„Moldovencele” musulmane

0
1023

„Moldovencele” musulmane.

Un cunoscut mi-a povestit recent despre un arab stabilit în Chişinău, care lucrează într-un kebab-house, împreună cu cele 3 soţii „proaspete” ale sale – toate moldovence. Nu ştiu cum de a reuşit să-şi perfecteze toate aceste căsătorii (contra plată, se ştie, la noi poţi legaliza destul de lesne orişice ilegalitate), posibil că în privinţa a două „soţii” e vorba doar despre un banal concubinaj, problema însă e alta – acest „sultan” aciuat recent în capitală, a convertit la islamism 3 fete din ţara-gazdă, şi-a făcut în asemenea mod un „harem” din 3 slugi gata să-i îndeplinească fiece poruncă.

Cunoscutul mi-a mai relatat că arabul cunoaşte numai rusa şi, gelos din fire, avîndu-le în preajmă ziua întreagă pe cele 3 soţii-roabe, nu le permite să converseze cu clienţii în limba maternă. Mai ales cînd vreun bărbat li se adresează în romană, „sultanul” insistă ca ele neapărat să-i traducă toate cuvintele, ca să ştie despre ce a vorbit „un păgîn” (dar oare nu el însuşi este păgînul dintre noi?) cu femeile care-i aparţin. Socotindu-şi localnicele soţii musulmane (acestea se şi îmbracă respectiv) deja „averea” sa proprie, gelosul arab chiar le interzice să răspundă bărbaţilor fără permisiunea sa, întrînd singur în conversaţie cu clientul, după ce i s-a făcut traducerea.

Un student de la ULIM, arab şi el, nu s-a mirat deloc cînd i-am povestit toate acestea. Ba chiar mi-a ţinut o lecţie despre faptul că arabilor „le e în sînge” să-şi apere tot ce posedă, iar soţiile sînt „cea mai valoroasă proprietate” a bărbatului şi, prin urmare, nu e nimic straniu, că acesta vrea neapărat să înteleagă absolut tot ce vorbesc „femeile lui” cu „străinii”. Nu cumva să le „insulte”, deoarece prin aceasta „a fost insultat şi bărbatul lor”. Studentul (de fapt, arată mult peste 30 de ani, cine ştie ce studii face în Moldova?) mi-ar fi povestit încă multe de toate despre „dreptul bărbatului” şi despre „misiunea femeilor sale”, dar am reuşit să schimb tema, gîndindu-mă însă la cele 3 fete care şi-au trădat de bună voie religia şi obiceiurile strămoşeşti.

Cel mai mult m-a pus pe gînduri faptul că ele au procedat astfel, nefiind de nimeni impuse, bătute sau zăvorîte, aflîndu-se nu peste mări şi ţări, ci chiar la ele acasă. Se poate accepta, la urma urmei, o oarecare comportare romantică specifică multor fetişcane nepricepute. Aşi putea înţelege, barem, şi tendinţa altora spre desfătări, petreceri şi veselie. Dar aşa… La tine acasă, să devii peste noapte întru totul dependentă de un străin, să trăieşti cu frică faţă de el, să-l împarţi cu altele, muncind din greu toate împreună!? Înseamnă că le place? Că doar nu au fost hipnotizate? Să fie aceste tinere atît de naive? Sau le convine un asemenea mod de existenţă (repet: în propria ţară!), vînzîndu-se pentru 300 de grame de carne de berbec şi un „amour a guatre” cu „proprietarul” lor? Să fi fost altfel, nu mai rămîneau ele la acel kebab-house, unde, la sigur, nici salariu nu au.

Ce le aşteaptă mai departe? O muncă monotonă şi istovitoare în folosul „soţului”, frecventarea moscheei, studierea unor obiceiuri şi a unei religii străine. Şi o foarte vagă posibilitate de a pleca cu traiul la patria soţului. Cît timp arabul are treabă la Chişinău, ele treapătă după el, cumincioare şi îmbrobodite pînă la sprîncene. După ce acesta pleacă pe undeva „cu afaceri urgente”, bietele „soţii” rămîn să-l aştepte, fără nici o leţcaie în buzunar, uneori – cu un copil în braţe… În majoritatea cazurilor, arabul nu revine. În cazuri extrem de rare, moldovencele musulmane au îndoielnicul noroc de a se strămuta departe de casă, devenind…încă o soţie a soţului.

Numele unor asemenea „norocoase” au devenit cunoscute chiar şi acum cîteva luni, în legatură cu noul conflict armat palestino-israelean. Din sectorul Gaza au fost evacuaţi atunci 114 cetăţeni ai Federaţiei Ruse şi 34 – ai ţărilor CSI. Printre cei care s-au cerut înapoi în fosta patrie erau şi cîteva femei din RM, casătorite cu palestinieni şi avînd o droaie de copii. Consulul RM în Israel, Radu Cîşlaru, a povestit atunci jurnaliştilor că în epicentrul conflictului armat au nimerit vreo 15 foste moldovence căsătorite cu bărbaţi localnici. Diplomatul moldovean şi-a mai exprimat siguranţa că ele toate ar fi fost de acord să-şi părăsească soţii şi să revină în Moldova cu copiii, dar în condiţiile de război doar 5 persoane au reuşit să facă legătură cu ambasada. Cu mari probleme (şi cheltuieli din partea Ministerului nostru de externe) fostelor moldovence Aliona Hamdii, Iulia Talanina, Ala Rotaru, Galina Alhaş şi Lilea Alzazuk li s-a restabilit de urgenţă cetăţenia RM, li s-au perfectat paşapoartele respective, toate fiind transportate cu un avion special al Ministerului Stare Excepţională al Federaţiei Ruse din Oman la Moscova, apoi – la Chişinău, în capitala ţării pe care au părăsit-o cîndva.

Răspîndirea islamului în Moldova se înfăptuieşte cu paşi siguri…

Din păcate, o asemenea soartă le poate aştepta nu numai pe cele 3 moldovence de la kebab-house, toate măritate cu unul şi acelaşi (!) bărbat. Căci numai printre studenţii de la ULIM (conform unui lector de la această instituţie de învăţămînt, care a dorit să rămînă anonim) 85 sînt din Siria, 20 – din Sudan, 6 – din Palestina. În realitate sînt mai mulţi, căci pe an ce trece, Chişinăul e tot mai agreat de reprezentanţii lumii islamice. Potrivit datelor Departamentului Migraţiune, doar în anul 2003 în Moldova au sosit 1.620 de imigranţi, 366 dintre aceştea fiind arabi, 198 – turci, 145 – ruşi, 130 – ucraineni şi doar 162 – moldoveni. Motivul „reunirea familiei” l-au invocat atunci 55 de turci, 39 de arabi, 97 de ruşi, 75 de ucraineni şi doar 15 moldoveni…

Şi musulmanii din spaţiul ex-sovietic vin cu bucurie la Chişinău, dacă au de ales unde să trăiască peste hotarele statului lor. Astfel, un reprezentant al pazei pieţei agricole centrale susţine că la tejghelele de acolo stau zilnic cel puţin vreo 50 de azeri – majoritatea acestora fiind căsătoriţi cu moldovencele noastre. Am întrebat mai multe precupeţe dacă e adevărat ce-am auzit de la paznic, şi ele au confirmat acest lucru. Ba una a mai adăugat cu un fel de invidie în glas: „Numai că smoliţii iştea, cum se însoară, a doua zi nu-şi mai lasă femeia să stea, aşa ca noi, ziulica întreagă la tejghea. Bărbatul se ocupă cu vînzarea, iar femeia stă acasă cu copiii”. Am mai aflat de la precupeţe că majoritatea moldovencelor căsătorite cu aceşti azeri au fost duse în patria soţilor, pe malul Caspicului. Cică aşa le este obiceiul – tînăra soţie să se afle sub supravegherea mamei soţului. Aşa că „smoliţii” de la tejghelele din Chişinău uneori sînt luaţi peste picior de colegii localnici: „Păi cum vine asta: dragă Polad? Ai luat fata noastră, ai dus-o în Azerbaigeanul tău să-ţi cultive portocale, iar tu trăieşti aici, la (cu) mama ei, şi vinzi aceste portocale!?”.

În conformitate cu datele ultimului recensămînt al populaţiei Moldovei, în ţara noastră locuiesc circa 3 mii de azeri. Dar potrivit datelor neoficiale, numărul lor atinge aproximativ 5 mii. În total, în republică (de asemenea conform datelor neoficiale) sînt circa 15 mii de musulmani. Iată ce scrie site-ul „Organizaţiei naţionale a musulmanilor ruşi”: „Deşi Chişinăul e unul din rarele capitale europene unde, în pofida recomandărilor CEDO, islamul încă nu e acceptat, răspîndirea islamului în Moldova se înfăptuieşte cu paşi siguri. În prezent … pe maluriule Nistrului activează deja cîteva mii de musulmani. Istoria tulbure a Moldovei, mentalitatea deloc creştină a locuitorilor ei, precum şi un val întreg de probleme de ordin etnic şi politic, au condus la o criză a conştiinţei naţionale, ceea ce înlesneşte acceptarea de către localnici a islamului. Astfel, doar nu demult au acceptat islamul mai bine de 300 de cetăţeni ai RM, printre ei fiind chiar şi un fost preot ortodox, care i-a convins şi pe mulţi adepţi de-ai săi să treacă la islamism…

…Studenţii musulmani, care-şi fac studiile aici, sînt eliberaţi oficial de la lecţii în perioada sărbătorilor islamice. Au fost deschise 2 moschei, unde, pe lîngă activităţile de cult, au loc lecţii de islam, de limbă arabă, au loc proceduri de înregistrare a căsătoriilor între musulmani (iată de unde apar cîte 3 soţii! – B.O)., s-au deschis biblioteci. Se acordă ajutoare de ordin duhovnicesc şi material.

…Se aşteaptă ca în timpul apropiat islamul să fie acceptat la nivel de stat, această problemă fiind discutată cu organele respective de conducere…”

Se ştie că vrabia mălai visează! Dar să fie oare întru totul o invenţie despre Moldova această declaraţie a musulmanilor ruşi? Din păcate – nu. Îţi dai seama de acest fenomen îngrijorător, cînd observî aproape zilnic pe străzile capitalei tinere moldovence, îmbrobodite şi îmbrăcate …nemoldoveneşte, care s-au făcut deja sclave de bună voie. Înţelegi că nu e tocmai aşa cum trebuie, cînd din mai multe apartamente ale blocurilor din Chişinău răsună muzică religioasă arabă. Dacă închidem ochii la toate acestea, riscăm să repetăm soarta Bruxelles-ului, unde, conform unui studiu ştiinţific bazat pe anchete sociale, islamul va deveni religia majoritară în următorii 10-15 ani. „Creştinismul pierde teren în capitala belgiană şi europeană, unde în prezent 33 la sută din populaţie este musulmană, în comparaţie cu anul 2004, cînd musulmanii reprezentau un sfert din populaţia oraşului Bruxelles”, susţine sociologul şi antropologul Olivier Servais, care a acordat un interviu pe această temă cotidianului „La Libre Belgique”. Potrivit lui, islamul „…cîştigă teren în pofida creştinilor, care reprezintă în prezent 42,7 la sută din populaţia totală. Din 2001, Mohamed este primul nume dat băieţilor născuţi la Bruxelles”.

Oare cîţi băieţi cu acest nume au născut deja fostele moldovence?


Boris Olaru

Site sursă

Cu râvnă întru Domnul,
preluat şi prelucrat de
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie