;
Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 6-lea:
Mărturisitori se fac toţi cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, şi, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învăţându-i cum să cunoască împreună cu cei ce ştiu taina, cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucit-a în Ierusalim darul tău, prin închipuirea Chipului nefăcut de mână, prin tine dăruit nouă celor credincioşi, care ne închinăm cu credinţă Sfântului Chip şi pe tine te lăudăm aşa:
Bucură-te, că ţie ţi-a încredinţat Iisus talantul Său;
Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;
Bucură-te, că şi tu ai rodit viaţă de Serafim;
Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;
Bucură-te, mărgaritar aflat în apa cea mai de jos;
Bucură-te, începătoarea dogmei creştineşti;
Bucură-te, învăţătoarea închinării dumnezeieşti;
Bucură-te, că şi tu ai vădit dumnezeirea Lui;
Bucură-te, că tu ai arătat lumii întâi pătimirea Lui;
Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L demonii se cutremură;
Bucură-te, folositoare oamenilor;
Bucură-te, veselie credincioşilor;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 7-lea:
După răstignirea şi învierea lui Iisus, adunându-se Apostolii cei risipiţi şi văzând chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale, pe mahramă, spăimântându-se şi bucurându-se, cântau: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Avgar, regele Edesei, văzând chipul lui Iisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă şi L-a dat lumii spre încredinţarea tuturor că Mesia a venit în lume. Văzând şi pe Cel al pătimirii, prin tine dat credincioşilor, te lăuda, zicând:
Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;
Bucură-te, porumbiţa darului Lui;
Bucură-te, podoaba fecioarelor;
Bucură-te, lauda mironosiţelor;
Bucură-te, lucrătoarea Sfintelor Icoane;
Bucură-te, că ai avut dragoste dumnezeiască;
Bucură-te, că ai vădit ruşinea păgânească;
Bucură-te, că ai stins focul idolilor;
Bucură-te, că ai fost mărturisitoare;
Bucură-te, că ai avut dragoste nebiruită;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 8-lea:
Negrăite au fost milostivirea şi răbdarea Fiului lui Dumnezeu, că a suferit să fie ştearsă Faţa Lui Cea dumnezeiască de o tânără fecioară; că numai El singur cunoştea dragostea cea fierbinte din sufletul ei şi numai ea în acea vreme Îi cânta Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Văzând lucrarea cea străină a icoanei lui Hristos, să uităm cele pământeşti, să ridicăm mintea la cer şi să înţelegem cum Dumnezeu a lucrat nouă mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de laudă să o cinstim:
Bucură-te, mireasă credincioasă;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, inimă în care s-a scris Sfântul Cuvânt;
Bucură-te, biserică aleasă de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cea dintâi închinătoare a sfintelor icoane;
Bucură-te, începătoarea dreptei credinţe;
Bucură-te, cea nebună pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, cea defăimată pentru Domnul Hristos;
Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat viaţa;
Bucură-te, că ai uitat de tine pentru dragostea Lui;
Bucură-te, că ai defăimat cinstea ta pentru El;
Bucură-te, că ai fugit de faţa tatălui tău;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 9-lea:
Firea îngerească s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica şi bucurându-se de lucrarea tainică, cânta: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Spăimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, ştiind lucrarea Tainei, zicem către tine:
Bucură-te, că ţie ţi s-a dăruit această Taină;
Bucură-te, că prin aceasta ai cunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinirea rânduielilor Lui;
Bucură-te, că cei înţelepţi ai lumii s-au făcut nepricepuţi;
Bucură-te, că amuţesc gurile ereticilor;
Bucură-te, că rămân zadarnice întrebările lor;
Bucură-te, că se taie amăgirile rătăciţilor;
Bucură-te, că se ruşinează ca nebunii, cei ce zic că Sfântul Chip este chip cioplit;
Bucură-te, zid tare al creştinilor;
Bucură-te, adevarată temelie a credinţei;
Bucură-te, dreaptă închinare a Sfintelor Icoane;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 10-lea:
Pogorându-Se Mântuitorul să mântuiască neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca să-L vedem prin icoană, şi, dorindu-L, să-L slăvim şi să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Podoaba Bisericii dreptcredincioşilor şi lauda neruşinată s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânză, ca, văzând ereticii cei de pe urmă, să se ruşineze, iar cei ce cred, să cânte aşa:
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, că prin tine s-a întărit închinarea Sfintelor Icoane;
Bucură-te, că prin tine şi-a luat Biserica podoabă preafrumoasă;
Bucură-te, că ai fost biruitoare;
Bucură-te, apărătoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, stânca muceniciei;
Bucură-te, de minuni făcătoare;
Bucură-te, a fecioarelor povăţuitoare;
Bucură-te, milă către aproapele tău;
Bucură-te, ceea ce alungi eresurile;
Bucură-te, stingătoarea formelor păgâneşti;
Bucură-te, adâncul smereniei;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 11-lea:
Împărate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastră nu ar fi nădăjduită, dar Chipului Cel din Icoană, prin care s-a arătat puterea Ta, crezând şi mulţumind, ne închinăm dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Făclie prealuminoasă s-a arătat mahrama ta, Sfântă Veronica, că a aprins în lume lumina credinţei celei adevărate a lui Hristos şi a Sfintelor Icoane, pentru care îţi cântăm şi zicem:
Bucură-te, izvorule de apă al credinţei;
Bucură-te, cădelniţă cu focul dragostei;
Bucură-te, arătătoarea Soarelui Celui înţelegător;
Bucură-te, căldura focului mistuitor;
Bucură-te, mireasmă sufletelor;
Bucură-te, picătura dulce a inimilor;
Bucură-te, alinarea patimilor;
Bucură-te, roadă coaptă în grădina raiului;
Bucură-te, că te-ai încununat cu slavă;
Bucură-te, smirnă mirositoare a credinţei;
Bucură-te, boboc de crin ceresc;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 12-lea:
Vrând Iubitorul de oameni să dea har, mărturie ne-a dat Preasfântul Său Chip, ca, văzându-L, să ni se pară că suntem înaintea lui Dumnezeu şi cuviincioasă închinăciune să aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea
:
Având înaintea noastră Chipul lui Hristos, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, ne bucurăm, noi păcătoşii, de rânduiala lui Dumnezeu şi pe Sfânta Veronica, cea care a îndrăznit întâi a se apropia de Dumnezeire, o lăudăm, zicând:
Bucură-te, rugătoarea noastră către Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, frumuseţe cerească;
Bucură-te, floarea mucenicilor;
Bucură-te, întărirea Sfintei Biserici;
Bucură-te, mână mângâietoare;
Bucură-te, privire îndurătoare;
Bucură-te, sprijinitoarea sufletului meu;
Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvirea noastră de eresuri;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;
Bucură-te, şi te roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!
Condacul al 13-lea:
O, preamilostivă Sfântă Muceniţă Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusă a Sfintei Mahrame, primeşte acest mic dar ce-ţi aducem ţie acum şi aprinde întru noi flacăra iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreună cu tine să ne învrednicim a cânta în împărăţia lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se citeşte de trei ori).
Apoi se zice din nou: Icosul întâi şi Condacul întâi.