Eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni

0
2541

Parintele Ilie Cleopa: „eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni”

DESPRE SECTARI

Păcatul trecerii oamenilor la sectari este foarte mare, este un păcat împotriva Duhului Sfant, n-are iertare nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. De nu se vor întoarce la Biserica Ortodoxă sectarii sunt pierduţi! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin apă şi prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea intra în împărăţia Cerurilor” (Ioan 3, 5).

Este un eres, o sectă numită „penticostali”, am fost la aceştia la casa lor de rugăciune la Vicovul de Sus, la Straja, că ei ziceau că au dreptul de a boteza cu Duhul Sfant. „Cine v-a spus vouă aşa ceva, de ce atâta mândrie în capul vostru? Căci botezul cu Duhul Sfânt nu se cere la creştini, acesta numai Apostolii l-au avut, care a venit în limbi de foc şi le-a dat Apostolilor putere să vorbească în toate limbile şi să facă minuni şi să învieze morţii. Deci, pentru noi este rânduit botezul cu apă şi cu Duh Sfânt”.

 

Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos şi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc şi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viţa care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie şi se aruncă în foc.

Cu omul sectar atâta ai voie să vorbeşti: odată şi de două ori (Tit 3, 10) şi apoi să-ţi fie ca un păgân şi vameş. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici şi omul crede; aşa spun baptiştii, penticostalii şi toţi sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-I primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo. După canonul 9 şi 34 al Sinodului de la Laodiceea şi Conoanele Apostolice „Este oprită mergerea creştinilor la cimitirele lor şi la adunările sectarilor, ereticilor” Canonul 45 Apostolic, din anul 50 de la Ierusalim, „Preot, diacon, creştin, care se roagă cu ereticii – sectarii să se afurisească (blesteme), dacă a slujit cu ei să se afurisească (Preotul)” să se scoată din preoţie. Canonul 46 apostolic spune: „Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfii ia de la ereticii sectari să se „caterisească” să i se ia preoţia”, cu atât mai mult cad sub blestem creştinii ce merg la ei.

Cum să ne purtăm cu sectarii?

„De omul eretic (sectar) după întâia şi a doua mustrare depărtează-te” (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseşti şi-ţi este ţie ca un păgân.

Când este vorba să-l ajuţi pe fratele tău, ajuţi pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-I mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!”. Iar în psalmul 138 se spune: „Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât” şi zice Psalmul: „Cu ură desăvârşită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie”. Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinţa credinţei nu discutăm, îi spui aşa: „Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş!”

Ei zic, că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni. Voi sunteţi draci fără de coarne, că voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-I duceţi în iad. Măcar dracii au coarne, iar voi nu aveţi deşi faceţi ca ei.

Când am discutat aici, vine un predicator baptist din Piatra Neamţ, cu două autocare de baptişti. Era Vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci Vinerea îi Spovedesc pe călugări. Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soţul meu a înnebunit acum la bătrâneţe a trecut la baptişti şi-i tâmplar. Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină; a zis că vine numai cu predicatorul, care I-a făcut baptist pe el. Adest predicator a atras Ia el vreo 50 de familii, ei vin cu dolari, cu fonduri să cumpere oameni.
I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la Spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aieştea sunt toţi baptişti!
Le-am spus călugărilor, că-i Spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul şi cu Epitrahilul şi mă duc la chilia mea să văd de vin acolo. Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful baptiştilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăţi!

Ii poftesc pe scaun şi-I întreb cine sunt: Suntem baptişti, eu am făcut studii în Anglia.

Am întrebat: De ce aţi venit dumneavoastră la noi?
– Am venit să-ţi arăt adevărul!
Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos: Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte.
– Am să te învăţ, a zis el.
Îi zic eu: Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna. Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. Hristos a spus: „Eu sunt adevărul!”. Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine? La tine nu poate să fie adevăr, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau Biblii de ale lor în mână. Ia să vă întreb eu pe Voi: Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?
Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500!
Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. Iar el a zis: unde scrie? Căci în Biblie nu scrie.
Iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!
Câţi ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Ei n-au Sfânta Tradiţie, vor să zboare cu o aripă şi să meargă pe un picior. Ii spun eu: Au fost exact 3487 de ani.
Ia să-ţi spun eu: de la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Ii zic eu: Au fost 4068 ani. în anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era Biblia voastră atunci?
Zice el: A fost ceva…
Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise? Se uitau unii la alţii…
Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acet ceva? Tot zicea că a fost ceva.,. vedeţi aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebuneşte, mă tu eşti predicator, mă mincinosule. Spune mă: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise? N-a fost, dar a fost ceva, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost?

Apoi – a zis el – a fost o tradiţie.

Dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani, prin grai viu din tată-n fiu. Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi baptiştii şi toate sectele acestea protestante mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa? Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie acestea s-au scris. Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. II auzi apoi pe Sf. loan Evanghelistul; că spune: „Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fî încăput cărţile ce s-ar fi scris”. De la moartea lui Hristos, înviere şi înălţare şi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creştinii, căci Iisus n-a scris nimic? Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos.

Măi, predicatorule, ştii tu când s-au scris Evangheliile? Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44, a lui Luca la anul 48, a-lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii – Apocalipsa a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos. Deci între anii 42-96 s-a scris tot Noul Testament. De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile anul morţii lui Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiţie despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sf. Tradiţie, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Scriptura?

Apoi, alta, unde era Sâmbăta voastră, măi predicatorule, atâtea mii de ani? Zice el: Avraam a păzit poruncile!

Care porunci? – i-am zis eu. Scrie undeva ca Avraam a ţinut Sâmbăta? Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a ţinut Sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, când? Când au ieşit evreii din Egipt în anul 4068 şi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aşa: „Coaceţi ce aveţi de copt azi, frigeţi ce aveţi de fript azi, căci mâine este zi de odihnă” de-abia atunci la Ieşire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta şi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai pentru evrei: „Amintire că aţi fost robi în Egipt şi v-am scos cu mână tare şi va fi legătură veşnică între Mine şi tine Israile” nu pentru toate popoarele. Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul au venit şi celelalte popoare să le ajute la zidirea Ierusalimului şi le-a spus Ezdra şi Neemia: „Voi n-aveţi făgăduinţă şi n-aveţi Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi şi de aceea nu veţi zidi împreună cu noi!” Vezi că popoarele n-au avut Sâmbătă.

Dar oare au spus proorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare?
Da!
Unde scrie, a zis predicatorul?
Ia caută la Ieremia 31,31: „Şi alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Mantele Sinai şi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu”. Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă, zice Apostolul Pavel, către Coloseni: „Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!”. Că mutându-se preoţia s-a făcut legii mutare şi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creştinilor este Duminica.
Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: „Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile)” (II Tes.)- I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi! Aţi crezut că la stâna asta nu-I nici un câine rău, iaca s-a găsit un câine. La urmă a zis predicatorul: Aşajie socotiţi pe noi? Dar scrie, că-1 vei iubi pe aproapele tău?
Dar voi sunteţi aproapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-I numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cum să-I iubesc eu pe aceştia? Dacă-I aşa – zice predicatorul – plec!

Trebuia să nici nu vii, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu fiind lup am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptişti – era zi de post, Vinerea – şi au luat anaforă şi şi-au făcut cruce oamenii, dar oamenii au spus: Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit. Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că el nu poate răspunde la întrebări, zicea: Ce-ai spus, predicatorule: Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie?
A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap.

Au mai venit pe la mine Iehoviştii – cei mai răi dintre secte – ei sunt alimentaţi cu fonduri jidoveşti din America şi vor să întemeieze împărăţia lui Iehova şi să-L dezbrace de Dumnezeire pe Hristos. Vine la mine o femeie, cu o haină toătăplină de sânge. Părinte, au omorât pe băiatul meu Martorii lui Iehova. Băiatul lucra la fabrica 8 Martie din Piatra Neamţ şi erau acolo 12 Iehovişti cu băiatul femeii, unul venind pe la mânăstires-a lămurit şi a început a-i combate. Dar ei, pe cel ce-i combate îl omoară. In ziua de Paşti, mergând acceleratul Bicaz-Bucureşti – i-au zis iehoviştii, băiatului aceluia: Hai să ne plimbăm – şi cum mergea acceleratul l-au aruncat pe băiat sub roţile lui şi l-au onjorât. Era copilul familiei Oc.hiană din satul Bârsăneşti, judeţul Bacău.

Luther era tata sectarilor din lume. Luther un călugăr de 120 kg, catolic, se căsătoreşte cu o călugăriţă Ecaterina şi apoi face protestantismul. A păţit şi el cu călugăria, ca şi vulpea cu strugurii, ca văzând Vulpea că strugurii-s dulci şi buni, dar îs sus şi nu-I putea ajunge a zis vulpea, că-s acri şi nu-s buni. Aşa a păţit Luther cu călugăria, a zis că nu mai trebuie călugări, văzând că a căzut el din călugărie, a desfiinţat monahismul – mare păcat! Mama lui Luther a fost de origine catolică, ca şi Luther la început, iar într-o zi după ce Luther s-a lepădat de catolici şi de călugărie şi-şi-a făcut sectarismul Iui vine să-1 întrebe: „Fiul meu, ce zici tu, să mă las de catolici şi să mă fac şi eu protestantă ca tine?” Luther I-a răspuns: „De vrei să trăieşti uşor şi să mori greu fa-te protestantă ca şi mine, dar de vrei să trăieşti greu şi să mori uşor, rămâi în religia catolică!”. Văzându-şi greşala Luther, că a stricat credinţa, a zis: „Vai de mine, că rătăcirea mea nu se va sfârşi niciodată!” El şi-a dat seama de rătăcirea lui, că greşeala lui este pierzare veşnică. Asta a fost la 1514.

Biblia sectară

Biblia cea bună este numai Biblia Bisericii Ortodoxe, pe care scrie: Biblia sau Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, sau Justin Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu Aprobarea Sfântului Sinod (toţi episcopii din ţară), Bucureşti, 1975,1983. Asta-i Biblia cea bună, cele sectare sunt pline de greşpli. Pe biblia sectară nu scrie nimic de unde ar veni, pe aceasta să n-o folosiţi, este falsă! Bibliile sectare toate au coperţile cu vinilin, acum pe Biblii au pus un câmp de iarbă, pe „Vestea bună” este un ţăran din Bihor, o femeie* un copil, o turmă de oi, are tricolor pe ea, vai ce idolotrie! Pe cartea ta Iisuse tu nu ai loc. Pe cartea lui Dumnezeu pui creaturi? Iadul este acesta!

Biblia Ortodoxă are următoarele cărţi: Vechiul Testament are 39 de cărţi + 14 cărţi, adică 53 de cărţi; a lor nu are decât 39 de cărţi, restul le-au scos afară. Noul Testament are 27 de cărţi; acesta şi la ei are tot atâtea cărţi, dar este plin de greşeli. Deci, Biblia adevărată ortodoxă, are un total de 80 de cărţi. Ei îi zic la a noastră „Biblia bogată” dar oare este una şi săracă, oare Dumnezeu nu are numai o Biblie? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu vorbit către oameni este glasul lui Dumnezeu către om. Când ne rugăm, noi ridicăm glasul către El, iar când citim Biblia El ne vorbeşte nouă. Sectarii au scos din Scriptură multe cărţi, iată greşelile Bibliei sectare:

1. Pe ea nu scrie decât, Biblia – fără a mai scrie unde este editată şi de cine, scrie acolo „Societatea biblică”, dar care-I aceea? în Biblia ilustrată veţi găsi rachete, sportivi, tineri sărutându-se, clădiri, din Ş.U.A., preşedinţi ai S.U.A. Orice găseşti în ele numai pe Iisus Hristos nu. Intr-un loc este o cruce fără Hristos pe ea, l-au rupt pe Iisus de pe ea, lepădare de Hristos! în Biblia ortodoxă în imagini este Iisus Hristos.

2. Au scos din Vechiul Testament 14 cărţi: de la proorocul Maleahi până la Evanghelia lui Matei, următoarele cărţi: Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, CartCa a treia a lui Ezdra, Cartea înţelepciunii-lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah; Istoria Suzanei, Istoria omorârii balaurului Bel, Cartea I Macabei, Cartea II Macabei, Cartea III Macabei, Rugăciunea lui Mânase, au scos afară de la pagina 917 la pagina 1097s adică un total de 180 de pagini. Ce scrie la Apocalipsă: „De va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta!” Apoc. 22, 19). Şi ei au scos ce au vrut ei. Numai două Biblii în lume sunt bune şi egale: Biblia ortodoxă, pe care sectarii o zic Biblia bogată şi Biblia catolică. Numai Biblia şi Noul Testament aprobate de Sinod sunt bune. Toate drăciile le-au făcut, dracii de sectari, dracii ăştia fără de coarne.

3. Nu au psalmul 50: în orice Biblie de când ar fi ea, Psalmul 50 este: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…”, psalmul de pocăinţă al lui David, la ei este Psalmul 51, care zice: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!”, cu totul altul este sensul la noi şi altul la ei.

4. In Psalmul 96,7, la ortodocşi spune: „Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor” la sectari în Psalmul 97,7 – căci nici numerotarea psalmilor nu este identică – scrie: „Sunt ruşinaţi toţi cei se slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii”, lor nu le plac icoanele, că le-au făcut idoli. Dar idolii sunt: animale, pasări, oameni, zei, aştri, soarele, pietrele^ la acestea să nu te închini. Icoana. îl arată pe Dumnezeu şi Moise a făcut Heruvimi în cort, tot icoane.

5. Numerotarea Psalmilor este greşită au tăiat un psalm în două, la noi este psalmul 96, iar la ei 97. Textul este foarte încâlcit.

6. În noul Testament, la Matei 1,20 scrie la noi: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Măria, logodnica ta, iar la ei, sectari scrie: „Pe Măria, nevastă-ta!” dar oare Maica Domnului I-a fost nevastă lui Iosif? Ce drăcie!
Cum s-a împlinit atunci proorocia lui Isaia 7, 14: „Iată fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu…”? Ce rătăcire grozavă, nu se naşte Hristos dintr-o nevastă, ci dintr-o fecioară! 1

7. În Evanghelia de la Luca 1,28, la noi scrie: „Bucură-te cea plină de har” iar la sectari: „Plecăciune ţie…” au înlocuit „Bucură-te” ca să nu fie ca la noi la Acatist. în limba greacă scrie: „Berete” – bucură-te (în româneşte) – altă greşeală a lor!

8. La Luca 1,43, la noi scrie: „Şi de unde mie cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” iar sectarii au pus: „mama Domnului” în loc de Maica Domnului, ei n-o cinstesc, ci o batjocoresc!

9. La Luca 1,48, la ortodocşi scrie: „Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” la sectari scrie aşa: „Că iată de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericita”. Este o înjosire adusă Maicii Domnului. Dacă ei n-o cinstesc, atunci au ajuns să o batjocorească, că-i o femeie de rând, că a mai avut copii. Ce drăcii în capul lor!

10. Greşeli mai sunt la Tit 3,10 şi în multe locuri, aşa-i Biblia lor, dacă şi-au stricat credinţa şi-au stricat şi Scriptura.

11. La I Tim 3,1: „De doreşte cineva să fie Episcop…” la ortodocşi, iar la sectari:”.. .să fie episcop”‘cu explicaţia, episcop=privighetor, supraveghetor, mare greşată. Episcopii numai în Biserică îi’găsim.
Numai Biblia şi Noul Testament tipărit de Biserică sunt bune, că ele sunt aşa cum au fost şi în urmă cu 2000 de ani, ale lor vă duc în Iad. Noi avem cărţi foarte vechi, Scriptura nu-i de ieri sau alaltăieri, „TOATĂ Scriptura este de Dumnezeu insuflată” (II Tim 3, 16) deci toată nu numai o parte.

12. În Biblia ortodoxă găsim cuvântul preot sfinţit de apostoli. La sectari cuvântul preot=bătrân, deci un om oarecare de rând, mare greşeală. Preotul este preot pus de sfinţii Apostoli. Vezi Iac 5, 14.
Prima carte în româneşte este Liturghierul de la 1545 de la Mănăstirea Bistriţa, R. Vâlcea; Evangheliarul lui Coresi, Braşov 1560. Noul Testament de la Alba lulia, 1648; Biblia de la Bucureşti, 1688; Cazania lui Varlaam, Iaşi 1643; Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă, 1642; Biblia de la Blaj, 1743; Biblia lui A. Şaguna, ilustrată, Sibiu 1853, Biblia de la 1911, de la Bucureşti, Biblia de la Iaşi, 1883, Biblia de la Bucureşti, 1914, Biblia lui Galaction, Bucureşti 1936 după originalul ebraic, Noul testament de la Cluj, 1941 de N. Colan, 100 000 Biblii Buc. 1975, 100 000 Biblii Buc. 1982-1983; Noul testament 300 000 1968, 1975, 1983, Mica Biblie mai multe ediţii. Sârbii au tipărit 500 OOOBiblii, Românii 300 000, iar grecii foarte puţine. Aceste Biblii sunt ale Bisericii, numai acestea să le citiţi. Ei se laudă cu un rătăcit Cornilescu, care i-a dus la pierzare. Dacă au apărut recent, de unde să aibă ei Biblia cea adevărată? Dacă cineva în familie are femeie sau bărbat sectar – spune Apostolul – să n-o lase, ci s-o aducă la Biserică la adevăr. Nu se pot mântui sectarii ăştia niciodată, că ei hulesc pe Maica Domnului pe cea mai sfântă dintre rapturi: „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii” zic îngerii, iar dracii ăştia o hulesc; care drac mai face aşa ca ei? Spune la Apocalips 1,7: „că atunci când va veni Fiul Omului, vor plânge neamurile”.

De ce? Când ai să vezi – cum zice în „Uşa Pocăinţei” – că vine pe cer Sfânta Cruce şi se întunecă soarele de lumina ei, când vin milioane de îngeri şi o aduc pe norii cerului, ce are să zică chinezul, al cui semn este acesta, măi, al luiBudha? Ce vor zice indienii 800 milioane, al cui semn este acesta allui Brahma, al lui Confucius? Ce va zice japonezul şintoist? Când Crucea va întuneca soarele şi străluceşte de mii de ori mai tare ca soarele, ce va zice jidanul? Al cui este semnul acela, al lui Moisi? Nu e al lui Hristos pe care L-am batjocorit! Ce va zice mahomedanul? A lui Mahomed este? Ce va zice sectarul atunci? Cei care nu cred în Sf. Cruce. Ce vor zice cei ce înjură Sf. Cruce? Vor plânge atunci toate popoarele, pentru ce? Pentru că n-au cinstit Sfânta cruce, nu s-au închinat ei, ci au hulit-o, cum o hulesc şi sectarii.

Au să vadă pe Maica Domnului de-a dreapta măririi, lângă Mântuitorul, lângă Sfânta Treime şi Sfânta cruce venind înaintea lor pe norii cerului, ce vor face atunci ei, că n-au crezut în Maica Domnului şi în Sf. Cruce? Când vor vedea că vin toate soboarele Heruvimilor şi Serafimilor şi când vor suna trâmbiţele cele?

Şi ce fel de trâmbiţe sunt acestea? Care spintecă văzduhurile, care deschid toate mormintele de la zidirea lumii, care-i scot pe toţi morţii, care trec prin pământ în iad şi-i scot la judecată pe toţi diavolii şi pe toţi făcătorii de rele. Trâmbiţele acestea au să sune sus şi jos. Ceata îngerilor ce vor veni cu trâmbiţele este ceata de la începătorii, cum zice Sf. Dionisie Areopagitul. Gândiţi-vă câte miliarde de îngeri de aceştia sunt, pentru că la fiecare sat este câte un înger păzitor, la fiecare oraş, la fiecare ţară, la fiecare regiune sunt puşi îngeri păzitori, la fiecare om în parte. „A pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deut. 32, 8). Fiecare sat are un înger păzitor, aceştia păzesc hotarele satelor, a oraşelor fiecare trâmbiţă are să vină să sune deasupra satului ce 1-a păzit şi câţi morţi ai de la zidirea lumii şi câte cimitire, care nu se ştie unde au fost, într-o clipeală de ochi toţi au să învie, fiecare trâmbiţă sună acolo unde a păzit. Spune Sf. Simeon Noul 1 Teolog că: „Nu va rămâne un înger în Rai la Judecătoria Universală, nu va rămâne nici un drac în iad” că toţi vin în văzduh, judecata făcându-se în văzduh, tronul lui Hristos va fi deasupra Văii Plângerii la Ierusalim, în Valea lui losafat, după spusa proorocului. Gândiţi-vă de ce au să sune trâmbiţele acestea spre pământ? Atunci se va împlini ce spune David proorocul: „Chema-va cerul de sus şi pământul de jos, ca să aleagă pe norodul Său spre judecată” (Psalm). Atunci va avea loc judecata cea mare!

Acum din iad îl pot scoate pe om numai Sf., Liturghie, Parastasele şi Milosteniile. Cei ce au murit cu păcate, dar s-au mărturisit, Biserica îi scoate din iad, ei stau în iad numai până ce suferă pentru păcatele lor. Până la judecata de apoi oamenii mai pot fi scoşi din Iad, dar nu cu Purgatoriul catolicilor. Ci cu Dumnezeiasca Liturghie şi cu slujbele Bisericii. Macabeii pentru morţii lor au dat jertfe. Un exemplu: Cineva are canon de la Biserica să nu se-împărtăşească 5 ani şi acesta moare fără împărtăşanie sub canon, oare se mai mântuieşte, pentru că moare pe drumul cel drept? Da.

La moarte, de are omul orice canon, tot îl împărtăşeşti, trebuie să ştie preoţii aceasta.

Cel care n-a făcut canonul în lumea aceasta îl face în cealaltă. Iisus a spus că Sângele Lui ne curăţă de orice păcat. Jertfa Lui se repetă în fiecare zi la Altar. Această jertfi scoate din iad până la Judecata din urmă, iar după aceea nu mai are putere. Eu, mai întâi doresc, ca toate sufletele care sunt aici, că nu v-ara văzut niciodată, să ne vedem la Rai cu toţii, că acolo n-or mai fî ispite şi păcate. Venit-aţi cu dragoste aici, să mergeţi cu bucurie în călătoria voastră; iar de nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta, să ne vedem cu toţii acolo în Rai, că acolo-i bucurie fără de margini. Când vedeţi că cineva e bolnav în casa dumneavoastră, tata, mama, frate, soră, nu alergaţi la doctor, că doctorul e un bolovan de pământ, ca şi noi, moare şi el şi se face pământ ? nici o putere n-are, poate face sănătos trupul, dar nu sufletul – ci alergaţi imediat la preot, preotul are putere de la Dumnezeu pe pământ, câte va lega şi dezlega să fie legate şi dezlegate şi în cer şi pe pământ. Iisus a suflat numai asupra Apostolilor, nu asupra tuturor – cum zic sectarii – zicând. „Eu v-am ales pe voi!”. Prin succesiune apostolică, fiind hirotoniţi (sfinţiţi) patru direct de către Hristos: Petru, Iacob, ruda Domnului, Ioan Evanghelistul şi Simon Cananitul care este mirele de la nunta din Cana Galileii, ei sunt hirotoniţi direct de către Iisus, iar aceştia prin punerea mâinilor au dat Duhul Sfanţ la alţi episcqpi şi la preoţi. Sf. Apostol Pavel I-a dat lui Timotei. Prin punerea mâinilor vine Duhul Sfânt de la Apostoli la episcogi, de lăepiscopi la preoţi şi de la preoţi spre popor prin Sfintele 7 Taine. în afară de această cale de a veni Duhul Sfânt în inima omului, nu mai este alta! Spune Sf. Ciprian al Cartaginei în secolul IV: „în afară de Biserică nu este mântuire” – „Extra ecclesia nulla sallus!”

Omul, care a murit sub canon, face canonul în iad, iar Biserica îl scoate de acolo. Sf. Ambrozie al Milanului a văzut într-o vedenie o mare de flăcări şi din flăcările de foc zburau porumbei albi, iar sfanţul a întrebat: „Doamne, cum zboară porumbeii din flăcările de foc, unde sunt miliarde de suflete, cum zboară la cer sus?” Dumnezeu i-a spus: „Că sunt sufletele, care s-au curăţit cu rugăciunile Bisericii de jos”.

Sf. Liturghie, Milostenia şi Rugăciunile celor vii îi scot din iad pe cei de acolo. Două Biserici sunt: Cea Biruitoare din cer cu sfinţii; şi noi cei vii de jos – Biserica Luptătoare. Capul la aceste două Biserici este Iisus Hristos, iar aceste două Biserici prin rugăciunile lor îi scot pe cei din Iad. Ştiţi voi acuma când stăm noi de vorbă aici, că toate neamurile voastre din cer, care au murit şi cu 100 de âni înainte vă văd, vă aud tot ce vorbiţi, când văd că facem răul plâng tare^iar când facem bine se bucură, că nu este distanţă de vedere între cei vii şi cei morţi, ele ne văd, numai nu pot să vină la noi.

Părinte Cleopa, cât aţi stat în pustie?
Ce să spun? Am dormit în pustie şi am mâncat, n-am făcut nimic bun. Ce spun Sfinţii Părinţi? Să nu povesteşti ale tale că este mare primejdie. Am stat 9 ani şi 7 luni, dar n-am Iacut nimica bun, am stat acolo ca un urs, n-am făcut nimic, nici rugăciune, căci a face rugăciune cu mintea un ceas este
lucru mare.
La orice nevoie, cel mai bun mijloc şi ajutor este Sf. Liturghie, care ne curăţă de păcate şi acum şi în veacul cel viitor, 2 mai 1987, orele 10-14,30.

 

 


Iată așa, un material a părintelui Cleopa, care sper să-i frigă pe nesimțiții aceștea de sectari.