Rânduială specială de înmormântare în cazul artistei Mădălina Manole (Rânduială care încalcă Canoanele Bisericii Ortodoxe)

0
420

Rânduială specială de înmormântare în cazul artistei Mădălina Manole (Rânduială care încalcă Canoanele Bisericii Ortodoxe)

Secretariatul Arhiepiscopiei Bucureştilor ne informează: Întrucât Biserica Ortodoxă condamnă sinuciderea ca fiind un păcat greu, nu admite pentru sinucigaşi oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare. De aceea, ca răspuns la solicitarea domnului Mircea Petru, soţul artistei Mădălina Manole (Anca Magdalena Mircea), Arhiepiscopia Bucureştilor aprobă doar oficierea rânduielii speciale de înmormântare pentru astfel de cazuri din motive de ordin pastoral pentru consolarea familiei îndurerate.

Ca atare, slujba va fi oficiată pe scurt, de un singur preot, în afara (exteriorul) bisericii parohiei cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Ploieşti.

Patriarhia.ro

Ortodoxia.md comunică următoarele: Cu toată stima și respectul față de artistismul de care a dat dovadă Mădălina Manole, Biserica Ortodoxă încalcă Canoanele lăsate de Sfinții Părinți, admițând înmormântarea ei, chiar și într-o formă prescurtată! Înaintea lui Dumnezeu, Mădălina este aceeași fiică Duhovnicească, care a fost datoare să respecte legea lui Dumnezeu! Dureros că și Biserica se fățărnicește și caută să placă oamenilor și nu lui Dumnezeu!

Mai jos, Canoanele Sfinților Părinți, din Pravila Bisericească care ne vorbesc despre sinucidere:

1849. -Sinuciderea este curmarea vietii proprii. Animalele nu se pot sinucide, caci ele n-au un trup incredintat spre pastrarea unei ratiuni, adica un suflet constient de misiunea fata de trupul in care traieste si de rostul sau in aceasta lume si in viata viitoare. Sinuciderea este cel mai mare pacat fata de sine, caci prin ea omul isi inchide definitiv calea spre pocainta. Sinucigasul da dovada de necredinta sau o credinta bolnava (Jud. 9, 54-57; I Regi 31,4-6; F. Ap. I, 28); pacatuieste contra trupului sau care este biserica Duhului Sfant (I. Cor. 6,19; Matei 27,5; Rom. 14, 8-12), si deci nu mai are iertare nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare, de aceea, sinucigasului nu i se mai poate face nici un fel de slujba, si nici nu se ingroapa in cimitir cu cei credinciosi (V. Miridele).

1850. -”Daca cineva fiind iesit din minte, se sinucide, sau se arunca in prapastie se poate face liturghie pentru el sau nu ? -R: Cu privire la sinucigasi clericul trebuie sa se lamureasca daca s-a sinucis fiind cu adevarat iesit din minte (adica nu a avut intentiunea, sau intamplarea l-a dus la moarte). Rudele celui sinucis, mint si spun ca era iesit din minti, ca sa se obtina pomenirea lui la rugaciune si jertfa miridelor. Insa uneori sinucigasii fac aceasta din pricina persecutiei oamenilor, sau necaz mare, si astfel, nu trebuie sa se aduca jertfa (miridelor), caci isi este sinucigas. Deci, clericul trebuie sa cerceteze cu bagare de seama ca sa nu cada sub osanda” ( aruncarii margaritarelor inaintea porcilor). (Matei, 7,7) Timotei 14.-

1851. -”Sinucigasul de buna voie nu trebuie sa fie slujit sau pomenit la vreo slujba, caci si-a dat sufletul satanei ca si Iuda Iscarioteanul. Cel ce s-a sinucis fiind bolnav si iesit din minti, poate fi slujit. Sinucigasul care s-a omorat din imputinarea sufletului, adica din frica de oameni, sau de persecutii, sau de boala, care nu-i atinge mintea, acela nu poate fi pomenit”. -ILT, 250.

1852. -”Cine se va ucide singur de buna voie, acestuia sa nu se cante nici sa i se faca pomenirea lui niciodata, iar de va cadea fara voia lui, si se va ucide, si va muri, acestuia sa i se cante si sa i se faca pomeniri”. -PBG, 40; Trebnic p. 527.

1853. -” Orice om de voia lui de se va arunca pe sine dintr-un tarmure jos si va muri, sau intr-o apa, sau dintr-o piatra sau se va junghia pe sine insusi, sau in orice fel de moarte, sau cu o funie se va spanzura; unul ca acela sa nu se ingroape ca crestin, nici sa-l prohodeasca, ci sa-l lepede pe dansul ca pe un spurcat. Iar de va fi facut aceasta pentru Dumnezeu sa nu se crute, fiindca niste bunatati ca acelea si fel de moarte n-a invatat Dumnezeu pe nimenea. Iar de-i va fi facut lui altcineva aceasta, pe acela sa-l cante si sa-l ingroape si pomeniri sa-i faca ca si la tot crestinul”. PBG, 143.

1854. – Unii sunt de parere, ca s-ar putea face o slujba sumara cu aprobarea episcopului, numai la mormant, fara a fi dus in biserica, preotul fiind imbracat numai cu epitrahilul, a celor sinucigasi a caror moarte ar avea motive de ingaduinta, cu conditia, ca preotul sa nu faca necrologul, ci numai sa vorbeasca de pacatul sinuciderii cu scop moral si pastoral (Sirah 30,17; Filip. 1,21-30; II Regi 1,1-27).