ADRESAREA PASCALĂ A PATRIARHULUI MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII KIRIL CĂTRE ARHIPĂSTORI, PĂSTORI, MONAHI ŞI MONAHII ŞI TOŢI FIII CREDINCIOŞI AI BISERICII ORTODOXE RUSE

0
450
ADRESAREA PASCALĂ
A PATRIARHULUI MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII KIRIL
CĂTRE ARHIPĂSTORI, PĂSTORI, MONAHI ŞI MONAHII ŞI TOŢI FIII CREDINCIOŞI AI BISERICII ORTODOXE RUSE
Iubiţi confraţi arhipăstori, cinstiţi părinţi, nevoitori, fraţi şi surori întru Hristos! Cu ocazia luminoasei şi mântuitoarei sărbători a Învierii Domnului sunt nespus de bucuros să vă salut din toată inima cu triumfătoarele cuvinte ale binevestirii pascale:
HRISTOS A ÎNVIAT!
În această noapte plină de lumină, trăim o atotcuprinzătoare bucurie, or evenimentul care a avut loc cu multe secole în urmă în apropierea vechiului Ierusalim, are legătură directă cu fiecare dintre noi. Mai mult decât atât, Învierea Domnului are o semnificaţie inestimabil de mare pentru că prin acest act Mântuitorul a dat posibilitatea de a căpăta unitatea cu Dumnezeu fiecărui om care a luat aminte la chemarea Sa: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” (Matei 25, 34).
Din acest motiv rostim dimpreună cu Sf. Ioan Gură de Aur: „Nimeni să nu se plângă de credinţă, căci pentru toţi astăzi a venit Împărăţia”. Sărbătorind Învierea Domnului, mărturisim veridicitatea acestor cuvinte, pentru că fiecare om, chiar şi cel mai mare păcătos, răscumpărat cu sângele lui Hristos, nădăjduieşte spre mântuire. Pentru păcatele noastre, precum şi pentru păcatele întregii omeniri s-a plătit cu scumpul sânge al Răstignitului. Pentru a ne putea bucura de rodul Răscumpărării trebuie să avem credinţă şi să ne botezăm (Marcu 16, 16). Mulţi dintre semenii noştri sunt botezaţi, dar cât de puţini sunt cei care au suficientă credinţă spre a le putea schimba vieţile.
Îmbrăţişarea vieţii în Hristos nu înseamnă doar schimbarea vieţii spre bine. Este o schimbare radicală, care duce spre triumful vieţii şi plinătatea firii (Ioan 10, 10) valabilă atât pentru această viaţă trecătoare, cât şi pentru cea veşnică.
Iar sărbătoarea Învierii Domnului ne ajută să simţim direct nu numai această trainică legătură cu evenimentele de acum două mii de ani, dar şi cu triumful iminent al „dreptăţii veşnice” (Daniel 9, 24), când „Dumnezeu va fi toate în toţi” (I Corinteni 15, 28). Ne învăţăm să vedem în istoria omenirii realizarea planului Creatorului, conştientizând „adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii lui Dumnezeu” (Romani 11, 33), prin care Milostivul Creator duce omenirea spre mântuire.
Capacitatea de a privi istoria prin prisma Învierii Domnului este importantă în această epocă mai mult ca niciodată – epocă în care intenţiile şi trăirile înalte şi nobile sunt limitate de grijile materiale, iar timpul care fuge uimitor de repede îi face pe contemporanii noştri să uite că „zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16). Trăind cu noutăţile, temerile şi grijile de moment avem tendinţa de a uita cele mai importante lucruri: mântuirea sufletului, planul divin din veşnicie, sfinţenie şi desăvârşire.
Învierea Domnului ne permite să ne ridicăm peste agitaţia de rutină, pentru a vedea dragostea Divină în toată grandoarea ei, care pentru neamul omenesc a ajuns până la cruce şi moarte. Din acest motiv este important să conştientizăm că prin Învierea Sa, Domnul reînnoieşte natura umană, dând întărire puterilor sufleteşti fiecărui creştin în slujirea sa faţă de Biserică, ţară, societate, familie şi aproape.
Nu sunt puţine greutăţile pe care le întâmpină atât oamenii simpli, cât şi popoare întregi: astăzi oamenii de pe întregul mapamond suferă de vrajbă, războaie, sărăcie, boli, singurătate şi alte neajunsuri sociale. Lumea se consumă în căutarea unui trai mai bun, încercând cu disperare să găsească răspunsuri la întrebările sale în logica umană, în tehnologii politice sau reţete economice. Biserica, precum şi istoria vorbesc despre un singur lucru: viaţa trebuie trăită în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci în lumina Învierii lui Hristos ni se va descoperi sensul celor ce se întâmplă şi vom căpăta astfel capacitatea de a răspunde adecvat celor mai periculoase provocări ale contemporanietăţii.
Fie ca Mântuitorul Înviat să insufle şi în sufletele noastre hotărârea de nestrămutat de a trăi după poruncile Sale!
Vom împărtăşi unii cu alţii bucuria acestui triumf! Să le încălzim inimile celor care suferă şi duc lipsuri! Să vestim Învierea Domnului tuturor: aproapelui şi celui îndepărtat. Cu sârguinţă să lucrăm spre prosperarea ţărilor în care trăim.
Înalţ rugăciuni fierbinţi către Domnul spre a ne dărui viaţă liniştită şi paşnică. Fie ca Bunul Dumnezeu să trimită Bisericii Sale ajutor şi putere spre a fi de folos duhovnicesc popoarelor păstorite, pentru ca toţi împreună să creştem în credinţă, nădejde şi dragoste.
Vă adresez încă o dată din toată inima şi cu neţărmuită bucurie vestea biruinţei Dumnezeului asupra morţii, Care Înviază împreună cu Sine toată omenirea:
Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!
SANCTITATEA SA KIRIL,
PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII
Moscova
Învierea Domnului, 2010
preluat: www.mitropolia.md