Patimile Tale, Doamne!

0
543

Patimile Tale, Doamne!

Vineri seara lacrimi grele genele îmi zugrăvesc,
Ale Tale patimi, Doamne, simt că parcă mă orbesc.
Spinii Tăi de pe coroană inima mi-o-nsângerează,
Cuie-Ţi traversează trupul, îngerii Ţi-l tămâiază.

De-aş fi fost ‘n-acele timpuri, oare ce aş fi făcut … ?
Aş fi plâns cu Maica Sfântă, sau cu ei Te-aş fi bătut?
Lasă-mi mantia durerii să o port în locul Tău
Şi să fiu scuipat în faţă c-am uitat de Dumnezeu!

Decât coasta să-Ţi străpungă, mâinile să mi le taie,
C-am uitat să-Ţi mulţumesc că nu m-am născut în paie.
Înaintea feţei Tale a privi nu îndrăznesc:
„Răstigneşte-L!”, se aude pe Golgota când păşesc.

Când Te-am pironit Iisuse, nu ai scos nici un cuvânt;
Deşi Te-ai rugat la ceruri, nu ne-ai spus că eşti Cel Sfânt.
Tu doar ai avut credinţă, în smerenie dulceaţă,
Chiar şi când Te chinuiai vărsând sângele pe faţă.

Toate spre zidirea noastră şi spre-a Ta împărăţie
Pe pământ ai coborât ca să fim asemeni Ţie.
Înviat-ai din mormânt, iadul ai cutremurat,
Doamne, Ţie-Ţi mulţumim, fiindcă astăzi ne-ai iertat!


Cu fiască supunere întru Domnul
RamonaBV