Hramul Manastirii Hancu

0
292
Hramul Mănăstirii Hâncu
Ziua de 27 octombrie şi în acest an a fost un prilej de mare bucurie pentru măicuţele din Mănăstirea Sfintei Cuvioase Parascheva, enoriaşii din împrejurimi şi pelerinii veniţi din Moldova, Ucraina, România şi Federaţia Rusă.
Slujba de astăzi a fost oficiată de un sobor de 30 de clerici în frunte cu Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Chişinăului şi al întregii Moldove în Catedrala Sf. Apostoli Petru şi Pavel. După citirea ceasurilor, începând cu orele 8.00 a fost oficiat Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, după care cu dangăt de clopote a fost întâmpinat Arhiereul care a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în decursul căreia a rostit un cuvânt de învăţătură.
Vorbind despre viaţa Cuvioasei Parascheva Episcopul Petru a subliniat că „părinţii i-au dat o educaţie corectă în care în primul rând era cultivată credinţa în Dumnezeu, după cuvintele Sfântului Vasile cel Mare care zice că mama care îşi creşte copilul fără credinţă îl creşte doar pentru ea. Nouă ni se pare astăzi, însă, că dacă le dăm copiilor de toate – au casă, au masă, sunt fericiţi, dar trece timpul şi ne întrebăm de ce aceştia au scârbe, necaz şi durere. Noi nu ne punem întrebarea că poate noi nu le-am dat credinţă?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cea mai mare avere a unui copil este credinţa. Această credinţă a avut-o această copilă cu numele Parascheva. Regulat frecventa biserica. La vârsta de 12 ani stând în Sfântul Locaş a auzit cuvintele Evangheliei: „Cel ce vrea să-mi urmeze mie să ia crucea şi să vină spre mine” iar această copiliţă care puţin înţelegea de care cruce se vorbeşte în Sfânta Evanghelie întrebă în rugăciunea sa: ” Doamne, ce Cruce grea ai dus-o, dar care este crucea mea?” şi mergând spre casă se întâlneşte cu o fetiţă de 11 ani care era orfană de ambii părinţi care a rămas pe stradă şi dezbrăcată. Atunci Parascheva i-a zis: „Nu plânge copilă, tu de astăzi vei fi sora mea, ia hainele si te îmbracă!”. Atunci a îmbrăcat-o în hainele sale bune, pentru ca era dintr-o familie nobilă, precum şi o sumă de bani pentru aşi lua de mâncare. Ducăndu-se acasă mama s-a speriat că a văzut la Parascheva hainele rupte şi murdare şi a întrebat-o ce s-a întâmplat la care Sfânta i-a zis că a dat hainele unei fetiţe orfane care avea nevoie de acestea, i-a dat ca unei surori. Şi atunci paracheva afost luminată să înţeleagă de ce Cruce vorbea Mântuitorul. Oare noi acum ne dăm seama cine sântem şi a cui cruce o ducem. Parascheva a înţeles că să ai grijă de un orfan, să ai grijă de un bătrân sau de un nevoiaş, aceasta înseamnă să duci Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.
Au început să vină la Cuvioasa Parascheva din tot oraşul să primească ajutor şi mergând pe drum a auzit dintr-o casă plânsete a intrat în aceasta şi a găsit trei copii care stâteau la capul mamei muribunde. Văzându-i în starea aceasta Parascheva i-a zis: ” Nu plângeţi, astăzi eu o să am grijă de voi” iar mama încredinţându-i şi-a dat sufletul. Întorcându-se acasă părinţii eu au certat-o de ce a venit aşa târziu iar Parascheva i-a explicat nobilul motiv. Astăzi părinţii nu mai întreabă de ce copiii vin aşa târziu acasă, astăzi părinţii le-au dat un drum larg al vieţii acestea pământeşti. Unde nu te duci auzi doar de scârbă, durere şi necaz între tineri, dar este vina părinţilor că le-au dat această libertate fără Dumnezeu. Părinţii zic: „Lasă-i să se distreze!” dar când auzi nu pot să nacă sau peste o lună, două divorţează şi atunci aceştia plâng oriunde nu s-ar afla. Dar cauza acestor necazuri este una – părinţii nu şi-au dat seama ce ânseamnâ să fii creştin.
Părinţii Cuvioasei Parascheva s-au gândit s-o însoare, că poate se va linişti, dar în ultima zi aceasta s-a rugat către Domnul zicându-i: „Eu Ţie vreau să-ţi fiu mireasă, ce să fac?” şi atunci a auzit un glas: „Ia-ţi crucea şi urmează-mi!” Atunci Parascheva şi-a luat câteva hăinuţe, s-a pornit şi nu s-a mai uitat în urmă ajugând până la Constantinopol. Acolo a stat 5 ani într-o mănăstire după care a cerut binecuvântare să se închine la locurile sfinte din Ierusalim ajungând şi pe la pustia Ioradanului unde a trăit şi Maria Egipteanca. A stat acolo doi ani de zile mâncând ieburile pe care le găsea şi rugându-se neîncetat pentru toată lumea. Într-o zi, însă, a auzit la rugăciune un glas care-i zicea: „Paraschevo întoarecete în satul din care te-ai pornit. Întorcându-se acasă nu a recunoscut-o nimeni din cei cărora le-a ajutat pentru că faţa îi era uscată, era schimbată de post. Intrând în casă la găsit pe tatăl pe patul de moarte care a recunoscut în ea o sfântă. Atunci tatăl şi-a cerut iertare că nu a înţeles-o pe aceasta ce viaţă vrea să ducă şi că a oprit-o de la lucrurile cele bune după care a închis ochii alături de fiica sa.
După moartea tatălui ei Parascheva a vândut toată gospodăria şi a dat banii la săraci având de gând să se ducă la Constantinopol din nou dar pe drum în corabia în care mergea şi-a dat şi ea duhul în mâinile Domnului. Marinarii au înmormântat-o pe malul mării dar nu după mult timp în acel loc au pus trupul neânsufleţit, urât mirositor, al unui marinar. Cuvioasa Parascheva arătându-se unui preot în vis i-a zis să dezgroape acel trup de lângă sfântă şi când s-au dus să-l dezgroape au găsit şi moaştele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cu o mireasmă deosebit de frumoasă. Au dus aceste sfinţenii în Constantinopol iar acum noi cunoaştem că acestea se află la Iaşi dar avem şi noi marea bucurie că adormitul întru Domnul Prea Sfinţitul Doremidont a dăruit Mănăstirii Hâncu o părticică din aceste moaşte.
Astâzi avem bucuria să ne închinăm la o părticică de moaşte ale Sf. Cneaz Vladimir aduse de la Kiev, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove şi dată nouă de Prea Ferictul Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, moaşte care s-au păstrat în Kremlin în Biserca Adormirii Maicii Domnului fiind date la vremea sa de Mitropolitul Petru Movilă. Totodată mai avem moaştele Sfântului Teodosie de Balta şi a Sf. Gavriil de la Athos.
Vreau să vă îndemn pe toţi să vă rugaţi Bunului Dumnezeu şi Sfinţilor a căror moaşte le avem astăzi aici pentru tinerii noştri, petru ca să primească vindecare, pentru o viaţă trăită în credinţă şi ca Domnul să ne ajute să putem duce acestă cruce pe care a dus-o şi această tânără Parascheva. Aş dori ca Bunul Dumnezeu să vă întărească pe fiecare astăzi cât sunt bisericile şi mănăstirile deschise să primiţi binecuvântarea şi să primiţi aceată apă vie care vine din acest izvor ce se numeşte Sfânta Biserică – acea hrană duhovnicească de care avem cu toţii necesitate. Amin.”
Mai apoi a urmat înconjurul Bisericii Sfintei Cuvioase Parascheva cu citirea Sfintelor Evanghelii, un Te-Deum de sănătate şi sfinţirea unei Troiţe care va fi amplasată pe locul unde a fost ucis în 1944 monahul Climent despre care se ştie că şi-a jerfit viaţa pentru Cruce.
După slujbă fiecare credincios a avut posibilitatea să participe la o masă festivă dedicată uneia din cele mai însemnate zile pentru Mănăstirea Hâncu.