Vorbim atat de usor despre iubire, dar iubim atat de putin!

0
1548
Vorbim atat de uşor despre iubire, dar iubim atât de puţin!

Ne aflăm la vârsta în care sentimentele pătrund în sufletul nostru… la unii mai puţin, la alţii mai mult. Deşi sentimentele noastre fluctuează, dragostea Lui Dumnezeu pentru noi niciodată nu fluctuează. Ea nu este micşorată de păcatele noastre sau de nepasarea noastră; tocmai de aceea este neabătută în hotărîrea ei de a ne vindeca de acele păcate, de acele răni sufleteşti, oricît ne-ar costa pe noi şi oricît L-ar costa pe El.
Mă întrebam zilele trecute câţi dintre noi ştim să iubim cu adevărat… Azi vorbim atât de uşor despre iubire, dar iubim atat de puţin! Adolescenţa a fost şi va rămâne întotdeauna perioada în care simţim într-un mod foarte curat primii fiori ai dragostei şi ai iubiri sincere. Este foarte greu însă, să avem răbdare în această perioadă a vieţii. Tinerii vor totul ,,peste noapte”, în câteva minute toate dorinţele să li se împlinească. Dar, Domnul nu este un magician sau vrăjitor, care să facă o vrajă şi fiinţa dragă să ne iubească într-o clipă. Domnul este Răbdarea noastră. Cine iubeşte şi nu are răbdare, acela nu iubeşte. Iubirea fără răbdare nu este iubire; ci o mare cădere în idolatrie.

Când iubim pe cineva prea mult, nu prea avem parte de acea persoană…dacă, însă, lăsăm toată iubirea noastră în mâinile Domnului, ştie Dânsul cum să râduiască totul spre bine. Domnul niciodata nu intarzie prea mult la chemarea noastra.
Sfintii sunt cei care ne intaresc de fiecare data. Cuvintele pline de talc si intelepciune, patrund in adancul fiintei noastre luminandu-ne si umpland sufletele noastre de bucurie!
Iubiti? Si Sfintii au iubit. Mai presus de toate au iubit pe Dumnezeu, apoi pe aproapele. Intotdeauna cand ma gandesc la sentimentul suprem al dragostei, imi amintesc de prima minune facuta de Mantuitorul Hristos, la Nunta din Cana Galileii. Mirilor li se terminase vinul, iar Maica Domnului a alergat la Fiul Sau Cel preaiubit, spunandu-i: ,,Nu mai au vin!”. Si iata cum Domnul Hristos a savarsit aici prima Sa minune, transformand apa in vin. De fiecare data cand suntem intristati, cand suferim si cand iubim fara sa primim iubire, Maica Domnului este cea care alearga la Mantuitorul Hristos si spune: ,,Fiule, nu mai au vin!”.
Vinul reprezinta Adevarata Bucurie. Adevarata noastra unire cu Hristos, cat si cu cel pe care il iubim. Vinul este ospatul credintei noastre in Hristos. Vinul este incredintarea iubirii noastre in mainile Domnului. Incredintarea în mâinile lui Dumnezeu, deschide un izvor de bucurie vesnica în noi. Dar si invers, trairea repetata si perseverenta a bucuriei profunde, oricare ar fi circumstantele exterioare, conduce în mod sigur la o si mai mare incredintare. Cine nu cauta bucuria? Cine o gaseste dar nu este cea Adevarata; este doar o bucurie trecatoare creata de lucrurile lumesti, de duhurile necurate. Unde este bucuria de la Tatal? In linistea sufletului aflam bucuria, si avem constiinta prezentei lui Dumnezeu. Si unde este Dumnezeu cu darul Sau, acolo nici un lucru nu este greu. Ea nu se ascunde in grija celor lumesti, ci in unirea noastra cu Dumnezeu. In intalnirea noastra cu El.
O colega m-a intrebat: ,,de ce trebuie sa iubim?” Nu stiam in acel moment ce sa-i raspund, dar mai tarziu mi-am dat seama de ce trebuie sa ne iubim unii pe altii. In primul rand, aceasta este porunca Mantuitorului; porunca iubirii. Iubim pentru ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este insasi Iubire.
Sentimentul de iubire, un tanar ar putea usor sa il marturiseasca prin faptele sale. Nu exista cuvant pentru a-i arata celuilalt dragostea noastra.
Toate vin prin credinta si nadejde, iar acestea le putem dobandi doar cerandu-I Lui ajutorul neincetat. Asa vom deveni fii ai iubirii, ucenici si slujitori ai Lui- fii ai rugaciunii si nu fii pacatului. Copii ai dragostei…iar Dragostea nu cade niciodata.
Multi tineri confunda sentimentul de iubire, cu placerea trupeasca. Iubirea adevarata inseamna jertfa, nu placere; placerea de a iubi adevarat fiind de natura mult mai inalta decat si-o inchipuie multi. Orice lucru bun incepe prin jertfa, printr-o renuntare. Iar „rasplata” vine uneori mai repede, alteori mai tarziu, si aceasta rasplata este: ori luminarea cu dragoste a celui iubit de catre Cel de Sus, ori scoaterea noastra la lumina, din inselare, amagire. Nimeni nu ar fi fost vrednic sa vorbeasca vreodata despre dragoste daca nu ar fost El. Nimic mai frumos nu este in tinerete decat sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp. Trebuie să fim încredinţaţi că Tatal stie iubirea noastra, sa credem ca Dumnezeu este Făcătorul, Creatorul făpturii şi al omului, dar în acelaşi timp şi purtătorul de grijă si datatorul Bucuriei celei Vesnice!.
Sa credem ca „În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri”. In mâna Lui salasluieste adevarata iubire. Acolo o gasim…