Prostie omenească să spui că din maimuță

0
299
Prostie omenească să spui că din maimuță
Prostie omenească să spui că din maimuță,
am provenit ca oameni, dar totuși să vedem
Ce spun și ele dacă le-n trebi de e posibil
o astfel de părere ieșită cu toate că e ferm!

O dată o maimută din evul anecdotic,
Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea asta îmi pare odioasă…
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.
Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!
Cât am bătut eu jungle, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „mame”…
Nu veţi vedea vreodată cât soarele și luna
O minte de maimută dospind în ea minciuna!
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâlnește razboi religios
Nici „sfinte inchiziții”, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoială ce duce la ateism,
Nici ordini materiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.

Aministraţia Ortodoxia.md