În „brațele părintești”

0
254
ÎN „BRAŢELE PĂRINTEŞTI”

Rămas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimănui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerând de-a pururi mila Lui.

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semănat de timpuriu
În suflet tainele credinţii
Şi rodul lor mă ţine viu.

O, scumpa mea batrână sfântă
Eu, tot ce am iţi datoresc,
Căci m-ai adus la cunoştinţă
Părintelui Celui Ceresc.

„Când tatăl meu” (cum zice psalmul)
„Şi mama mea m-au părăsit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sânul milei m-a primit.

Deci, suflete al meu smerite
Întraripează-te mereu,
Prin rugăciune prea fierbinte
Şi dragoste spre Dumnezeu.

Privind în inimă cu mintea
Să cauţi tainicul izvor,
Din care viaţa se adapă
Cu darul cel mântuitor.

Urmează calea mântuirii
Trăind în pace singurel,
Şi toată grija cea lumească
S-o lepezi astăzi pentru El.

Autorul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul,
însă au fost trimise de Nicoleta P