Biserica și Politica

0
297

Biserica și Politica

Politica este indeletnicirea cu treburile cetățenești, pentru bunul mers al vieții sociale. Preoția este îndeletnicirea cu treburile duhovnicești, pentru îndrumarea credincioșilor spre faptele vieții veșnice. Preoții sunt ziditorii templului lui Hristos (Efes. 4,11-16) și sunt oamenii duhovnicești care pot judeca totul iar pe ei nu-i poate judeca nimeni, dacă trăiesc în adâncime viața în Hristos (I Cor. 2,15). De aceea ei se pot ocupa cu treburi administrative și gospodărești, numai pentru treburile bisericești, conform cu canoanele și legile Bisericii. Politica este bună însă numai pentru mireni, dar nu și pentru clerici. Preoții care se amestecă și prețuiesc treburile politice mai mult decât – cele ale Bisericii, fac o mare greșeală, mai ales când aduc sminteala aproapelui, prin faptele lor (Pravila Bisericească – Politica).

Biserica este un organism viu, iar partea lumească a Bisericii este chemată a se adapta condiţiilor istorice în care îi este rânduit să trăiască. Însă, chiar şi această relativizare a părţii lumeşti a Bisericii noastre este guvernată de percepte neschimbabile, dăruite de oameni şi mai ales de Sfinţi care au fost inspiraţi în lucrarea lor de Duhul Sfânt.  Să ne reamintim ce spun Canoanele Bisericii despre implicarea preoţilor în politică:

Canonul Apostolic 6: Episcopul sau preotul sau diaconul purtări de grijă lumeşti să nu ia asupra-şi, iar de nu ascultă, să se caterisească.

Canonul Apostolic 81: Am zis că nu trebuie episcopul sau preotul să se amestece în administraţia publică, ci să se îndeletnicească cu treburile Bisericii. Deci ori să se înduplece a nu face aceasta, ori să fie caterisit.

Canonul 10 al Sinodului VII Ecumenic: nu se îngăduie stabilirea unor preoţi (în Constantinopole) pentru a servi bogaţilor sau pentru a îndeplini funcţii publice.

Credinţa mea, discuţiile mele cu duhovnicul, toate cele pe care le-am învăţat la Facultatea de Teologie Ortodoxă şi mai presus de orice, dialogul purtat cu Dumnezeu în rugăciunea ortodoxă îmi mărturisesc faptul că aceste Canoane sunt valabile şi astăzi. Aşa că îmi fac şi eu datoria şi mărturisesc la rându-mi…”.