Spre post, prin iertare si rugaciune

0
1878
Spre post, prin iertare şi rugăciune

La acest început de post, să cerem şi să dăm iertarea celor din jurul nostru şi să ne îndreptăm cu paşii rugăciunii către Dumnezeu şi sărbătoarea Învierii!
Dragi copii, cu siguranţă ştiţi că astăzi este duminica dinaintea Postului Mare, care se mai numeşte şi Duminica iertării. Această denumire vine de la obiceiul creştinilor ortodocşi de a-şi cere iertare unii de la alţii, îmbrăţişându-se şi rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să punem început bun Postului. Acest ritual se săvârşeşte la sfârşitul Vecerniei de sâmbătă seara şi el ne pregăteşte pentru intrarea în post împăcaţi cu cei din jurul nostru. Şi Evanghelia din această duminică ne vorbeşte despre iertarea aproapelui ca despre o mare faptă bună şi mult plăcută lui Dumnezeu. Arătând cât de importantă este iertarea aproapelui şi faptul că vom găsi iertarea doar în măsura în care şi noi iertăm, Mântuitorul ne spune: „De veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel Ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre.” (Matei 6, 14-15)

Dintre toate, iertarea este însuşirea care îl aseamănă cel mai mult pe om cu Dumnezeu. Iertarea trebuie să vină din toată inima, căci Dumnezeu ne iartă nouă toate păcatele şi ne arată atâta milă, deci nici noi nu putem face altfel faţă de cei din jurul nostru. De aceea, să o lăsăm mereu să pătrundă în inima noastră, cerându-ne iertare ori de câte ori greşim şi iertând pe ceilalţi când ne greşesc!
Postul ca jertfă din iubire
În Evanghelia citită astăzi la Sfânta Liturghie, Hristos ne învaţă despre puternica legătură dintre post, rugăciune şi iertare. Dar să vorbim puţin şi despre post.
De la 1 septembrie (începutul anului bisericesc), calendarul nostru ortodox conţine patru posturi mari: Postul Naşterii Domnului, Postul Sfintelor Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. Astfel, cele mai de seamă sărbători ale anului bisericesc sunt precedate de perioade de post mai lungi sau mai scurte. Dintre acestea patru, Postul Sfintelor Paşti este cel mai lung şi mai aspru (cu mai puţine dezlegări), de aceea i se şi spune Postul Mare. El închipuie postul de 40 de zile al Mântuitorului şi este rânduit de Biserică în vederea pregătirii noastre pentru întâmpinarea celei mai importante sărbători creştine de peste an: Învierea Domnului Iisus Hristos.
Postul nu înseamnă doar renunţarea de bunăvoie la anumite mâncăruri şi băuturi, ci şi renunţarea la gânduri şi fapte rele, pentru a ne curăţi sufletul, a ne înnoi viaţa şi a trăi după voia lui Dumnezeu. El reprezintă o cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă, adică o renunţare voită la ceva ce ne este îngăduit, şi izvorăşte din iubirea şi respectul pe care-l avem faţă de Dumnezeu.
„Aripile” postului
Pentru a fi bineplăcut lui Dumnezeu, postul trebuie unit totdeauna cu rugăciunea şi cu milostenia. Sfinţii Părinţi chiar aseamănă postul cu o pasăre, ale cărei aripi sunt rugăciunea şi milostenia. Când postim numai cu trupul, fără a ne ruga şi a face milostenie, sufletul nostru nu se poate înălţa spre Dumnezeu. Acestea, rugăciunea şi milostenia, împreună cu postul fac sufletul mai puternic, mai uşor şi îi dau aripi.
Dumnezeu ne vorbeşte prin Sfânta Scriptură, prin preoţi, părinţi, profesori, iar noi ne apropiem de El şi Îi vorbim prin rugăciune. Prin rugăciune Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit, Îl lăudăm pentru dragostea Lui faţă de noi, Îi cerem ajutorul pentru ceea ce ne este de folos. Ne putem ruga ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales dimineaţa, seara, când ne aşezăm şi ne ridicăm de la masă, când începem şi terminăm un lucru. Ne putem ruga oriunde ne aflăm: acasă, la şcoală, la bi-serică. Şi, nu în ultimul rând, ne putem ruga pentru noi, pentru părinţi, bunici, prieteni, colegi şi chiar pentru duşmani. Când ne rugăm, să avem mintea la Dumnezeu şi atunci faptele noastre vor fi bune, iar gândurile, frumoase. Să ne rugăm cu stăruinţă şi inimă curată, având încredere că Dumnezeu ne ascultă. Mântuitorul ne spune: „Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” (Matei 21, 22) Să nu ne tulburăm atunci când cerem ceva şi Dumnezeu nu ne împlineşte cererea, căci poate aceasta nu ne e de folos atunci.
Deci rugându-ne, fiind milostivi şi iertători, să ne apropiem în acest ost de Sfânta Împărtăşanie, curăţindu-ne înainte prin Taina Spovedaniei.
Să fim mai buni, mai smeriţi, mai generoşi, mai înţelegători, mai iertători – acestea sunt adevăratele roade pe care trebuie să le aducă Postul în noi.