Răspuns ortodox comentariilor făcute la articolul ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”

0
1339

Răspuns ortodox comentariilor făcute la articolul ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”

Ca autor  a articolului  ”Ce ne învaţă Sfînta Scriptură despre suflet? De ce „martorii lui Iehova” n-au suflet?”, care a fost publicat atât în paginile Ortodoxia.md cât și în paginile Portalului Misionar Ortodox Moldova Creștină, și care a generat un șir de comentarii din partea martorilor lui Iehova, vreau să spun că afirmaţia  „martorii lui Iehova” nu au suflet, sau nu doresc să aibă suflet nu este din capul meu ci este o învăţătură luată din cartea martorilor – „noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor… Simţurile şi gîndurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supraveţuiesc distrugerii creierului”. (Ce ne învaţă în realitate Biblia? pag. 58) Oricine poate să cerceteze acest lucru. Aşa că nu văd pricina pentru care vă jigniţi  pe mine, domnule Marcu, trebuie să vă supăraţi pe cei ce au scris această carte. Martorii cu care m-am întîlnit susţineau această învăţătură, cred că şi dumneavoastră când mergeţi la „predică”, faceţi acelaşi lucru. Ori această învăţătură se contrazice cu Biblia, fiincă nu crearea  creierului  l-a făcut pe om viu, ci  suflarea  de viaţă a lui Dumnezeu(Facere2,7). Argumentele Biblice a existenţei sufletului nemuritor  le-am prezentat în articolul de mai sus, dar se pare că Biblia nu vă este argument, aţi trecut aceste versete cu vederea. În privinţa versetului de la Matei 10,28, mia-ţi făcut chiar un cadou. Aici vreau să atrag atenţia cititorilor asupra faptului ca o astfel de „traducere” (dată de d-l Marcu) a acestui verset găsim doar în Biblia martorilor,  şi doar în „traducerile” lumii noi.

Interpretarea martorilor: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă de cei care ucid sufletul  în gheenă.”( Matei 10, 28) – Dar după o astfel de „ traducere” această învăţătură  a Mântuitorului  rămâne fără sens. În acelaşi verset se spune să nu ne temem de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu-l pot ucide, deci la moartea trupului sufletul nu moare – fiincă el este nemuritor; şi tot aici (doar în interpretarea martorilor) spune că sufletul poate fi ucis. Sunt două învăţături care se contrazic, dar noi ştim că Mântuitorul nu învăţa învăţături care să se nege una pe alta. Deci, gîndiţi-vă şi singur domnule Marcu dacă e bine să denaturezi învăţătura Bibliei, ca să susţii propriile învăţături?

Şi încă una – dacă nu aveţi sau nu există un suflet nemuritor, de ce susţineţi cu tot dinadinsul că sufletul moare? CUM POATE SUFLETUL SĂ MOARĂ, DACĂ EL NU EXISTĂ?  Într-adevăr cuvîntul SUFLET  are mai multe sensuri în Biblie

 1. Suflet nemuritor

 2.Oameni  sau persoane

3. Viaţa omului

4. Animale,  ceea ce am arătat şi în articol. Iar versetele de la Iezechiel 18, 3-19, sau mai corect 18, 4-20, pe care îl aduceţi de 3 ori ca „argument” pentru moartea sufletului, (probabil că altul nu mai aveţi), după cum a observat şi Octavian nu e suficient, ba mai mult  se referă la sensul al 2-lea al sufletului – oameni sau persoane. Persoana tatălui sau a fiului care va păcătui, acela va muri: „17. Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi.  18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa.  19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi.  20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.”  Deci e clar că dacă citim nu doar o propoziţie ruptă din context, ci tot capitolul e cu totul altceva decît vreţi să susţineţi. De aici putem face concuzia că studiile dumneavoastră domnule Marcu sunt bazate nu pe Biblie, ci pe broşurile organizaţiei, unde sunt culese doar frânturi de versete, ori dumneavoastră cunoscînd adevăratul sens al Bibliei nu sunteţi destul de cinstit şi daţi alt sens al învăţăturii despre suflet, decât cel adevărat.

La capitolul logică am să spun şi eu ceva:

1. După „logica” d-lui Marcu  nemurirea sufletului se bazează doar pe scrierile lui Origen sau Fer. Augustin dar aceste scrieri nefiind Biblice nu le putem primi (cu toate că aceştia au fost buni cunoscători ai  Bibliei, şi ai limbilor în care au fost scrisă aceasta); totodată după „logica” d-lui, el ne  recomandă  să-l citim pe Aristotel filosof antic sec. 4 î.Hr. (ar fi această scriere mai Biblică?), care chipurile ar fi împotriva sufletului. De fapt  Aristotel  învaţă că sufletul este – puterea de viaţă (entelehia) a trupului. Fără suflet omul nu poate trăi, simţi, gîndi; iar după moartea  trupului sufletul este eliberat pentru viaţa veşnică. Sufletul este veşnic şi nemuritor.  Mai multe informații avem pe wikipedia.  Despre nemurirea sufletului şi  Origen şi Fer. Augustin  au  citit tot din Biblie. Mântuitorul Hristos ne învaţă că după ce a murit săracul Lazăr : „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.”( Luca16,22-23)  deci nu se spune că a murit creierul şi gata!!!  Și nu îndrăzniți să afirmați că e totul doar o parabolă, și sânul lui Avraam, și moartea și chinurile, pentru că s-ar primi că Hristos a spus doar bancuri. Iar la schimbarea la faţă s-au arătat  Moise şi Ilie ( d-l Marcu susţine că n-a fost ceva real), iar această arătare a fost atât de reală încât Apostolii au dorit să le facă chiar câte o colibă de fiecare (Marcu 9,4-5); Mă întreb, cât mai real trebuia să fie arătarea lui Moise și a lui Ilie ca să creadă și Martorii lui Iehova? De fapt, pentru noi destulă este și mărturia celor trei apostoli și nu încercați să susțineți că aici a fost doar o viziune pentru că ve-ți părea ridicoli! Mai sus, după afirmațiile voastre Hristos a spus doar bancuri, aici a arătat apostolilor doar ”viziuni”… Dacă continuați așa, mâine ajungeți să negați și existența lui Hristos, nu v-a rămas mult;  

În Vechiul Testament împăratul Saul prin vrăjitoarea din Endor,  făcînd păcatul spiritismului a vorbit cu Samuel după moartea trupească a acestuia. (1 Regi 28,11-18) Cum ar fi fost posibil aşa ceva dacă nu ar exista sufletul nemuritor? Iar ficțiuni?

2.După „logica”  „martorilor” dacă cuvîntul suflet are mai multe înţelesuri, înseamnă că suflet nemuritor nu există, cu toate că Biblia ne învaţă despre sufletul nemuritor.     

3. Şi iarăşi după „logica” lor dacă în afară de suflet mai exista şi duh, suflet nemuritor nu există! Ori prezenţa sufletului şi a duhului ne demonstrează că  pe lângă trup există  o parte spirituală a omului care îl face pe om viu, şi care ne leagă cu Dumnezeu, şi nu doar  creierul după cum afirmă „martorii”. D-l Marcu mărgineşte traducerea cuvîntului duh –  ruach în ebraică sau pneuma în greacă doar la cuvântul „vînt”, dar el se mai traduce şi, „Suflare”, „viaţă”, .., şi nu orice „vânt” face viu un corp neînsufleţit.  Şi duhul şi sufletul îl fac pe om viu, fără de acestea nici trupul şi nici creierul nu poate trăi, iar după moartea trupului merg la Dumnezeu: (3 Regi 17, 20-22) „Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”  21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” 22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat.”  „Iov 34,14. Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său şi suflarea Sa,  15. Toate făpturile ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.”

Iarăşi vreau să atrag atenţia la ce învaţă „martorii”: „noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor… Simţurile şi gîndurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte creierul îşi încetează activitatea. Amintirile,  sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supraveţuiesc distrugerii creierului”. (Ce ne învaţă în realitate Biblia? pag. 58) Iar  spiritul chiar după spusele d-lui Marcu e duhul, şi duhul nicăieri în Biblie nu moare, ci „se întoarce la Dumnezeu” (Ecles.12,7).  „Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!” (Fapte 7,59).  „Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.”( Luca 23,46) 

Şi în sfîrşit simţurile, sentimentele noastre nu depind numai de creier( după cum învaţă martorii), ci şi de suflet,  fiind darul lui Dumnezeu, omul trebuie să „iubească pe Dumnezeu din toată inima lui, din tot sufletul şi din tot cugetul (Matei 22,37; Marcu 12, 30; Luca 10 ,27; Deuteronom 6,5; 11,13; 13,3;30,6; 10,12). Nu există nici un verset în Sfânta Scriptură din care să învăţăm că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu doar cu creierul aşa cum învaţă „martorii”. Rugăciunea trebuie făcută şi cu duhul nu doar cu creierul! „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.”  (Ioan 4, 24)
Sufletul se bucură sau se întristează „întristat e sufletul meu până la moarte”
(Matei 26,38; Marcu 14,34).

Preot Ioan Goncear