Vaccinarile obligatorii sunt periculoase?

0
335
Vaccinările obligatorii sunt periculoase?
În România, (situaţia similară şi în Republica Moldova) conform Programului Naţional de Vaccinare, există 9 vaccinuri obligatorii şi gratuite, impotriva hepatitei B, tuberculozei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, rubeolei, oreionului, poliomielitei. Din anii 80, au aparut insa serioase si justificate indoieli in privinta necesitatii si utilitatii acestor vaccinuri, precum si dovezi de necontestat ca efectele lor negative, pe termen scurt, sunt vaste, iar pe termen lung, cu atat mai dramatice (in unele cazuri) si ingrijoratoare, cu cat ele n-au fost analizate, asa cum s-ar fi cuvenit, ci doar constatate si trecute sub tacere. Un celebru pediatru american, R.S. Mendelsohn, a avut surprinzatorul curaj, pentru un medic, de a atrage atentia in cadrul unei emisiuni televizate si prin intermediul unei carti de mare succes asupra faptului ca toate vaccinurile sunt relativ benigne, neexistand nici o dovada stiintifica foarte convingatoare (dimpotriva), care sa permita afirmatia ca ele elimina in mod real incidenta bolilor copilariei. Vaccinurile sunt, de fapt, virusi lenti, care se ascund in organism, manifestandu-se mult mai tarziu. Asa ca, de la semne de mai mica importanta: febra, crize de plans, reactii cutanate, inapetenta aparute imediat dupa vaccinare, la imbolnaviri severe, aparent cu etiologie neprecizata (convulsii, retard mental, encefalita, panencefalita sclerozanta, meningita aseptica, semipareza, afazie, necroliza epidermica toxica, diabet juvenil, tulburari de coagulare a sangelui, polinevrite inflamatii ale nervilor periferici), reumatism sau maladii autoimune scleroza in placi, cancer de diverse tipuri, ca maladia Hodgkin, lupus eritematos diseminat, sindrom Guillain Barre, nu e decat un pas. Parintilor nu li se spune nimic din toate acestea si, prin urmare, nu au habar de posibilele urmari nefaste ale inocularilor obligatorii. De obicei, medicii nostri pediatri pomenesc de posibile usoare reactii alergice si de faptul ca eficacitatea vaccinurilor este de 85-90%. Acum aproape 30 de ani, Congresul Academiei Americane de Pediatrie a propus o rezolutie prin care parintii sa fie informati clar, precis, concis cu privire la „partile bune” si „cele mai putin bune” ale vaccinarilor. Ideea a fost minunata, dar a ramas doar o simpla propunere, fara finalitate. Ceea ce nu a impiedicat pe unii pediatri americani ca dupa epidemia de rujeola din 1978 sa refuze vaccinarea propriilor copii, sustinand ca au facut aceasta alegere din punctul de vedere al parintilor, nu al profesionistilor in medicina.
In ambele cazuri, daca acceptam sau nu „tratamentul”, avem de suportat consecinte neplacute: ne confruntam cu maladii provocate sau avem de infruntat legea. Inainte de orice decizie e bine sa ne informam, sa intrebam, sa citim, sa chibzuim, sa vedem ce, cum, cat riscam, si intr-o situatie, si in alta. Astazi, rujeola e rara, difteria si poliomielita au disparut, rubeola n-are gravitate, testul tuberculinic s-a dovedit imperfect mai primejdios si mai nesigur decat boala in sine (exista banuitul deces al noilor nascuti datorat vaccinului Di-Te-Per, Difteric-tetanos-pertussis). Atunci, de ce oare trebuie sa vaccinam copiii impotriva acestor boli care pur si simplu nu-i „ataca”? Nu putem actiona impotriva legii sau a autoritatii medicale? Eu cred ca a sosit timpul ca noi toti sa capatam acest drept, fara teama ca vom fi pedepsiti pentru gandurile noastre. In fond, a contrazice e un pas pe drumul progresului. Fireste, foarte multi medici nu sunt deloc „tandri” cu pacientii informati, inteligenti, curiosi, precauti sau cu confratii care indraznesc sa spuna lucrurilor pe nume si sa critice situatii ce tin de profituri banesti, intunecand sistemul de sanatate. Nu sunt in masura sa dau o rezolvare acestei dispute. Am incercat doar sa scot in evidenta elemente esentiale de informare, pentru ca parintii sa dobandeasca propria opinie despre utilitatea vaccinarilor. Ca alternativa intre medicina alopata si caile naturale de vindecare, exista si o a treia directie: homeopatia pentru copii. Toata patologia pediatrica se bucura de remedii preventive sau curative homeopatice, de la hiperactivitate sau alte tulburari de comportament, la maladii cronice sau la cele provocate de prelungirea unor terapeutici toxice, inadecvate, vaccinari intempestive, poluare, stres. Tratamentul homeopatic este usor de administrat, acceptat si bine tolerat de catre copii, nu creeaza obisnuinta.