Litia (Video)

0
711
Litia (Video)
Litia este o slujbă care se ţine de obicei la sfârşitul Vecerniei. Credincioşii aduc cinci pâini ca semn de cinstire cu ocazia unor aniversări personale sau familiale, dar nu numai, cum ar fi ziua numelui. Totuşi de cele mai dese ori, litia se săvârşeşte atunci când se cinsteşte un sfânt, sau un praznic marcat cu cruce roşie în calendar. Cele cinci pâinici sunt o amintire a celor cinci pâini binecuvântate de Iisus Hristos în deşert şi cu care au fost hrăniţi cinci mii de persoane care îl urmau (Marcu 6). După ce este binecuvântată în timpul acestei slujbe, la sfârşit pâinea este tăiată şi împărţită credincioşilor.
De asemenea, Litia simbolizează şi este punerea în practică a hranei din agapele comunităţilor creştine foarte timpurii. Pe atunci, după ce credincioşii primeau Trupul şi Sângele lui Hristos, ei se adunau la o masă comună. În acest fel, ei trăiau asocierea frăţească stabilită între ei de credinţa comună şi de Împărtăşirea din acelaşi Dumnezeu. În plus, hrana agapelor avea şi un scop caritabil prin aceea că furniza hrană pentru cei mai săraci dintre ei.
Semnificaţia din spatele litiei ortodoxe mai include şi faptul că, printre ortodocşi, hrana are o valoare foarte mare, nu numai ca hrană de bază, dar şi ca simbol suprem al Trupului lui Hristos – prin aceea că pâinea este preschimbată la Liturghie în Trupul lui Hristos. De multe ori, Hristos a fost desemnat ca fiind Pâinea Vieţii, dar şi ca „Pâinea care vine din rai.” De asemenea, Pâinea simbolizează Biserica lui Hristos, care s-a împărţit peste tot locul ca grâul peste munţi şi care a fost adunată de Hristos într-un singur trup. Astfel, pâinea a primit şi o încărcătură mistică prin care ea constituie esenţa vieţii spirituale a creştinului.
Pâinea binecuvântată care constituie litia ortodocşilor răsăriteni a fost considerată încă din vremuri străvechi ca având efect asupra sfinţeniei persoanei şi ca având puterea de a vindeca infirmităţile şi bolile persoanei „dacă este luată cu credinţă.” Termenul grecesc „artoklasia” provine din cuvântul folosit foarte des de Evanghelişti la descrierea Cinei cele de Taină la care Hristos „a frânt pâinea” şi a dat-o ucenicilor Săi ca fiind Propriul Său Trup. Astfel, „pâinea frântă” este litia ortodocşilor răsăriteni. Prin acest gest, este stabilită o unitate foarte reală între Dumnezeu şi Biserica Sa, aproape la fel ca atunci când Domnul înviat s-a ascuns în pâinea frântă din relatarea despre „drumul spre Emmaus” din Evanghelia după Ioan.
http://www.youtube.com/watch?v=3tYiLMCvmnM