+++ Rugăciune pentru sfârșitul vieții

0
1229

RUGĂCIUNE PENTRU SFÂRȘITUL VIEȚII


„Doamne, Dumnezeul Puterilor, Cel mare și infricoșat, cel bogat și prea bun, cel prea milostiv si indurat, pleaca-Te si ma auzi pe mine invechitul si pacatosul. Tu, Care ai mantuit pe Iona din pantecele chitului si pe Daniil din gurile leilor, mantuieste-ma si pe mine in ceasul mortii de intunericul cel adanc al tuturor rautatilor. Sa nu ingadui diavolului sa vina la patul mortii robului Tau. Sa nu vada, Doamne, sufletul meu intunericul diavolilor, nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie, nici la iesirea sufletului, nici cand se urca el in vazduh.
Sa nu batjocoreasca, blestematul balaur, ticalosul meu suflet, cand va iesi din acest ticalos trup. Sa nu-l rapeasca, Domnul meu, Hristosul meu, Iisusul meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, sa nu-l rapeasca duhul cel intinat si imputit si sa-l tarasca in prapastia pierzarii. Sa nu vada ochii mei, Stapane si Dumnezeule al cerului si al pamantului, uratul si intunecatul lui chip.
Ci, in ceasul sfarsitului meu, Imparate al meu, Preasfinte, Intreit Sfinte si Preaslavite, trimite-mi mila Ta si adevarul Tau. Trimite, Dumnezeul meu, in acea zi la robul Tau, pe Arhistrategul Mihail; trimite-mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii si stralucitii voievozi cu preacuratele si prea fericitele lor ostiri, ca sa zdrobeasca pe nesaturatul balaur al iadului, care scrasneste cu dintii, poftind sa rapeasca si sa inghita pe cel ce traieste in evlavie. Afunda-l, Dumnezeul meu, in ceasul sfarsitului meu, cu toata intinata lui ostire in adanc, in tartar, in intuneric si in scrasnirea dintilor.
Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, fericirea mea, invierea mea, trimite in ceasul acela pe Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevarului, sa ia duhul meu in negraita dulceata si in sfintenia Lui cea vesnica. Trimite-L sa ma intareasca cu sabia ce va merge inainte si va nimici pe viclenii stapanitori ai intunericului, pe necuratii diavoli. Pentru ca sa cada in foc, in intuneric, in haos, in iad, aceasta uraciune a faradelegii si eu sa pot trece, fara durere, vamile vazduhului si sa ajung la Tine, Lumina cea in trei straluciri.
Sa cad la milostivirea Ta, sa sarut preacuratele Tale picioare, sa ma umplu de dumnezeire, de Duhul Tau cel Sfant si sa marturisesc nemasurata minune pe care ai savarsit-o pentru mine: cum m-ai adus la pocainta, cum m-ai invatat si cum, din adancurile pamantului iarasi m-ai scos. Pe toate le voi spune inaintea sfintilor ingeri, cuprins de stralucirea dulcetii si de fericirea dumnezeiestii bucurii si-Ti voi canta atunci marea cantare a cantarilor, rapit de negraita mireasma a harului si a dumnezeiestii Tale frumuseti.
Auzi-ma, Dumnezeul meu, desi in fiecare zi fac faradelegi inaintea ochilor Tai; auzi-ma, Imparatul meu, Mantuitorul meu, si ma invredniceste sa intru in slava Ta, precum Te rog ziua si noaptea si cer de la maretia Ta cea fara de moarte si datatoare de viata. Cu caldura Te rog iarasi si mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite in ceasul sfarsitului meu pe Prealuminata Fecioara, pe Biserica cea prea curata, pe pazitoarea cea sfanta a bogatiei Tale, sa ma intareasca, Hristoase al meu.
Trimite-mi in ceasul acela pe Sfantul Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, steaua cea luminoasa, pe Apostoli, pe prooroci si pe mucenici, pe marturisitori si pe evanghelisti, pe cuviosi si pe drepti, ca sa slaveasca faptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, asculta-ma pe mine pacatosul si ma invredniceste sa dobandesc slava Ta cea negraita, vesnica si intreita.
Ci, Doamne da odihna si la tot robul Tau in ceasul sfarsitului lui si asculta aceasta rugaciune spre rusinea necuratilor demoni. Pierde-i, Stapane, cu mana Ta cea atotputernica; pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta, arde-i, Atotputernice, Preainalte, si Infricosate, cu trasnetul mistuitor al puterii Tale. Sa fie Doamne aceasta rugaciune pentru toti cei care se afla in ceasul sfarsitului, racorire si odihna, somn si liniste, mireasma si bucurie, intarire si scapare, sprijin si ajutor. Da, Doamne al parintilor celor sfinti, care bine au placut Tie din adancurile veacurilor si pana astazi, nu trece cu vederea cererea mea, Sfinte; nu te intoarce de la rugaciunea mea Milostive, ci, fa aceasta rugaciune a mea sabie cu doua ascutisuri, dumnezeiasca, cereasca, ucigatoare pentru demoni, cu urgie impotriva duhurilor rautatii, dar plina de bunatate, de iertare, de milostivire si bunavointa, pentru ca aceasta rugaciune sa covarseasca multimea pacatelor celor ce se afla in ceasul sfarsitului si sa le usurezi povara lor, sa le miluiesti, Sfinte sufletul lor si sa le sfintesti suisul lor spre Tine.
Incununeaza-i cu milostivirea Ta, scrie-i in cartea alesilor tai, daruieste-le desfatarea raiului. Sterge nelegiuirile lor cu nemarginita bogatie a darului milostivirii tale; iarta-i, miluieste-le sufletul lor si-i mantuieste. Milostiveste-Te, ajuta, miluieste, acopera si-i pazeste dupa mare mila Ta. Arata-Ti, iubirea Ta de oameni; trimite-le inger de pace si preacurata Ta dragoste; deschide-le bratele Tale cele pamantesti, inmiresmeaza-i cu nespusele Tale miresme, ca sa fuga de la ei rusinati uratii si inselatorii diavoli. Fa-i cenusa in focul gheenei pe cei ce indraznesc sa chinuie si sa inspaimante bietul suflet.
Sa se implineasca aceasta ori de cate ori se va auzi saraca mea rugaciune. Da, Stapane Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-ma ca un Preabun si da har si mila acestei rugaciuni. Fii, Tu Insuti ajutor, acoperamant si mantuire celui ce va chema numele innoroiatule Nifon. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma Iubitorule de oameni Sfinte si daruieste-mi cererea care cheama Preaputernic numele tau. Amin”.
Cand a terminat aceasta rugaciune, deodata a stralucit in jur o minunata lumina. Si in mijlocul luminii s-a aratat Iisus Hristos, umplandu-i inima de bucurie, pentru ca l-a sarutat cu dumnezeiasca sarutare de trei ori, in timp ce Cuviosul, la fiecare sarutare, zicea plin de bucurie: Amin, Amin, Amin.
Atunci i-a vorbit Domnul:
„Bine, sluga buna si credincioasa, am auzit rugaciunea Ta si-ti voi da din belsug tot ceea ce ai cerut pentru mantuirea crestinilor. Celui ce va pomeni numele tau in rugaciunea sa, acasa sau in biserica, ii voi sta in ajutor in toate primejdiile si necazurile si indeosebi in clipele cele din urma ale vietii sale. Pe cei ce Ma vor slavi pentru numele tau, ii voi milui cu imbelsugare si, pe cei ce Ma vor chema prin tine, ii voi intari, le voi da putere, voi zdrobi sub picioarele lor, cu dumnezeiasca Mea putere, toata impotrivirea diavoleasca. Iar cand va sosi ceasul ca si tu sa parasesti aceasta viata, Eu Insumi voi veni la tine cu sfintele ostiri ceresti. Cu manile Mele voi lua sufletul tau si te voi odihni cu pace, in sanurile lui Avraam”.
Cu aceste cuvinte, Domnul l-a sfintit, imiresmand toate simturile lui cu preacuratul si preasfantul Sau Har. Plin de bucurie si de veselie, Nifon a inceput a slavi pe Dumnezeu, zicand:
„Iisuse Cel Preadulce si frumos, ai venit la smerita Ta faptura, Viata, bucuria si mireasma preacuratilor ingeri, ai venit sa bucuri pe netrebnicul Tau rob. Bine ai venit, Cela ce toate le plinesti! Cel ce esti mai presus decat toata bucuria. Binecuvantat si preamarit este Cel ce vine! Pomeneste-ma intru slava Ta, in raiul cel preafrumos, pomeneste-ma in cer, in cantarile ingerilor, pomeneste-ma; o, Tu, Cel binecuvantat de heruvimi si de serafimi, mare si prealuminat, preasfanta stralucire si desavarsita pecete a Tatalui, pomeneste-ma. O, nesfarsit ocean al iubirii celei fara de moarte, cata vreme voi mai sufla sa ma miluiesti. Doamne Iisuse Hristoase, sa nu te departezi de la mine, acopera-ma si-mi arata calea care duce la vesnicie”.
Cand Sfantul Nifon a incetat aceasta cantare de lauda, Domnul l-a privit cu dumnezeiasca dragoste si l-a binecuvantat:
„Pace tie, Nifone, fiul Meu. Si S-a inaltat la ceruri”.
Dupa ce si-a terminat rugaciunea, Cuviosul a iesit sa vina la mine. Era plin de o dulce bunatate si chipul lui stralucea. In jurul lui se revarsa mireasma Duhului Sfant, incat am crezut ca ma aflu in Rai.
Aceasta mare si minunata rugaciune m-am straduit sa o scriu cu multa grija, precum a spus-o Cuviosul, pentru ca toti pacatosii sa aiba mangaiere si usurare cand li se va citi la iesirea sufletului. El insusi mi-a spus ca rugaciunile sfintilor sunt de mare ajutor la vreme de primejdie, intristare si nevoie, daca sunt rostite cu credinta neindoita. Deoarece, sunt pline de Duhul Sfant, de cunostinta, de pricepere si intelepciunea lui Dumnezeu.
ADU-TI AMINTE DOAMNE…
Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pleaca urechea Ta si ma auzi pe mine robul Tau, care necontenit iubesc numele Tau! Primeste-ma pe mine, care vorbesc stapanirii, puterii si tariei Tale! Iti cer, Te rog si implor bunatatea Ta! Vino, Iisuse, Lumina cea din Lumina, acum la apusul vietii mele! Coboara, Sfinte, ca sa iei sufletul meu! Miluieste-ma, Iubitorule de bine si vino la mine, in lumina, frumusete si bucurie! Tu esti Cel ce mi-ai fagaduit: „Voi veni Eu Insumi ca sa primesc duhul tau in pace”. Sa nu impiedice dar, pacatele mele, fagaduinta Ta cea adevarata! Sa nu-Ti intorci de la mine fata Ta! Adu-Ti aminte ca Tu m-ai scos din puterea balaurului! Eram pierdut in nesatiosul lui pantece si Tu mi-ai daruit viata; inviindu-ma, m-ai luminat; luminandu-ma, m-ai sfintit; sfintindu-ma, m-ai stralucit si stralucindu-ma, m-ai indumnezeit.
Adu-Ti aminte, Doamne, ca in toate zilele vietii mele n-am incetat rugandu-Te sa nu Te intorci de catre mine, ci sa vii in calea robului Tau!
Adu-Ti aminte, Doamne, ca nici pe tata, nici pe mama n-am iubit mai mult decat pe Tine!
Adu-Ti aminte, Doamne, ca pentru numele Tau „m-am smerit foarte”; ci, sa nu ma rusinezi, pentru ca de multe ori mi-ai zis: „Nu ma uit la veghea ta si la setea ta, ci te iubesc pentru adanca ta smerenie”. Oare am facut eu insumi ceva bun? Pe toate acestea harul Tau le-a lucrat!
Adu-Ti aminte, Doamne, si de cei ce ma pomenesc pe mine, robul Tau, si trimite pe Duhul Sfant in inimile lor! Da-le lor indreptare, virtute si nepomenire de rau, zdrobeste sub picioarele lor pe vicleanul balaur!
In mainile Tale incredintez aceasta turma pe care mi-a incredintat-o dreapta Ta! Pazeste pe cel ce crede in numele Tau! Pazeste-l, Preainalte, cu atotputernica mana Ta; pazeste-l nevatamat pana la sfarsitul lumii!
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, iarasi Te rog, adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe uscat si pe mare, de bolnavi, de cei osteniti si de cei robiti; ajuta-i si-I mantuieste pe ei!
Adu-Ti aminte, Doamne, de vaduve si de orfani, de straini, de prozeliti, de cei instrainati, de saraci, de cei flamanzi si insetati, pentru dumnezeiasca si bogata mila Ta!
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei intemnitati, de cei legati, de cei ce se afla in nevoi, de cei ce suspina si se tanguiesc, de cei ce flamazesc! Sa-i inconjure mila Ta cea mare, Preamilostive.
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei bolnavi sufleteste si de cei raniti de vicleana sageata a pacatului!
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei instrainati si incercati si de toti cei ce se chinuiesc de amare dureri! Picura in inima lor bucuria Duhului Tau cel Sfant, ca sa slaveasca bunatatea Ta!
Stiu ca faci acestea Doamne, mai ales cu cei ce rabda fara murmur osteneala si durerea, sila, nevoia, supararea, fie ca s-au produs cu voia lor, fie ca fara de voie se afla in ele.
Adu-Ti aminte, Doamne, de episcopi, de preoti, de diaconi si indeobste, de toti clericii! Cu rugaciunile lor, Iubitorule de oameni, iarta si multimea greselilor mele.
Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce se nevoiesc in pustii, in munti, in pesteri si in gaurile pamantului si indeobste de toti cuviosii monahi, care poarta sfanta schima. Cu rugaciunile lor, vino la plecarea robului Tau!
Adu-Ti aminte, Doamne, de imparatii si de domnitorii crestini! Odihneste si pe toti care au plecat din aceasta viata cu credinta si nadejde in Tine! Usureaza si povara nefericitilor necrestini!
Primeste, Stapane, rugaciunea robului Tau la jertfelnicul cel intelegator si mai presus de ceruri al Ierusalimului celui de sus!
Tu, Cuvantule al lui Dumnezeu, Care esti cu totul in Tatal, Tu, Care tii toate si prin Care toata faptura din nimic a venit la fiinta; Tu, Care te-ai nascut mai inainte de toti vecii, Care ai in Tine intreg pe Tatal si peste Care Duhul Sfant Care din Tatal purcede, se odihneste; Tu, Care ai facut cetele ingerilor, firea apelor, lumina si intunericul, soarele, luna si stelele cerului, cele mai presus de ceruri, cele de pe pamant si cele de sub pamant; Tu Care pe toate le tii in palma Ta. Ci cine, Doamne, nu tremura inaintea Ta, afara numai daca este cu totul robit de patimi, ca mine, groapa mirosului greu. Tu, Care ai creat duhurile din nimic si tot asa si materia, „Care cate ai voit ai facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile”, Tu, Atottiitorule, primeste rugaciunea mea ca sa ma odihnesc si sa adorm in pace, ca Tu, Doamne, „Intru nadejde m-ai asezat”.

Aministraţia Ortodoxia.md