Trup frumos și suflet mort

0
883

Trup frumos și suflet mort

Ne îngrijim deseori de aspectul fizic, de aspectul exterior și nu de cel interior. Suntem nemulţumiţi de felul în care ne-a plăsmuit Dumnezeu în pântecele mamelor noastre, şi începem să ne creem singuri o imagine pe care ceilalţi să o aprecieze, eventual, s-o admire. Mai ales tinerii, sunt atât de preocupaţi de acest aspect, încât au uitat că frumuseţea chipului vine din interior, vine din inimă.

Credeţi că toate produsele make up, tot ceea ce vedeţi la televizor sau pe internet, vă ajută să îmbunătăţiţi ceva? Machiajul pentru mine este o mască. O mască ce acoperă toate „defectele”. Dar care „defecte”, stau şi mă întreb?! Defecte care de fapt El ni le-a daruit, dar acestea nu se numesc „defecte”, deoarece noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iar în Dumnezeu, nimic nu-i defect. Înfrumuseţarea trupească, are rolul de a aduce întunericul în sufletele noastre, pe când în Dumnezeu întuneric nu este, ci Lumina Lui este nepătrunsă şi neapropiată. Însă, nu toţi ştiu aceasta. Sau cei ce stiu, nu vor să creadă. Nu vor Lumina.

Când ne mândrim cu trupurile noastre, sufletul devine mort. Smochinul acoperit de frunze este arătos la vedere, dar nu s-a învrednicit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade, iar roade nu avea, fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească?! (Sf. Teofan Zavoratul).

La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Căci mândrindu-ne cu trupul, nu dobândim bucurie sau plinătate, ci golirea bunătăţii din suflet. Şi putem spune: că nu suntem împliniti atunci cand arătăm bine, ci doar atunci când suntem apreciati pentru ceea ce suntem cu adevarat înăuntrul nostru. Şi fără frumuseţea sufletului, nimeni nu este apreciat cu adevărat.

Dar, să nu credem că cel ce este frumos, păcătuieşte. Să credem însa, că cel ce se înfrumuseţează păcătuieşte, căci, precum arată Creatorul, aşa trebuie să arate şi chipul omului. S-au inventat numeroase emisiuni, în care rolul principal îl are „operaţia estetică”, însă, aceasta nu are şi un rol pozitiv. Iar revin la afirmaţia facută în rândurile anterioare, şi anume că nu suntem mulţumiţi cu ceea ce El ne-a dat. De aceea apelam la „îngrijirea trupească” prin fel şi fel de intervenţii.

Să amintesc şi cât de mult rău facem celor nevoiaşi din jurul nostru, căci pe când noi irosim bani pe înfrumuseţarea loock-ului propriu, altii de lângă noi, mor de foame, lipsuri şi de boli netratate. Aceasta din cauza că iubirea creştinească ce trebuia să le-o dăruim, s-a transformat în iubirea propriului trup. Iată cum iubirea de sine, loveşte în aproapele pâna la moartea lui trupească. Iată câtă milostenie am putea face cu banii pe care îi risipim pe trupul nostru degeaba!

Din pricina superficialitătii, nu vrem să vedem că frumuseţea pe care Domnul ne-a dat-o are o valoarea enormă. Suntem orbi şi ne place să vedem şi să auzim numai cele lumesti, iar de cele duhovniceşti ne ruşinăm complet. Când ne îngrijim de aspectul nostru, ajungem să ne slujim nouă înşine, şi nu Lui. ,,Dumnezeu te-a făcut frumoasă? Apoi de ce atunci te sluţeşti pe tine? După cum o statuie de aur ar mânji-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor. De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Nici unul, ci lupte mai multe, bârfe mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe.”(Sf. Ioan Gură de Aur ). Când trupul ni-l împodobim sau chipul ni-l mascăm, din interiorul nostru se şterge Chipul Lui. Renunţăm la Chipul Său pentru a ne creea nouă înşine un alt chip; o împotrivire sau chiar o modificare a zidirii Sale. Cum am putea să aducem din nou acest Chip înauntrul nostru? Un chip al Smereniei şi al Iubirii? Iată, Sfântul Ioan Gură de Aur ne răspunde iarăşi: ,,Cum poate cineva să-L poarte în sufletul său pe Dumnezeu? Practicând virtutea, împodobindu-şi sufletul, mai ales că nimic nu-1 poate împiedica de la aceasta.”

Să ne împodobim sufletele, aşadar, şi să-L slăvim pe Domnul, căci frumuseţea de care ne-a învrednicit este mult mai mare decât orice altă frumuseţe trupească.

„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

(Georgiana)

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie