Din zicerile parintelui Arsenie Boca (Partea I)

0
429
Din zicerile părintelui Arsenie Boca (Partea I)
„Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”
Avea o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialulî într-o chestiune. Când îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Şi de la el au rămas şi cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, când l-am întâlnit eu pentru prima dată, mi-a şi spus un cuvânt, o formulă. Zice: „Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”. Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
„Nici abuzul, nici refuzul”
În legătura cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: „Nici abuzul, nici refuzul”.
„Cu mine de doua ori trebuie sa se intalneasca omul…”
Parintele zicea ca de doua ori trebuia sa se intilneasca omul cu el: o data cind ii spune si a doua oara la moarte, sai spuna daca a facut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are sa mearga cum merg unii ca sai spuna unul, ca sai spuna altul, ca un cuvint de folos, ca nu stiu ce… si apoi aduna la cuvinte de folos si nu implineste nimic!
„Cine face curte nu face carte”
Parintele Arsenie zicea: „Cine face curte nu face carte”.
„Nasteti-va sfinti!”
Parintele Arsenie ii indemna pe oameni sa nasca sfinti. Bineinteles ca pentru a naste sfinti trebuie sa fi sfint sau trebuie sa tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cind incepem sa ne ocupam de noi insine, putem sa ne cunoastem, sa aflam negativele noastre, sa cunoastem incarcatura data de altii si pusa in noi, s-o rezolvam, dar aceasta cere timp si osteneala.
„Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!”
E un cuvint care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vreau sa braveze si nu se gindesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gindite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvintul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.
„Conceptia de viata crestina”
Cita o avem, ne statorniceste in gindul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a indumnezeii firea, prin harul si indurarile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cite le avem la indemina, aerul, aerul bun, hrana rationala, somnul si energia vitala, pe care nu vrem sa o risipim pe placeri, ci vrem s-o canalizam spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea parintele Arsenie, care a formulat indreptarul de viata, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sa ia aminte la el.
„In mintea strimba si lucrul drept se strimba”
Asa obisnuia sa spuna parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptate de mintea cea buna. Valoarea acestui cuvint o intuiesc toti cei
ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Simbata. Mintea se strimba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.
„In mintea strimba si lucrul drept se strimba”.
Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cind le spun ca Parintele a zis ca „in mintea strimba si lucrul drept se strimba”, oamenii rid in general. De ce rid? Pentru ca isi dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cind ti-e mintea strimba.
„Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima”
Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decit cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramine la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului „la urechi”. Pina la inima mai e o cale lunga, „cea mai lunga cale”.
„Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse”
Cuvintul acesta ne aduce aminte de un cuvint asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: „Un sfint trist este un trist sfint”. Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind „izvor de bucurie”, crestinismul fiind „religia bucuriei”. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :”Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 15, 11).
Explicate de Parintele Teofil Paraian
Irina Adriana Cosoveanu