Cauza durerii

0
393
Cauza durerii de Arh. Seraphim Papakostas
De unde vine durerea? De ce trebuie sa suferim? Se poate ca noi sa fi fost facuti pentru a suferi? Cum este posibil ca omul – fiinta rationala, cea mai perfecta creatura de pe pamant, sufera mai mult decat celelalte?
Aceste intrebari au framantat mintile celor mai intelepti oameni din lume. Esecul lor in depistarea cauzei durerii, raspunsurile irelevante si gresite care le-au dat, si ignoranta lor asupra cauzei si scopului direrii profunde, maresc durerea si multiplica suferinta sufletului. Auzim aceste intrebari foarte des: De ce sufar? Ce rau am facut eu? De ce ma pedepseste Dumnezeu? Cu cate astfel de plangeri nu ofteaza cei aflati in suferinta? Chiar si mai rau, aproape toti ne consideram nevinovati si fara greseala. Dam vina durerii noastre catre Dumnezeu. Dar este Creatorul nostru cauza durerii noastre? Doamne-fereste!

Dumnezeu, care este bun, nu este niciodata cauza raului. O astfel de idee blasfemitoare vine numai de la cei care sunt adanc ignoranti nu doar fata de cauza durerii, dar si fata de adevaratul Dumnezeu. Care este atunci, cauza durerii? Noi insine! Omul este cauza durerii sale!

Intr-adevar. Cand omul a iesit din mana creatoare a lui Dumnezeu, el era fericit cu adevarat. Din biinecuvantarea Creatorului isi tragea el viata pasnica lipsita de vreo nevoie. Norii necazului nu imbreau niciodata orizontul sufletului sau. Nici o durere de nici un fel nu apasa vreodata pe inima sa. Nici un obstacol impiedica relatia sa cu Dumnezeu. Viata lui in Gradina Raiului era ca o zi placuta de primavara in care vremea frumoasa, adierea blanda, cresterea naturii, varietatea culorilor si mireasma florilor, creaza o placere de nespus.

Dar dintr-odata, o invloburare teribila a dat buzna si a rasturnat si i-a distrus viata sa plina de placeri si fara durere. Un duh necurat a gasit intrare in sufletul primelor creaturi. Prin mijoace de inselare, i-a tarat in pacat, in rebeliune impotriva lui Dumnezeu. Asa si-a facut aparitia raul moral, pana atunci necunoscut, in viata omului. De atunci, raul moral, pacatul, ca gand, dorinta si fapta, s-a multiplicat, a crescut si a dominat sufletul si viata omenirii.

Peste tot unde raul moral a patruns in lume, raul fizic i-a urmat ca o consecinta inevitabila: boala, durerea, tristetea, si intr-adevar culmea nenorocirii – moartea, l-au cuprins pe om. Era necesar ca prestigiul legii (pe care judecatorul suprem, Dumnezeu Creatorul, a dat-o omului) sa fie refacut prin pedeapsa neascultarii.

Omul a trebuit sa simta in cel mai adanc mod ca pacatul, calcarea in picioare a legii divine nu este un joc nevinovat, ci are consecintele cele mai teribile. Cand nu asculti de chimistul cel mai priceput care iti spune ca un anumit lichid poate sa-ti otraveasca tot sistemul, sa-ti provoace dureri oribile si sa aduca moarte, si in schimb doresti sa capeti experienta si sa-l bei, in mod firesc trebuie sa suferi toate consecintele teribile ale neascultarii tale

Aceasta i s-a intamplat omului. I-a fost spus de catre Creatorul sau ca incalcarea legii ii va aduce moartea ca o pedeapsa imediata si ca o consecinta. El era, bineintele, facut sa fie nemuritor si sa aiba nemurirea trupului de asemenea. „Sa traiasca in veci” a fost scopul sau initial (Geneza 3, 22). Dar pentru ca nu l-a crezut pe Dumnezeu, dar a dorit sa experimenteze aceasta otrava psihica care este neascultarea sau rau moral sau pacat, a invatat ca „plata pacatului este moartea” (Romani 6, 23). Viata lui in paradisul placerii era fara durere si suferinta. „Umpleti pamantul si-l supuneti” a fost dorinta si porunca lui Dumneze catre om.

Dar de vreme ce a dorit sa refuze aceste daruri de nepreturi care i s-au oferit, era firesc ca Dumnezeu sa-l scoata din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. Acum, in schimbul necazului si a trudei, pamantul va rodi „spini si palamida”

In durere va manca roadele sale sarace, durerea sa va fi multiplicata cu mult; nu va mai fi conducatorul pamantului, stapanitorul lui, ci pamantul si natura in generall, se vor revolta impotriva omului. Raul fizica va invada viata sa cu boala si dezastre naturale. Iata cauza originala a durerii, sinistra cauza adanca a oricarei dezorndini si a tuturor dezordinilor din viata omului.

Este pacatul, raul mortal pe care omul l-a facut si l-a transmis prin mostenire descendentilor sai”. „Cauza celor mai multe boli este pacatul”, spune pe drept Sfantul Ioan Gura de Aur.

O multime de oameni sufera. Experienta de zi cu zi ne-o demonstreaza. Ei constituie o clientela de neepuizat pentru spitale, sanatorii si cliniti unde din cauza vietii lor pacatoase, trebuie sa-si tarasca trupurile ranite. Cititorul stie ca printre pacatele care sunt cauzele imediate ale durerii, desfranarile ocupa primul loc si exercita cea mai rea influenta. Desfranarile sunt asa numitele pacate ale carnii si pacatele imoralitatii, care produc atata dezmat si mizerie in trup. Aceste pacate produc numarul oamenilor raniti, paralitici si nebuni.

preluat de Prot Victor Mihalachi