Schitul mării

0
456
Schitul mării

În haina neagră, monahală –
EU
suflet ascuns.
Trăiesc o viaţă pură –
Castă
Şi caut un răspuns.


Din viaţa cea condusă rău
De oameni tot mai mici
Nu judec, nu condamn la greu,
Sunt doar nişte furnici.


M-apucă-un dor nebun „de-albastră” –
Marea
Şi într-o-n apa pură
Castă
Şi-mi pâlpâie chemarea.


Doar noaptea, când e flux şi lună
Şi raze dulci aprinse,
Se mângâie a mea cunună
Şi-mi înfloresc de mii de ori
Simţirile învinse.


Şi-acum repet, îmi este dor
De bâzâitul muştelor,
Căci în chilia-ntunecată,
E linişte şi pace …
Ca într-o groapă…


Oana.Elena.P
&
Corector RamonaBV