Preotul, părintele nostru sufletesc

0
300

Preotul, părintele nostru sufletesc

„Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.” (Evrei 5, 4 ) Preotul este omul chemat de Dumnezeu la cinstea preoţiei. Nimeni nu este mai mare decât preotul pe pământ. Harul lui Dumnezeu l-a urcat pe preot pe piscul cel mai înalt al slujirii preoţeşti. L-a înzestrat cu o putere pe care n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor, şi anume puterea de a ierta păcatele credincioşilor şi de a sfinţi, de a lega şi dezlega, puterea de a scoate din iad sufletele şi de a le duce în Rai.

Preotul este părintele sufletesc al tuturor, chemat ca martor sau sfătuitor ori ca reprezentant în cele mai solemne momente ale vieţii binecuvântând şi sfinţind leagănul, nunta sau patul morţii; este un părinte la picioarele căruia creştinii spun cele mai intime mărturii, un om care prin starea sa este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelui şi trupului, care, nefiind de nici o treaptă socială, ţine deopotrivă cu toate clasele sociale şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţei şi asupra inimii.

Preotul cu dragoste de altar, postitor, râvnitor pentru mântuirea altora, acesta este om al lui Hristos.

Ana Alina Mircea