Lăsaţi-mă să cred…

0
378
Lăsaţi-mă să cred…

Lăsaţi-mă să scriu şi să iubesc,
Nu îmi luaţi dreptatea ce-o rîvnesc.
Lăsaţi-mă să calc peste nimicuri
Şi Dumnezeul Viu să îl slăvesc.

Lăsaţi-mă cu părul pe grumaz,
În ţara mea e-un obicei străbun.
De ce-mi luaţi şi dreptul să vorbesc
Slăvind în veci pe Dumnezeu cel Bun?

Lăsaţi-mă Fecioarei să mă-nchin
Şi Sfinţilor – copii de neam român,
De ce-mi luaţi icoana din pereţi
Şi mă hrăniţi cu vrajbe şi venin?

Lăsaţi-mă-n credinţa creştinească,
Nu în bătaia flăcării păgîne,
Şi vă îndemn iubiţii fraţii mei –
În rugăciuni stau armele române.

Nu în cuţite, bîte, lănci şi săbii,
Nu în vărsări de sînge păgînesc
Ci în credinţa noastră strămoşească,
În Tatăl, Fiul, Duhul Creştinesc.

Nu ura este arma apărării,
Armura noastră este Duhul Sfînt,
Cine urăşte este fiu durerii,
Cel ce iubeşte, frate în Cuvînt.

Voi fraţii mei, de ruga-mi ascultaţi,
Nu îmi luaţi dreptatea ce-o rîvnesc,
Lăsaţi-mă să calc peste nimicuri
Şi Dumnezeul Viu să îl slăvesc.

Răileanu Victor