PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

0
267
PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, Î.P.S. VLADIMIR
Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove
„Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos,
Cel ce a ieşit din mormânt ca un mire;
şi să prăznuim, împreună cu cetele iubitoare de praznice,
Paştile lui Dumnezeu, cele mântuitoare”
(Canonul Învierii, cântarea a 5-a)
HRISTOS A ÎNVIAT!

P.S. Episcopi, P.C. Blagocini, P.C. Preoţi şi Diaconi, Cinului Monahal şi tuturor binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzită Biserica Ortodoxă Din Moldova.
Iubiţi credincioşi,
Cât este de sfântă această noapte de mântuire! Cât este de strălucit acest praznic al praznicelor! Cu câtă bucurie am cântat: „O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, înţelepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale!” (Troparul al 2-lea, Cântarea a 9-a de la Utrenia învierii).
Da, iubiţi credincioşi, aceasta este bucuria noastră, aceasta este şi nădejdea noastră: bucuria că în această noapte sfântă Hristos cel Răstignit a Înviat şi noi toţi suntem părtaşi ai învierii Sale şi nădejdea că ne vom împărtăşi cu Domnul, mai adevărat, adică mai deplin, în Împărăţia Sa în veşnicie – căci ziua cea neînserată, ziua cea fără de sfârşit este veşnicia.
Şi pentru că noaptea aceasta este atât de înălţătoare, este „împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, după cum împreună am cântat, vă adresez chemarea să stăruim puţin asupra unui înţeles adânc al acestei sărbători, şi anume acela că Hristos cel Înviat, pe care astăzi Îl slăvim, este însăşi viaţa şi izvorul vieţii noastre.
Despre faptul că Hristos este viaţa şi izvorul vieţii avem mărturii atât din Vechiul Testament, precum ne spune psalmistul: „că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină» (Ps. 35,9), cât şi în Noul Testament, prin mărturisirile lui Hristos Domnul şi prin cele ale Sfinţilor Apostoli. Astfel, mărturisind despre Sine, Mântuitorul Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), precum şi: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25); de asemenea „Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35). Mărturisind despre rostul întrupării Sale în lume, rost pentru noi, oamenii, Hristos a spus: „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), sau „Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac” (Ioan 10, 28).
Datori suntem în toată vremea să luăm aminte la viaţa noastră şi să nu ne mulţumim cu faptul că suntem botezaţi, ci să facem faptele credinţei, ca din aceste fapte să cunoaştem cum ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu, după cum ne îndeamnă şi Sfântul Apostol Pavel: „Aşadar, acestea zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile – adică necredincioşii -în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştintei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos” (Ef. 4, 17-20).
De asemenea datori suntem să facem faptele credinţei şi să ne curăţim sufletele noastre prin Taina Spovedaniei şi să primim Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos prin Taina Cuminecării, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră aţi şi făcut în aceste zile.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Hristos ne dăruieşte şi nouă tuturor pacea Sa aducătoare de bucurie. Ca şi Apostolii oarecând, primind pacea lui Hristos, aflăm împăcare sufletelor noastre şi ne arătăm vrednici de primirea lui Hristos Înviat, în Taina Sf. împărtăşanii. Iar apoi mărturisim că am aflat „Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată”, credinţa mărturisitoare a învierii Domnului. Ca şi pe Apostoli, întâlnirea cu Hristos cel înviat ne transformă din ucenici cu puţină credinţă şi înţelegere în mărturisitori ai Învierii Domnului, Cel ce a surpat peretele despărţirii şi a adus pacea.
Îndemnul meu la acest praznic slăvit este să cerem lui Hristos cel Înviat să ne dăruiască pacea Sa aducătoare de bucurie, pacea sufletului şi cea a împăcării cu semenii, să ne dea gândul cel bun al împăcării cu fraţii noştri, ca împreună să mărturisim credinţa ortodoxă întemeiată pe învierea Domnului.
Să rugăm pe Hristos Domnul să ne binecuvânteze pe noi toţi şi să ne facă pe toţi părtaşi învierii Sale în împărăţia cea cerească.

HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Din mila lui Dumnezeu,
ÎNALT PREA SFINŢITUL VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVE
Învierea Domnului, 2010
Chişinău
www.mitropolia.md