Giulgiul: martor al unei prezenţe

0
307
Giulgiul: martor al unei prezenţe
Cum se poate întâmpla ca zeci de mii de persoane să pornească în călătorie la Torino, să se aşeze la rând pentru a merge să vadă şi să mediteze cu privire la un Giulgiu îngălbenit şi pe care sunt imagini decolorate şi inexplicabile ale unui om răstignit cu mii de ani în urmă? Pentru cei care cred acel Giulgiu este cel în care a fost învelit Iisus Hristos. O relicvă unică şi tulburătoare. Un giulgiu imprimat de o energie necunoscută, cu resturile hematice ale Răstignitului.
Însă unii intelectuali şi jurnalişti susţin că e vorba de un fals construit în mod deliberat pentru a-i înşela pe cei care cred. Printre miile de cărţi, articole, lucrări care au fost scrise despre Giulgiu, deosebit de clar şi exhaustiv este volumul scris de Emanuela Marinelli: „Giulgiul. Martor al unei prezenţe”, publicat de Editura San Paolo. Având la activ circa zece cărţi, nenumărate colaborări cu reviste şi un număr impresionant de articole, Emanuela Marinelli este considerată a fi printre dintre cei mai mari cercetători ai Giulgiului. Laureată în ştiinţe naturale, a colaborat cu „La Sapienza”, are o diplomă de catehet specializat, şi a ţinut cursuri la „Centro Romano di Sindologia” şi Universitatea Liberă Preasfânta Maria Ridicată la Cer. Agenţia Zenit i-a luat un interviu, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru ITRC.ro, de unde îl preluăm în continuare:
– Cu cât încearcă s-o discrediteze, cu atât creşte interesul persoanelor faţă de această ţesătură de lână pe care este imprimată în manieră inexplicabilă amprenta unui om mort pe cruce: care sunt, după părerea dumneavoastră, motivele acestui interes continuu şi reînnoit?
– Mass-media au răspândit cunoaşterea Giulgiului. Cel care află că există această ţesătură extraordinară, se apropie de ea, uneori, iniţial numai din curiozitate. Dar dacă sunt fără prejudecăţi, sunt fascinaţi de misterul acestei relicve extraordinare.
– Care sunt elementele şi motivele care ne fac să credem că omul imprimat pe acea ţesătură este Iisus din Nazaret?
– Totul coincide cu pătimirea lui Iisus, chiar şi în detalii cum este biciuirea, mai înverşunată decât cea aplicată condamnaţilor obişnuiţi la răstignire.
– Ce relaţii există cu relatările din Evanghelii şi cu istoria?
– Rănile omului de pe Giulgiu ne permit să reparcurgem ultimele sale ore într-o Via crucis. Însă este interesant că unele amănunte diferă de iconografia tradiţională, cum ar fi cuiele împlântate la mâini, dar coincid cu datele arheologice.
– De ce printre atâtea persoane răstignite de către romani, a rămas imprimată pe ţesătură numai amprenta acesteia? Şi în ce mod figura trupului învelit s-a imprimat pe ţesătură?
– Un răstignit oarecare ar fi ajuns într-o groapă comună, nu într-o ţesătură de preţ. Omul învelit în Giulgiu a rămas în el puţine ore şi a lăsat amprenta sa inexplicabilă care poate să fie asemănată numai efectului unui fulger de lumină.
– Şi totuşi o anumită cultură îi acuză pe cei care cred că sunt aşa de mult influenţaţi de devoţiune încât cred într-o „cearşaf murdar”, care n-ar fi altceva decât un fals creat în mod intenţionat pentru a-i înşela pe cei care cred. Conform examenelor pentru datarea pânzei, făcute în anul 1988 cu tehnica radiometrică Carbon 14, ţesătura asta ar fi încadrată într-o dată cuprinsă între 1260 şi 1390. Cum replicaţi la aceste argumentări?
– Bucata pentru datare a fost prelevată dintr-un colţ deteriorată şi cârpită, absolut nereprezentativă pentru întreaga ţesătură. Datarea aceea a fost pe deplin dezminţită.
– Dacă într-adevăr amprenta şi urmele de sânge de pe ţesătură sunt ale lui Iisus Hristos, Giulgiul ar ridica întrebări tulburătoare: adică, de ce a voit Domnul să lase o amprentă indelebilă a pătimirii lui Isus? În acest caz Giulgiul ar fi o dovadă decisivă pentru sceptici. Care este părerea dumneavoastră în această privinţă?
– Domnul vine în ajutorul celui care are puţină sau nici o credinţă prezentând rănile sale ca lui Toma. Ne revine nouă să îngenunchem în faţa acestei relicve exclamând „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Pentru cel care este sceptic în mod încăpăţânat, nici o dovadă nu va fi vreodată îndeajuns. Însă Giulgiul, aşa cum a spus Paul Claudel, „este mai mult o prezenţă decât o imagine”. Pe bună dreptate Papa Ioan Paul al II-lea a definit Giulgiul ca „Martor mut dar deosebit de elocvent al pătimirii, morţii şi învierii lui Hristos”!
www.catholica.ro