Cine este Iisus Hristos ( Partea a 2-a)

0
957

Cine este Iisus Hristos ( Partea a 2-a)

Despre Iisus Hristos care este egal cu Dumnezeu Tatăl şi Mântuitorul nostru.
În prima parte a acestui subiect m-am străduit să arăt adevărul Scripturii despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos şi să contrapun acest adevăr împotriva unor învăţături greşite despre Hristos a Martorilor lui Iehova, pe care le-am găsit în cartea lor de căpătâi „Ce ne învaţă în realitate Biblia”, sau pe care le-am auzit de la ei în discuţie personală cu dânşii. Dar, cât nu am vorbi despre Fiul lui Dumnezeu, nu putem să cuprindem toate aspectele învăţăturii despre El, deoarece Dumnezeu este nemărginit.
În această mulţime de învăţături Martorii lui Iehova au făcut multe schimbări-erezii la unele dintre care m-am referit deja, dar socot că această temă necesită o prelungire, care nădăjduiesc că o să fie de folos celor ce caută Adevărul. În cele de mai jos vreau să studiez împreună cu Dvs. ,,egalitatea” lui Dumnezeu Fiul cu Dumnezeu Tatăl, o temă care este destul de importantă pentru noi şi totodată e foarte enervantă pentru Martorii lui Iehova. Referitor la această învăţătură Martorii lui Iehova sunt împotriva ei. Mai mult ca atât, când vorbesc despre „egalitate”, ei ajung la minciună: ,,Este Fiul întâi – născut egal cu Dumnezeu, aşa cum cred unii? Biblia nu ne învaţă acest lucru.” ( Ce ne învaţă în realitate Biblia? P.41 ) Această minciună e uşor de conbătut, dacă citim cu atenţie Sfânta Scriptură. Aici găsim că Fiul cu Tatăl nu e pur şi simplu „egal”, ci mai mult – Ei sunt Una!!!

(Ioan 10, 30) ,,Iar Eu şi Tatăl Meu una sântem.”
(Ioan10, 37-38)
,,Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.”
(Ioan 12, 44-45) „Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce mă vede pe Mine vede pe cel ce M-a trimis pe Mine.”
(Ioan 14,7-9) „Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; Dar de acum îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sânt cu voi şi nu M-aţi cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: arată-ne pe Tatăl?” ……v. 15. + (Ioan 17;11,21,22) + (Ioan 8, 16)
(2 Corinteni 5,19) „Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.”
(Filipeni 2; 5-6) „Gândul acesta să fie în voi care era în Hristos Iisus, care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,”
(Ioan 5, 23) „Ca toţi să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.”
Din aceste versete vedem clar că trebuie în egală măsură să credem în Fiul ca şi în Tatăl; trebuie să cinstim pe Fiul ca şi pe Tatăl şi trebuie să-l primim pe Fiul ca şi pe Tatăl.
Cu toate acestea cunoaştem câteva versete în Sfânta Scriptură în care Sfinţii Apostoli, sau însuşi Mîntuitorul vorbesc cu înjosire despre Fiul faţă de Tatăl; şi aceasta nu din cauză că nu sunt „egali”, după cum afirmă Martorii lui Iehova, ci din cauza slăbiciunii ascultătorilor, care, când auzeau că Iisus se face deopotrivă cu Tatăl se lepădau de El, ori: „Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.” (Ioan 10,31).

Despre cauzele pentru care Hristos a vorbit despre Sine cu înjosire foarte frumos ne explică Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi vă îndemn din tot sufletul să le citiţi. Eu vreau să atrag atenţia dumneavoastră asupra unui argument pe care îl găsim la Sf. Ioan Gură de Aur: “Cine într-adevăr este înalt, poate să grăiască despre Sine şi lucruri mici, fără ca să fie neadevăr, ba mai ales, acesta este semnul smereniei. Iar dacă cineva care este înjosit spune despre Sine lucruri înalte, aceea este o pretenţie nedreaptă, vrednică de osândit.
Deci, dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi mai mic, nu ar fi putut alege graiuri în care El să Se facă asemenea cu Tatăl, căci aceasta ar fi fost o pretenţie nedreaptă. Dacă El, deşi este asemenea cu Tatăl, grăieşte despre Sine uneori cu înjosire, aceasta nu este de osândit, ci vrednic de mirare.”

De asemenea aş dori să pun în evidenţă reacţia Martorii lui Iehova atunci când le vorbeşti că Fiul este de aceeaşi putere şi slavă ca Tatăl şi de aceeaşi fiinţă cu Dînsul. Ei, (Martorii lui Iehova) se agită, încep să nege evidentul, iar când le prezinţi versetele de mai sus şi altele asemenea cu acestea, ori schimbă tema discuţiei, ori se aseamănă cu iudeii “Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.” (Ioan 10, 31); numai că “pietrele” nu sunt aruncate în trupul pământesc a Mântuitorului, ci, în Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.

Şi din nou revin la învăţăturile Sfintei Scripturi. Biblia ne învaţă că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, dar, şi cu egală cinstire lui Dumnezeu Fiul! Şi dacă ne putem ruga Fiului lui Dumnezeu ca şi Tatălui e clar că Fiul are aceeaşi putere şi slavă ca şi Tatăl. Această învăţătură a fost ştearsă la Martorii lui Iehova. Când întrebi direct pe un Martor al lui Iehova cui trebuie să ne rugăm; ei răspund – lui Iehova (Dumnezeu Tatăl). Iar dacă îi întrebi: putem să ne rugăm lui Iisus; – ei răspund: nu. Ei “argumentează” prin aceea că Mântuitorul a învăţat pe Apostoli să se roage Tatălui (“Tatăl nostru…” Matei 6, 9). Iar dacă insişti mai mult în privinţa Fiului; poţi să auzi o astfel de învăţătură: “Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să ne rugăm numai lui Iehova prin Fiul său.” (Ce ne învaţă în realitate Biblia. P.167-168). În concepţia lor Fiul nu este Persoana spre care trebuie să ne îndreptăm rugăciunile, şi de la care să primim ajutor, ci, e doar un mijloc prin care rugăciunile ajung la Dumnezeu (deşi ei singuri nu pot lămuri explicit acest lucru); şi doar Tatăl ascultă rugăciunile şi ne îndeplineşte cererile. Şi iarăşi “argumentează” cu (Ioan 14,6) “Iisus i-a zis: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Vedem bine că acest verset nu ne învaţă nici pe departe ceva despre rugăciune, iar dacă citim contextul în care e încadrat acest verset (Ioan 14, 1-12), descoperim că aici Mântuitorul învaţă pe unenici cât de importantă pentru mântuirea noastră e credinţa Întrânsul, v.1 “Să nu se tulbure inuma voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.”…..v.9 ,, …cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…” …v. 11 “Credeţi Mie, că Eu sânt în Tatăl şi Tatăl întru Mine…” v.12 “Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…”, iar aceste învăţături nu sunt deloc pe plac Martorilor lui Iehova. Despre rugăciune însă în acest capitol se învaţă foarte clar în versetele 13,14 : “Şi orice veţi cere în numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl în Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu , Eu voi face.” – se vede că cei ce au inventat învăţătura despre rugăciune la Martorii lui Iehova n-au ajuns cu cititul la aceste versete.

Deci Scriptura ne învaţă că putem să ne rugăm Fiului lui Dumnezeu şi El ne va asculta rugăciunile, şi le va îndeplini; mai mult decât atât – peste două capitole găsim că putem să ne rugăm Tatălui în numele lui Iisus şi Tatăl ne va îndeplini rugăciunile!!! Cum ar fi fost posibil aşa ceva dacă Fiul nu ar fi fost de aceeaşi putere şi slavă ca Tatăl, ci, El ar fi fost doar un Arhanghel? (Ioan 16, 23-24) “…Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.” Iar versetul 26-27 a acestui capitol pune punct ereziei Martorilor lui Iehova despre rugăciunea către Fiul: “În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiincă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am ieşit.” Mântuitorul ne învaţă că Dumnezeu Tatăl iubeşte pe cei care îl iubesc pe Fiul, şi se roagă în numele Fiului. Deci dacă ne rugăm Fiului; El nu este un simplu Mijlocitor în rugăciune, ca noi să ne rugăm Lui iar El să roage pe Tatăl pentru noi, de aceea şi zice: “nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.”, ci cel ce se roagă Fiului, sau în numele Fiului, este iubit de Tatăl pentru aceasta.

Dacă Hristos nu ar fi fost deopotrivă cu Tatăl şi nu ar fi fost Dumnezeu adevărat, atunci această chemare pentru Sf. Apostoli ca să se roage Lui, sau în numele Lui – ar fi fost o chemare la idolatrie!!! Iar pentru aceasta ar fi trebuit să fie omorât, iar ucenicii să se lepede de El. Iar Scriptura ne demonstrează că Sf. Apostoli credeau în Iisus Fiul lui Dumnezeu ca egal şi “deopotrivă” cu Tatăl; şi predicau ei anume numele lui Dumnezeu Fiul (Fapte 5,28; 5,40-41; 9,13-16…), iar noi creştinii ca urmaşi şi moştenitori a credinţei Apostolilor, ne dobândim mântuirea sufletului prin credinţa în Hristos şi propovăduirea lui Hristos. Cât despre rugăciune, noi, creştinii urmând învăţăturii Mântuitorului, ne rugăm Tatălui şi cu egală cinstire şi Fiului; urmând pildei Sfinţilor Apostoli, care, fiind conştienţi că se poate de rugat doar lui Dumnezeu, se rugau Fiului, astfel recunoscând pe Hristos ca Dumnezeu adevărat “deopotrivă” cu Tatăl.

Sf. Mucenic şi Arhdiacon Ştefan fiind martirizat prin lapidare de evrei cui se roagă în ultima rugăciune? (Fapte 7,59 : ,,… Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!”

Ucenicul Anania rugându-se, în vedenie a vorbit cu Iisus Hristos (Fapte 9, 10-16)

Sf. Apostoli fiind înspăimântaţi de furtuna de pe mare s-au rugat la El: “Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.” (Matei 8, 25). Iar Mântuitorul a potolit furtuna.

Majoritatea celor vindecaţi de Iisus au crezut în El şi s-au rugat Lui.

Şi în sfârşit, tâlharul ce toată viaţa sa a petrecut-o în răutăţi, a fost mântuit când a făcut rugăciunea către Cine? (Luca 23, 42-43): “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Cel mai bun argument că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat de aceeaşi putere şi slavă ca Dumnezeu Tatăl e acela că El însuşi învăţa acest lucru, ba chiar în cîteva rînduri s-a numit pe Sine cu un nume a lui Dumnezeu Tatăl tetragrama biblică יהוה (YHWH) (Iahve) (Iehova); nume cu care (susţin chiar şi Martorii lui Iehova) se poate numi doar Dumnezeu Atotputernicul!!! În cele de mai jos o să redau acest subiect după o lecţie a Părintelui Diacon Andrei Kuraev:

“În Noul Testament în grădina Ghetsimani străjerii cad cu faţa la pământ, căci Hristos foloseşte acest nume Iahve către Dânsul:

(Ioan 18, 4-6) “Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi? Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sînt. (YHWH) (Iahve). Iar Iuda Vânzătorul era cu ei. Atunci cînd le-a spus : Eu sânt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.”

Fiecare caz cînd evreii vor să-l omoare pe Hristos are legătură cu aceea că El se numeşte pe Sine cu numele lui Dumnezeu, numindu-Se Dumnezeu.

(Ioan 5, 18) “Deci pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”– cred că aici comentariile sunt de prisos.

Pe iehovişti şi pe toţi cei ce neagă Dumnezeirea lui Iisus Hristos trebuie dei ţinut în întrebarea: Pentru ce l-au răstignit pe Hristos? Pentru ce sinedriul la condamnat?

Ei v-or răspunde: pentru predica dragostei.

Pentru aceasta în Imperiul Roman n-a fost omorât nimeni. Pentru ce sinedriul îl condamnă pe Hristos? –El se numeşte Dumnezeu; l-au răstignit, nu pentru că vorbea de rău pe farisei, sau arhiereu, că-i mustra pentru făţărnicie, dar pentru aceea ce învăţa despre Sine:

(Ioan 10,30) “Iar Eu şi Tatăl Meu Una sântem. (Şi care-i reacţia iudeilor?)

(31) Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.

(32) Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care dintre ele aruncaţi asupra Mea?

(33) I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.” – deci nu pentru “lucrea lui Dumnezeu” (Ce ne învaţă în realitate Biblia p.45 ), sau pentru fapte bune era prigonit Iisus. Nu numai Apostolii îl credeau Dumnezeu pe Hristos, dar şi duşmanii Lui înţelegeau că Hristos se propovăduieşte Dumnezeu!!!

Dacă Hristos nu ar fi fost Dumnezeu, El în acel moment putea spune: “noi toţi suntem într-un fel oarecare fiii lui Dumnezeu” (versiune de care se folosesc Martorii lui Iehova, ca să se îndreptăţească); – dar ce declară Hristos?

(38) ,,…Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl”. Deci vedem o discuţie întreagă la această temă în care Hristos îi zădără pe iudei arătând că este egal cu Dumnezeu. Şi ce reacţie au iudeii?

(39) ”Căutau deci iarăşi să-L prindă, şi Iisus a scăpat din mâna lor.” -De fiecare oară când evreii doresc să-L prindă sau să-L omoare pe Hristos e din cauza că Hristos se declară Dumnezeu.

Să atragem atenţia – când pe Hristos îl judecă- despre ce este întrebat?

Nimeni nu se interesează de programa Lui politică!!! (Doar au pus tăbliţa cu “vina” deasupra capului -Iisus Hristos Regele Iudeilor; pricină formală de care se folosesc şi Martorii lui Iehova)

Hristos uşor putea fi învinuit de încălcarea sâmbetei, dar sinedrionul nu aduce astfel de învinuiri; cu „mărunţişuri” sinedrionul nu se ocupă.

Cum decurge judecata? Sinedrionul s-a gătit de judecată? – Da, s-au gătit, au fost găsiţi chiar martori mincinoşi, care trebuiau să declare că Hristos este “terorist”, şi plănuieşte să strice Templul. Pentru această „vină”, după legile evreilor, puţin e probabil că erau să-L omoare; dar cel puţin, puteau să-L exileze într-o pustietate, la o margine de Imperiu, dar aceşti martori mincinoşi nici n-au trebuit, pentru că Hristos aici, în sinedriu a săvârşit o “crimă”, un „delict” suficient pentru ca să fie omorât, de aceea nici o mărturie despre ce a făcut înainte nu mai trebuia. De ce?

Pentru că Hristos singur la judecată s-a numit Iehova: (Marcu 14, 55-64) 55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.  56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:  58. Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.  59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel60. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?  61. Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?  62. Iar Iisus a zis: Eu sunt (Iehova) şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.  63. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?  64. Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.”

Deci arhiereul îl întreabă pe Iisus: „Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”- -Atrageţi vă rog atenţia că însuşi arhiereul se fereşte să rostească numele Iehova, ci numeşte pe Dumnezeu „Cel Binecuvîntat”. Iisus răspunde: „Eu sânt” . Şi care este reacţia arhiereului – îşi sfâşie hainele şi îl declară pe Hristos “vinovat de moarte.” Şi ceilalţi membri îl condamnă la moarte, nemaitrebuind alte „mărturii”. Dar să vedem ce s-a întâmplat: după legile evreieşti declaraţia că eşti Hristos nu era pedepsită cu moartea. Nu era o crima să zici: eu sunt Mesia. Istoria Israelului cunoaşte cîteva zeci de oameni ce au pretins la statutul de Hristos, şi israelitenii pe nici unul din ei nu i-au judecat, să-i condamne la moarte; uneori pe aceşti oameni îi persecutau conducerea statului, păgânii (romanii), dar iudeii nu-i persecutau pe falşii-hristoşi. Pe Mîntuitorul îl vor omorî, nu pentru că se numea Hristos; El a zis altceva „Eu sînt” – „Eu sânt cel ce sânt” – dacă ne conducem de manuscrisele greceşti. Iar în limba ebraică această expresie se traduce יהוה YHWH- Iehova. Iată că Hristos pronunţă acest cuvânt astfel că tuturor le este clar că se numeşte pe Sine cu numele sacru a lui Dumnezeu. Pe El îl întreabă: Cine eşti. El răspunde: Iehova. De aceea toţi cei prezenţi împreună cu arhiereul, nu pur şi simplu se revoltă, ci, arhiereul îşi şfîşie hainele, lucru pe care îl putea face doar în caz că aude păcatul de hulă împotriva lui Dumnezeu: „Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? (v. 64). Trebuie să înţelegem că în conştiinţa evreilor a te numi Mesia-Hristos nu era o hulă împotriva lui Dumnezeu.

Care este dar baza sau cauza pentru condamnare?

Hristos a fost condamnat după legea evreilor din cartea Leviticul 24, 16: „ Hulitorul numelui Domnului să fie omorît neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât.”, deci această lege îi dă dreptul arhiereului să-L condamne pe Hristos la moarte. Şi tot sinedrionul trebuie să fie deacord cu el, cu toate că acolo erau oameni, ca Gamaliel care priveau cu ochi buni pe creştini sau cel puţin liniştit.

Deci să cercetăm, a mai folosit oare Hristos această expresie catre Sine? Da, a folosit:

Ioan 8,28 „Deci le-a zis Iisus: cînd veţi înălţa (răstigni) pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sânt…” Citind acest verset în traducere rusă sau chiar şi romînă nu prea ne este clar ce învaţă Hristos: cînd vor răstigni vor cunoaşte că este El, dar ascultătorii îl vedeau şi nu mai trebuiau convinşi de aceasta. Această expresie sau formulă aminteşte ascultătorilor ce cunoşteau bine Vechiul Testament la cartea Isaia 43,10 de fapt acest verset e iubit de Martorii lui Iehova, deoarece aici se vorbeşte despre martorii lui Dumnezeu: „Voi sînteţi martorii mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sânt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi!” ( versetele 11-15 învaţă acelaşi lucru). Vedem că Dumnezeu Tatăl în Vechiul Testament vorbeşte despre Sine nişte lucruri, pe care Dumnezeu Fiul le spune despre Sine în Noul Testament. Ioan 8, 28 „…atunci veţi cunoaşte că Eu sânt…” Şi care-i reacţia iudeilor? Ioan 8,59 „Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui…” . Acestea de mai sus ne demonstrează că Iisus foloseşte pentru Sine un nume sfânt al Tatălui, făcându-Se deopotrivă cu El. Apostolul Pavel confirmă această învăţătură: “Făcîndu-Se cu atît mai presus de îngeri , cu cît a moştenit un nume mai deosebit decît ei.”(Evrei 1,4) Şi mai este un verset aici (Ioan 8 23-24) „ Şi El le zicea: voi sînteţi din cele de jos; Eu sînt din cele de sus. Voi sînteţi din lumea aceasta; Eu nu sînt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sînt (Iehova), veţi muri în păcatele voastre.” Deci dacă evreii nu vor crede că înaintea lor se află Eu sînt (Iehova),” vor muri … Desigur că evreii nu vroiau să creadă şi să puteau înţeleagă.Şi atunci l-au întrebat: „…Cine esti Tu?”(v.25) „ Şi a zis lor: Ceea ce v-am spus de la început.”( traducerea în romînă a acestui verset nu este exactă ; în limba rusă sună în «от начало Сущий как и говорю вам» iar cuvîntul Сущий se traduce „Eu sînt” adică în ebraică Iehova. De aceea şi reacţia urmează: „ … Oare, nu zicem noi bine că Te eşti samarinean şi ai demon?” (v.48)

Ca să nu rămîie nici o îndoială în privinţa că Iisus foloseşte şi în această discuţie anume expresia gramaticală sfîntă pentru evrei „Eu sînt” către Sine; după ce la v.48 evreii spun că „ are demon”, la v. 58 El iarăşi le repetă: „ Adevărat, adevat zic vouă: Eu sînt mai înainte de a fi fost Avraam.” Acest verset este foarte important. De ce ? De aceea că Hristos n-a zis : „Eu am fost mai înainte de a fi fost Avraam”;ci, „Eu sînt” ! Această „greşală” gramaticală ne şi demonstrează că El învăţă clar despre Sine că este „Eu sînt” adică Iehova. Şi iarăşi reacţia evreilor ( v. 59) : „ Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui.” !!!

Acum să atragem atenţia asupra acestor evenimente: pe Hristos l-au răstignit, iar apoi sinedrionul începe să persecute pe Sf. Apostoli, care, propovăduiau Învierea lui Hristos.Apostolii sunt chemaţi şi ameninţaţi ca să se lepede de predică. Ce anume le este interzis să predice? Lor nu li se spune: „ tăceţi despre Înviere”, ci, (Fapte 4,17-18): „… să le poruncim cu ameninţare să nu mai vorbească în numele acesta, niciunui om. Şi chemîndu-i le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus.” ( Fapte 5,28) : „… Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta?…” ( Fapte 5,40): „… Şi chemînd pe apostoli şi bătîndu-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.”

Ce predică au avut Sf. Apostoli înainte de aceasta, care învăţa despre numele lui Iisus? Este vorba despre predica Sf. Ap. Petru – ( Fapte 4,12): „ Şi întru nimeni altul nu este mîntuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume , dat între oameni, în care trebuie să ne mîntuim noi.”!

Mai este inportant că Hristos se numeşte cu numele Iahve numai în Evanghelia de la Ioan, în cea mai înălţătoare , duhovniscească Evangelie, care le completează pe primele trei Evanghelii sinoptice; pentru că aceasta este taina cea mai importantă( că Iisus e Iahve ). Sinopticile învaţă despre această ascuns. De exemplu, să comparăm: Iisus la( Ioan) spune: „ Eu sînt viţa…”. În Evangheliile sinoptice ce zice? „ Împărăţia Cerurilor e asemenea viţei…” . Comparînd versetele cunoaştem că Hristos şi este Împărăţia Cerurilor. Numai că Evangheliile sinoptice învaţă despre aceasta „acoperit” nu chear pe faţă; iar Evanghelia lui Ioan învaţă deschis despre aceasta.

Despre numele lui Dumnezeu Împăratul Solomon ne învaţă că : „ …nu se poate da la nimic de pe pămînt.”( Înţelepciunea lui Solomon 14,21), deci slava pe care o are Dumnezeu nu o dă nimănui. Şi dacă Hristos acest nume îl primeşte ca al Său, aceasta înseamnă că El L-a avut de la început. El de la început este Iehova. El de la început este Dumnezeu!!!”

De fapt În Sfînta Scriptură Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul sunt numiţi cu mai multe „nume” comune ce ne şi demonstrează că Tatăl şi Fiul sunt asemenea, deopotrivă , sau cum iubesc m.i. să se exprime „egali”.Mai jos o să indic cîneva din aceste nume , plus trimiterile la versetele respective:

DUMNEZEU

Tatăl

Fiul

Deut.4,39; 2Regi7,22; 3Regi8,60

Isaia40,3 Ioan1,1 Ioan14,7-9

4 Regi19,15 1Paral.17,20 Psalmi85,11

2Cor.5,19; 1Tim.3,16 Evrei 1,8-9 Filip.2,5-6

Isaia 45,6 Isaia46,9 Marcu 12,32

Romani9,5 Tit 2,13; 1Ioan2,22-24 1Ioan5,20

Unul adevărat Dumnezeu

Ioan17,3

1 Ioan5,20

Dumnezeu tare şi puternic

Neem.9,32

Isaia 9,5-6

Dumnezeu şi Mîntuitor

Isaia45,15,21 Luca 1, 47 Tit 3,4

2 Petru1,1 Tit 2,13 Iuda 25

Domn

Matei11,25 Matei21,9 Matei22,37

Luca2,11 Ioan20,28 Fapte10,36

Marcu11,9 Marcu 12,29-30 Rom.10,12

1 Cor. 2,8 1 Cor. 8,6 Efeseni4,5

Apoc.11,15

1Cor.12,3,5 Filipeni2,11

Unul Domn

Marcu 12,29 Deut.6,4

1 Cor.8,6 Efeseni4,5

Veşnic şi Mîntuitor

Domn şi Mîntuitor

Isaia43,11 Isaia60,16 Osea13,4

2 Petru 1, 11 2 Petru2,20 2 Petru3,18

Mîntuitor

Isaia 43,3,11 1Tim. 1,1 1 Tim.2,3

Luca 1,69 Luca 2,11 Fapte5, 31

Tit 1,3 Tit3,4 Iuda25

Efeseni5,23 Filipeni3,20 Tit1,4; 3,6

Singur Mîntuitor

Isaia43,11 Osea 13,4

Fapte 4,12 1Ioan 4,14

Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor

Deut . 10, 17 1Tim. 6,15,16

Apocalipsa 17,14 Apocalipsa 19,16

Cel dintîi şi cel din urmă,( începutul şi sfîrşitul)

Isaia 44,6 Isaia 41,4 Isaia48,12

Apoc.1, 17 Apoc.2,8 Apoc.22,13

Mirele” lui Israel- al Bisericii

Isaia 54,5 Isaia 62,5

Ioan 3,29 2 Cor.11,2

Ieremia 3,14 Osea2,18

Apoc. 19,7 Apoc.21,9-10

Păstor

Psalmi 22,1 Iezechiel 34

Evrei13,20 Ioan 10, 1-16

În afară de nume comune ce ne demonstrează „egalitatea” dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul, ca un argument putem folosi din Sfînta Scriptură 1. Atributele; 2 Lucrările comune Tatălui şi Fiului ce sunt şi ele deopotrivă:

ATRIBUTE DUMNEZEU TATĂL DUMNEZEU FIUL

Veşnic

Deut.33,27 Psalmi89,2; 92,3;

101,13; 145,10 Isaia9,5;40,28

Avac.1,12 Rom16,26

Dan.7,14; Ioan 1,1;8,58;17,5,24 Col.1,17

Evr1,8;13,8 Apoc.1,18

Neschimbabil

Ps.32,11 Mal.3,6 Evrei6, 17,18

Iacov 1,17

Evrei1,11-12

Luca21,33 Evrei 13,8

Atotputernic

Deut.10,17 Iov 37,23Ps.146,5

Ier.32,17 Rom 1,20

Matei 28,18Efes.1,20-21

Filipeni 3,21Col.2,10Evr.1,3

Poate pierde

Fac.6,13,17 Ps.93,23Matei10,28

Luca12,5 Iacov 4,12

Ps.2,9Isaia11,4 ; 1Cor.15,24-26

2 Tes.1,7-9; 2,8

Pretutindenea de faţă

3Regi 8,27 Ps.138,1-13Pilde15,3

Ier.23,23-24Amos9,2,3

Matei18,20;28,20 Ioan 1,48-49

Ioan3,13 Efeseni4,10

Atotştiutor

Ps.138,1-6Pilde15,11 Eccl.12,14

Dan.2,22 Fapte15,18Evrei4,13

Matei17,27 Ioan4,16-19,29;16,30

21,6,17Col2,3Apoc.2,19

Cearcă şi cunoaşte inimile

3Regi8,39;1Paral.28,9; 29,17

Ps.7,9;43,20-21;138,2-4

Ier.11,20;17,10;20,12Iez.11,5

Luca16,15 Fapte 15,8

Matei9, 2-4;12,25; 16,7-8

Mar.2,6-8 Luca5,22;6,8; 9,47

Ioan2,24-25;6,67-70; 21,17

Fapte1,24 Apoc.2,23

Ştie viitorul

Ieş.3,19 Deut31,16

Isaia42,9;43,12;44,7-8;45,21;

46,10Dan.2,28-29Apoc.22,6

Matei16,21;24,3-33;26,2,21

Marcu10,32-34;14,13-16

Luca19,41-44;21,7-38

Ioan6,64;13,1;18,4

Sfînt

Levitic19,2;20,26;1Regi2,2

Apoc.4,8

Daniil9,24Fapte3,14;4,27

Apocalipsa3,7;15,4

Adevărat

Deut.32,4 Ioan17,3

Ioan1,14;14,6; 1Ioan 5,20

Drept

Psalmi7,9; 47,9; 70,16-17; 88,14

96,2; 118,137

Evrei1,9 Isaia11,5;32,1

Ier.23,5 Fapte7,52; 22,14

Este Viaţă

Deut.30,20;Psalmi26,1;35,9

Ioan11,25; 14,6; Coloseni 3,4

Totul este prin El şi pentru El

Romani11,36

1 Corinteni 8,6

Este totul în toate

1 Cor.15,28

Coloseni 3,11

LUCRĂRI COMUNE DUMNEZEU TATĂL DUMNEZEU FIUL

A creat lumea şi toate cele văzute şi nevăzute

Neem.9,6 Psalmi145,6 Isaia44,6;

44,24Ier.27,5Fapte14,15; 17,24

Ioan1,3,10; 1Cor. 8,6 Efes.3,9

Col1,16 Evrei 1,2, 10

Este pricinuitorul mîntuirii

Facere49,18 Psalmi3,8 Ioan 2,10

Isaia25,9 Tit3,4-7Apoc.7,10

Fapte 4,12; 2 Tim.2,10 Evrei2,10

5,9; Apoc.7,10

Susţine şi păstrează toate

1Cor. 12,6 Efeseni 1,23

Col. 3,11 Filipeni 4,13

A răscumpărat pe poporul Său

Psalmi 31,5 Isaia 43,1-4; 44, 21-23

Ef.1,7 Col.1,14 Evrei9,12,15

; 1Petru1,18,19Apoc5,9 Fapte20,28

A înviat pe Hristos!!!

Fapte 2,24 Efeseni1,20

Ioan 2,22; 10, 17-18

Înviază morţii

Ioan 5,21 Rom.4,17

1 Cor. 6,14; 2Cor.1,9; 4,11

Ioan 5,21; 5,28-29; 6,39-40,44,54

Ioan11,25 Filipeni3,20-21

Dă putere de a face minuni

Ieş.4,21 Deut.6,22 Matei 9,8

Ioan3,2Fapte15,12;19,11Evr.2,4

Matei10,1,8 Marcu3,14-15;6,7

Luca9,1;10,19 Fapte9,34;14,3

1 Corinteni5, 4-5

E Pricinuitorul vieţii spirituale

Isaia38,16 Efeseni2,5Col.2,13

Ioan 1,4; 6,57 Galateni2,20

Este Pricinuitorul renaşterii

1 Ioan 5,18

1 Ioan 2,29

Dă darurile spirituale

Evrei 2,4Ecclesiasticul1,17

Efeseni4,8; 1 Cor. 12,6-12

Dă viaţă veşnică

Rom.2,6-7; 6,23 Ioan 5,11

Ioan 6,27 ;10,28 ; 17,2

Iartă păcatele

Isaia 43,25 Dan.9,9 Mih.7,18

Marcu 2,7 Luca 5,21 Efes.4,32

Matei 9,6 Marcu2,5,9-10Col.3,13

Luca5,20,24; 7,47-49Ioan8,11

Ascultă rugăciunea

Isaia 65,24 Psalmi 90,15

Ioan 14,13-14; 15,7

Sălăşluieşte în credincioşi

Ioan 14,23; 2Cor.6,16 Ef.4,6

1 Ioan 2,5; 4,12-16

Ioan 15,4; 17,23; 2Cor.13,5

Efes.3,17; 1Ioan3,24 Apoc.3,20

Sfinţeşte pe credincioşi

Iez.37,28; 1Tes.5,23 Iuda1

Efes.5,26 Evrei2,11; 13,12

A dat Legea

Ieş.20, 1-19 Rom.7,25 Iacov4,12

Ioan 13,34; 15,12 Gal.6,2

A inspirat pe prooroci-apostoli

Ieş. 4,12 Num.12,6 Osea 12,11

Luca 1,70 Evrei1,1

2Cor. 13,3 Efes.4,11;

1 Petru 1,11 Apoc.1,1; 11,3

A grăit prin prooroci şi apostoli

Ier.1,9 Luca 1,70 Fapte 3,21

Luca 21,15; 2Cor.13,3; 1Petru1,10-11

Trimite profeţi , apostoli şi păstori

2Paral.24,19 Isaia48,16

Ier.3,15; 25,4; 26,5; 44,4

1Cor.1,1; 12,28 Gal.1,1

1Tim.1,1 Apoc.26,6

Matei10,5; 28,19; Marcu16,15

Luca 10,1 Ioan 21,15-17 Rom1,1

2Cor.5,20 Gal.1,1 Efes.4,11

1 Tim.1,1 Apoc.22,16

A făcut minuni în numele Său!!!

Ieş.7,17; 8,10 Num.16,28

1Regi12,16; 3Regi18,24

4 Regi 1 , 10

Marcu9,39; 16,17Fapte 3,6,16;

4,10,30; 9,34; 16,18

Conduce poporul Său

Deut. 32,12 Isaia 48,17; 55,1-8

Matei 16,24 Ioan10,4; 1Petru2,21

Va judeca lumea în ziua cea de apoi

Psalmi 9,7-8; 95,13; 97,9-10

Eccl.12,14 Isaia 2,10,21

Fapte17,31;1Cor.4,5Apoc.20,12

Matei16,27;25,31-32Ioan5,22,27

Fapte10,42; 17,31Rom.14,10-12

2Cor.5,10 2Tim.4,1

Evanghelia lui…

Rom.1,1; 15,16; 1Tes.2,9

1Tim.1,11; 1Petru4,17

Rom.1,9,16 Marcu1,1;

2 Cor.2,12; 4,4; 1 Tes.3,2

Iar Martorii lui Iehova „măsoară egalitatea” Tatălui şi Fiului ca la oameni ; zic ei : „dacă Fiul s-a născut din Tatăl atunci Tatăl e mai mare decît Fiul” , dar este nonsens şi chear blastfemie să „măsori” pe Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul ca pe oameni simpli. Biblia ne învaţă foarte clar în exemplele aduse mai sus că Tatăl şi Fiul sunt deopotrivă, asemenea , „egali”. Mîntuitorul însuşi învăţa aşa ceva (Ioan 10,33); Sf. Apostoli au crezut şi au învăţat astfel; creştinii au crezut astfel două milenii şi chiar Martorii lui Iehova pînă în 1971 au crezut astfel( interesant că majoritatea din cei 144000 m.i. care vor „domni ca regi în cer” ( Ce ne învaţă în realitate Biblia? P.208) au crezut în Iisus Hristos!!!)

Credinţa în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu ne mîntuieşte , de aceea Îl numim şi Mîntuitor. Iar despre mîntuire nu putem vorbi superficial , fiincă scopul credinţei este mîntuirea sufletului şi unirea cu Dumnezeu. Şi Biblia clar ne învaţă că nu slujirea şi credinţa într-o organizaţie ne va mîntui,ci, slujirea şi credinţa în Hristos :

(Ioan 3,15) „ Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

(Ioan 10,9) „Eu sînt uşa : de va intra cineva prin Mine se va mîntui…”

(Ioan 10, 27-28) „ Oile Mele ascultă de glasul Meu şi eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mîna Mea nimeni nu le v-a răpi.”

(Ioan 15,5) „Eu sânt viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cel ce rămîne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără de Mine nu puteţi face nimic.”

(Ioan 20,31) „Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu , şi, crezînd viaţă să aveţi în numele Lui.”

( Fapte4, 12) „Şi întru nimeni altul nu este mîntuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mîntuim noi”

(Fapte 10 , 43) „Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.”

(1 Ioan 5,11-12) „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul , are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”

În încheere aş dori să revin asupra afirmaţiei m.i.: ,, Este Fiul întîi- născut egal cu Dumnezeu , aşa cum cred unii? Biblia nu ne învaţă acest lucru.” ( Ce ne învaţă în realitate Biblia? P.41 ) Ce este această afirmaţie în comparaţie cu adevărul Bibliei, dacă nu o minciună? De ce au nevoie de minciună m.i. ca să-şi susţină ,,învăţăturile” ? Sf. Ioan Teologul ne avertizează să ne ferim de astfel de oameni : „ 18 Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.  19. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.  20. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate.  21. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.  23. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.  24. Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână; de va rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.  25. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică.  26. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc.” ( 1 Ioan 2, 18-26).

Preot Ioan Goncear