Biserica tăcerii, unde se aude doar vocea lui Dumnezeu

0
248
Biserica tăcerii, unde se aude doar vocea lui Dumnezeu
La slujbele religioase ţinute pentru credincioşii lipsiţi de auz vorbeşte doar credinţa; în faţa lui Dumnezeu contează doar puterea rugăciunii izvorâtă din inimă. Se spune că Dumnezeu vorbeşte pentru toată lumea. Pentru cei care aud doar vocea interioară a spiritului există un loc unde credincioşii surzi pot găsi alean. În Constanţa trăiesc la ora actuală 1.850 de persoane cu deficienţe de auz. Preotul lor, Daniel Ciobănescu, cel care le poate facilita comunicarea cu Divinitatea, nu are parohie în Constanţa. Face naveta din Cernavodă pentru a fi aproape de enoriaşii lui surdo-muţi. Este originar din Tulcea şi nu face parte din comunitatea persoanelor cu deficienţe de auz sau vorbire. Daniel Ciobănescu face parte din prima promoţie de preoţi, care a absolvit specializarea „Comunicare şi slujire prin limbaj mimico-gestual” din cadrul Facultăţii de Teologie din Piteşti. Este la ora actuală singurul preot din Constanţa care oficiază slujbe pentru surzi.
Surzii comunică prin semne cu duhovnicul lor
Duhovnicul Daniel Ciobănescu spune că este foarte greu pentru el să le slujească pentru că nu au o biserică a lor şi se strâng acolo unde preoţii le pun lăcaşul la dispoziţie. În plus, şi procedura de anunţare a surzilor este destul de anevoioasă. Nu-i poate suna pentru a le transmite că are o biserică disponibilă şi trebuie să-i anunţe pe fiecare în parte, prin SMS-uri şi e-mail-uri.
Solidaritate fără cuvinte
Probabil că mulţi dintre noi se întreabă cum decurge o slujbă pentru persoanele cu deficienţe de auz. Ultima slujbă la care au luat parte credincioşii a fost în urmă cu câteva zile la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, de lângă Tomis Mall, unde au fost chemaţi să se adune.
Rugăciune la unison
Fericiţi că pot fi aproape de Dumnezeu, credincioşii s-au reunit salutându-se bucuroşi. Pentru ei era o zi specială. Cei care nu ştiau pe dinafară „Tatăl nostru” şi-au scos din buzunare hârtiuţele pe care era scrisă rugăciunea.
Pentru ei totul decurge într-o linişte deplină. Oamenii gesticulează şi fac semnele în acelaşi timp, ceea ce demonstrează că puterea credinţei este dincolo de cuvinte.
Vor doar să se reculeagă
Doina Deac are 55 de ani şi vine la biserică de fiecare dată când ştie că părintele Ciobănescu oficiază vreo slujbă. Femeia nu are copii, ci doar o pisică pe care o cheamă Puf, care o înţelege perfect. Este înscrisă în Asociaţia Surzilor de la vârsta de şapte ani şi a fost desenator tehnic.
Mitică Pârlică (51 de ani) este strungar şi spune că nu întâmpină probleme la locul de muncă şi că îi face mare plăcere să-l cunoască pe Domnul. Singura lor nemulţumire este că nu au o biserică unde să poată merge ori de câte ori au timp şi vor să se roage. Dacă ar merge la o biserică normală nu ar înţelege nimic din tainele predate la Sfânta Biserică şi pe deasupra ar atrage atenţia asupra lor. „Am vrea şi noi o biserică a noastră ca să nu se mai uite lumea ciudat la noi”, şi-au spus ei dorinţa prin semne.
Persoanele cu deficienţe de auz îşi doresc o biserică a lor
1.850 de surzi sunt înregistraţi în judeţul Constanţa, care se roagă în tăcerea dată de Dumnezeu.
„Tot din cauza lipsei unui lăcaş de cult, oamenilor nu li se poate impune o zi anume pentru spovedit. Credincioşii vor să ia parte la slujbele de Paşte sau de Crăciun şi nu au unde să meargă. Una e să ştie că au propria biserică şi să poată veni când au timp şi alta e să vină într-o biserică oarecare şi să nu înţeleagă nimic”, povesteşte Marcela Vlad, interpret al limbajului mimico-gestual.